Apartenența la UE și NATO, precum și parteneriatul strategic cu Statele Unite sunt garanțiile de securitate ale României pe plan internațional. Din păcate, ceea ce ne protejează de adversarii din afara granițelor nu ne apară de cei din interior.
Manipulările, folosirea instituțiilor publice în interese private, sfidarea oamenilor cinstiți de către cei care dețin orice forma de putere reprezintă principala amenințarea la adresa României.
Abuzul de putere este cangrena care ne distruge democrația, coeziunea socială și prosperitatea. E boală veche. În România, aproape orice individ care ajunge să aibă iluzia unei autorități oarecare începe s-o folosească împotriva altora.
Situația este cu atât mai gravă cu cât, de foarte multe ori, cel abuzat nu l-a provocat cu nimic pe abuzator. Doar a îndrăznit să-și vadă cinstit de munca ori de afacerea lui și-a nimerit în calea celui care are un dram de putere. Sau iluzia acelei puteri.
În astfel de situații, pentru abuzat urmează indiferență, sfidare, jignire, umilință.
Pentru abuzator, nicio consecință! Aici trebuie schimbat!
Pentru fiecare abuz de putere trebuie să existe o consecință pe măsură!
Altfel, România cinstită, România muncitoare, România reală nu va scapa niciodata de cel mai mare dușman al său: abuzul de putere.
Asta se intampla in romania de foarte multi ani.
Din pacate abuzurile se tin lant la noi in tara.
Cei care ajung la conducere iau puterea pe persoana fizica.
astfel de practici ar cam trebui sa inceteze.
Este o meteahna cu radacini foarte bine prinse in pamant.
Sincera sa fiu,nu stiu daca vom scapa de asa ceva.
Acesta este marele dusman al romaniei,abuzul din interior.
Mai pe romaneste….ne facem noi rau intre noi.
Cred ca un set de masuri legislative ar mai diminua din aceste practici toxice.
De eradicat nu cred ca se poate,totul tine de fiecare persoana in parte cum este ea cladita.
Dumnezeu sa ne anute ca numai el poate sa ne scoata din acest mare impas.
Sa speram ca pe viitor romania nu va mai inregistra astfel de abuzuri si cam toate pornite de la nivel inalt.
Abuzul de putere în România nu este doar o chestiune de persoane corupte sau de indivizi care își depășesc atribuțiile. Este o problemă sistemică, alimentată de slăbiciunile instituțiilor și de lipsa unui mecanism eficient de sancționare. Schimbarea reală nu poate veni doar prin înlocuirea unor oameni, ci prin reforme structurale care să elimine tentația și posibilitatea abuzului.
Atragerea răspunderii magistraților!
M.J. „miroase a puroi”… rezecție de urgență!
Dreptate și iertarea păcatelor unora!
Legea egală pentru toți!
Confiscarea averilor ilicite!
Și lista continuă!
Felicitări, Domnule Profesor! 🍀🙏🤍
Cu totul de acord! Abuzul de putere este o adevărată ciumă socială care ne macină țara de ani de zile. Trebuie să ne trezim și să cerem responsabilitate de la cei care ne conduc.
Abuzul de putere nu este doar o problemă morală, ci una structurală. Sistemul încurajează acest comportament prin lipsa transparenței și a controlului. Reformele sunt necesare în justiție, educație și administrație pentru a contracara acest fenomen
Mulți cetățeni observă aceste abuzuri, dar fie nu au curajul, fie nu au interesul să le denunțe. Frica de represalii, convingerea că „oricum nu se schimbă nimic” și lipsa unor mecanisme reale de protecție a avertizorilor de integritate contribuie la perpetuarea acestui fenomen. Fără solidaritate civică, schimbarea este imposibilă.
În România, foarte puțini abuzatori ajung să suporte consecințe reale. Cel mult, dacă situația devine prea vizibilă, se recurge la un „sacrificiu de imagine”, dar fără o responsabilizare autentică. Este nevoie de sancțiuni ferme, aplicate fără excepții, și de mecanisme clare care să descurajeze astfel de comportamente.
În fața unui sistem care pare să favorizeze abuzul, ce poate face un cetățean onest? Deși răspunsul poate părea descurajant, fiecare act de rezistență – fie că este vorba de refuzul mitei, de sesizarea unui abuz sau de simpla informare corectă a celor din jur – contribuie la schimbare. Societatea civilă trebuie să-și asume un rol mai activ.
Un aspect interesant este că abuzul nu apare doar la nivel înalt, ci și în structuri mai mici – șefi de departament, funcționari, chiar profesori sau medici care folosesc poziția lor pentru a-și impune voința. Aceasta arată că problema nu este doar una de legislație, ci și de cultură: suntem educați să acceptăm obediența ca pe o virtute și să nu contestăm autoritatea.
Presa a fost și rămâne unul dintre puținele mijloace prin care astfel de abuzuri sunt aduse în atenția publicului. Cu toate acestea, controlul economic și politic asupra multor instituții media limitează impactul acestora. O presă liberă și puternică este esențială pentru combaterea abuzurilor de putere.
Într-un stat de drept autentic, legea trebuie să fie aplicată tuturor, fără excepții. În România, vedem prea des cum oamenii simpli sunt pedepsiți aspru pentru greșeli minore, în timp ce cei cu influență scapă nepedepsiți. Acest dublu standard subminează încrederea în stat și în justiție.
Un cetățean informat este mai greu de manipulat și mai puțin dispus să accepte abuzuri. Educația civică și juridică ar trebui să fie o prioritate, astfel încât fiecare român să înțeleagă ce drepturi are și cum poate reacționa în fața unui abuz. Fără o populație educată, schimbarea va rămâne doar un ideal.
