În contextul perspectivei umaniste asupra religiei, prezentate în textul de ieri, raportându-mă la semnificația zilei de azi – “miercurea mare”, în care tradiția creștină consemnează “vinderea lui Iisus” de către Iuda Iscarioteanul – fac o scurtă mențiune personală referitoare la trădare.
Atât în scrierile religioase, cât și în literatură cultă sau cea populară (mituri, basme), inclusiv în reperele etice deprinse în “cei 7 ani de acasă”, trădarea este considerată a fi una dintre cele mai mari greșeli pe care le poate comite un om.
Asumând această realitate, în cartea la care lucrez în prezent am acordat câteva rânduri și acestui subiect. Le reproduc aici, “în avanpremieră”:
“Trădarea este, după părerea mea, cea mai respingătoare greșeală pe care o poate face o persoană pentru că implică încălcarea unui angajament bazat pe încredere, respect, bună credință. Iar încrederea presupune un grad ridicat de apropiere. Unui străin îi poți face rău, dar n-ai cum să-l trădezi pentru că între tine și el nu există un acord anterior, o solidaritate prealabilă. În schimb, trădările apar între frați, între prieteni, între colaboratori apropiați, pe scurt, între persoane care și-au asumat obligația de a se respecta și de a se sprijini reciproc. Din acest motiv, trădarea a fost considerată, dintotdeauna și pe bună dreptate, cel mai greu dintre păcate.”
Încă două scurte mențiuni:
- De-a lungul vieții mele, s-a întâmplat de mai multe ori ca încrederea investită în diverse persoane să îmi fie răsplatită cu ostilitate, minciună, calomnii. Dincolo de fireștile nemulțumiri punctuale, am ieșit întărit din toate acele experiențe, fără să îmi pierd perspectiva optimistă și umanistă asupra “binelui” care se poate descoperi în orice ființă umană.
- Așa cum se reflectă inclusiv în sfârșitul întunecat al lui Iuda, trădătorul devine, mai devreme sau mai târziu, principala victimă a propriei trădări. Urmele “sărutului otrăvit” nu se șterg ușor. Cred, însă, că asumarea obiectivă a greșelilor comise și încercarea onestă de a le îndrepta oferă inclusiv trădătorilor șansa de a se salva. De a ieși la lumină.
inca din cele mai vechi timpuri omul s-a confruntat cu tradarea in diferitele sale forme.
din pacate tradarea nu poate fi stearsa din caracterul uman niciodata tot ceea ce putem face este sa ne ferim de ea.
tradarea este cunoscuta la mai toate nivelurile si poate imbraca diverse forme.
istoria este plina de astfel de evenimente care nu fac cinste persoanelor care le pun in practica.
intreaga noastra istorie a fost marcata de tradare si de tradatori.
biblia ne dovedeste ca aceasta caracteristica a existat inca de la intemeierea lumii.
sfintele sarbatori de paste sa va aduca multa pace,liniste si sanatate…va apreciez foarte mult.
despre tradare si despre tradatori s-au scris fluvii de articole dar din pacate fenomenul inca persista intr-o abundenta foarte mare si tinde sa se extinda si mai mult.
era capitalismului a dus la o dezvoltare masiva a acestei insusiri,lasata cumva intr-o stare latenta in trecut,insa gasind un mediu propice a inceput sa imbrace diferite valori si diferite domenii.
dupa parerea mea tradarea ca si fenomen global tot timpul va exista insa experienta de viata ne poate ajuta sa o vedem de departe.
din pacate acesta caracteristica este intalnita la foarte multe persoane.
cand ma uit la politicienii nostrii se pare ca mai toti au in adn aceasta insusire.
tradare si tradatori se pot gasii atat intr-o casnicie cat si in viata
istoria ne aminteste de fiecare data sa fim atenti la tradatorii care se plimba printre noi.
cred ca nu exista persoana pe acest pamant care sa nu fi cunoscut gustul amar al tradarii.
oamenii apeleaza la a trada din diferite motive,unele dintre ele fiind in mare parte stupide si egoiste.
acest cuvant ,,tradare,, este atat de bine inradacinat in subconstientul uman incat ramai uneori chiar surprins de anumite persoane care il savarsesc,persoane pe care nu le-ai fi banuit niciodata ca ar putea face asa ceva.
oamenii care tradeaza sunt de o conditie umana josnica…mai jos de atat nu pot merge.
experienta de viata mi-a aratat ca nu trebuie sa ai asteptari de la nimeni ca vei cunoaste o mare dezamagire si nu in ultimul rand vei fi tradat.
ar fi de preferat ca nimeni sa nu cunoasca acest sentiment urat dar din pacate el este printre noi si se face cunoscut in diferite forme.
intotdeauna timpul va arata adevarata fata a tradatorilor.
de-a lungul istoriei au existat multe momente de cotitura in care a aparut si tradarea ca element principal care a schimbat cursul evenimentelor.
cu totii suntem constienti ca exista in natura umana si acest atribut de ,,tradator,,uneori suntem surprinsi de persoanele la care-l gasim.
sunt de parere ca se va vorbii foarte mult timp de acum inainte despre aceste ,,caracteristici,,care nu fac cinste persoanelor care le pun in practica.
Comentariile sunt închise.