Dacă vrem cu adevărat să combatem abuzul de putere, trebuie să trecem de la indignare la acțiune. Avem nevoie de măsuri concrete: întărirea instituțiilor anticorupție, protecția reală a avertizorilor de integritate, depolitizarea administrației publice și o justiție mai rapidă și mai eficientă. Fără aceste schimbări, România va rămâne blocată în același cerc vicios.
Postarea dvs. surprinde perfect esența problemei românești. Abuzul instituțional este un virus care se infiltrează în toate sistemele noastre sociale, distrugând încrederea și speranța.
Adevărul doare. Oamenii cinstiți sunt mereu cei care plătesc. România are nevoie de un sistem de justiție care să nu mai permită astfel de abuzuri.
Ce e mai grav, după părerea mea, este faptul că autoritățile de multe ori închid ochii la aceste abuzuri. De ce? Pentru că sunt și ele parte din sistemul corupt.
Cetatenii corecti sunt cei care vor avea de suferit cel mai mult.
in romania abuzurile din partea puterii sunt foarte multe.
De-a lungul timpului cu totii am asistat la tot felul de abuzuri din partea statului.
Chiar așa, cine veghează asupra paznicilor? Până când puterea va fi un joc fără reguli, democrația noastră va rămâne o iluzie.
O analiză care pune degetul exact pe rană. Cultura abuzului trebuie eliminată radical din sistemul nostru administrativ și politic.
Corect. În România, abuzul de putere a devenit parcă o a doua natură pentru mulți dintre cei aflați la conducere.
De data aceasta, sunt perfect de acord cu fiecare cuvânt. Democrația noastră este continuu subminată de aceste practici toxice care par să nu aibă sfărșit.
Da, din pacate, abuzul de putere a devenit o practică obișnuită în România. Cei mici suferă, iar cei mari profită fără frică de consecințe.
Nu știu dacă se va schimba vreodată ceva, prea mulți își urmăresc doar interesele. Cine să mai apere dreptatea? Doar trăim într-o societate unde cei care dețin puterea nu mai au nici un respect pentru oameni.
O realitate cruntă! Ce este și mai grav e că mulți români au ajuns să accepte aceste abuzuri ca pe o normalitate.
Trist, dar adevărat… În fiecare sector de activitate aproape găsești câte un șef sau un funcționar care își exercită puterea abuziv. Nu se mai respectă nimic în țara asta.
Problema este că nimeni nu ia atitudine. Vedem abuzuri în fiecare zi și trecem mai departe. Dacă nu facem ceva acum, o să rămânem blocați într-o societate a nedreptății.
Cum putem lupta împotriva abuzului de putere când chiar cei care ar trebui să aplice legea fac abuzuri? Mi-e și frică să mai am speranțe… Corupția și abuzul de putere sunt deja înrădăcinate în societatea noastră.
E incredibil cât de mare este prăpastia dintre cei puternici și cei fără putere. Abuzurile sunt văzute ca ceva normal și asta ne ucide ca nație.
În fiecare zi aproape aud de câte un nou abuz. Nu mai e de mirare, ci o rutină tristă. Cred că pentru o vreme nu mai am putere să mă uit la știri
UE și NATO sunt umbrela care ne apără de ploaie, dar in casa noastră termitele roadeau temeliile de zeci de ani.
Adevăruri grele… ! Mulțumim !
În anul 1997, domnul Andrei Pleșu, înaintea Forumului Național Consultativ Tehnocrat organizat de Mișcarea Umanistă din România, a scris în “Dilema” că nu este membru al Partidului Umanist din România…Iată, acum, cred că situația s-a întors și la rândul dumneavoastră, deși nu ați avut dreptul la o “Minima moralia” ( mă refer la cea capitalistă pentru că la cealaltă, dreptul nu e exercitabil decît prin participare la consensul general ….), puteți afirma că nu sunteți membru al Partidului Abuzului de Putere, un “partid” aflat tot timpul “în frunte”, la noi…Abia acum ( după cei 20 de ani “brucanieni” doar a început “începutul sfârșitului” precarității românești recente …), când nu se mai intrevăd “soluții salvatoare”, exceptis excipiendis…, se pare că ne îndreptăm spre normalitate ! Aceasta nu va veni însă din inerție socială…, ci din inerția valorilor și principiilor care au caracterizat întotdeauna societatea româneasca în momente grele…, pe care vă bazați astfel de postări întru solidarizare ! Este însă și o „dilemă” aici, o problemă de tehnică …, cel puțin in Europa de Est după 35 de ani de la sfârșitul razboiului rece : piața are nevoie și de consens general și de participare, cu toate modificările care trebuie susținute pe linia retarghetării raportului public-privat în societate.
Cred ca ura dintre noi este cel mai mare dusman al nostru.
Coruptia cred ca este elementul declansator la abuzuri.
Sunt multe persoane care au cunoscut multiple forme de abuzuri din partea autoritatilor.
Chestia asata este inradacinata in adn-ul acestei natiuni.
Printr-o schimbare de mentalitate se pot evita multe abuzuri.
Sistemul democratic din romania este subrezit de aceste practici care nu fac bine deloc dezvoltarii tarii noastre.
Nu stiu daca se va schimba ceva,ca prea este mostenita din generatie in generatie aceasta meteahna.
Abuzul de putere e un ciclu care se auto-perpetuează. Lipsa consecințelor îi încurajează pe cei mici să devină la rândul lor tiranii de mâine. Reforma justiției e cheia, dar cine o va aplica când cei de la putere profita de sistem?
Comentariile sunt închise.