Apartenența la UE și NATO, precum și parteneriatul strategic cu Statele Unite sunt garanțiile de securitate ale României pe plan internațional. Din păcate, ceea ce ne protejează de adversarii din afara granițelor nu ne apară de cei din interior.
Manipulările, folosirea instituțiilor publice în interese private, sfidarea oamenilor cinstiți de către cei care dețin orice forma de putere reprezintă principala amenințarea la adresa României.
Abuzul de putere este cangrena care ne distruge democrația, coeziunea socială și prosperitatea. E boală veche. În România, aproape orice individ care ajunge să aibă iluzia unei autorități oarecare începe s-o folosească împotriva altora.
Situația este cu atât mai gravă cu cât, de foarte multe ori, cel abuzat nu l-a provocat cu nimic pe abuzator. Doar a îndrăznit să-și vadă cinstit de munca ori de afacerea lui și-a nimerit în calea celui care are un dram de putere. Sau iluzia acelei puteri.
În astfel de situații, pentru abuzat urmează indiferență, sfidare, jignire, umilință.
Pentru abuzator, nicio consecință! Aici trebuie schimbat!
Pentru fiecare abuz de putere trebuie să existe o consecință pe măsură!
Altfel, România cinstită, România muncitoare, România reală nu va scapa niciodata de cel mai mare dușman al său: abuzul de putere.
Asta se intampla in romania de foarte multi ani.
Din pacate abuzurile se tin lant la noi in tara.
Cei care ajung la conducere iau puterea pe persoana fizica.
astfel de practici ar cam trebui sa inceteze.
Este o meteahna cu radacini foarte bine prinse in pamant.
Sincera sa fiu,nu stiu daca vom scapa de asa ceva.
Acesta este marele dusman al romaniei,abuzul din interior.
Mai pe romaneste….ne facem noi rau intre noi.
Cred ca un set de masuri legislative ar mai diminua din aceste practici toxice.
De eradicat nu cred ca se poate,totul tine de fiecare persoana in parte cum este ea cladita.
Dumnezeu sa ne anute ca numai el poate sa ne scoata din acest mare impas.
Sa speram ca pe viitor romania nu va mai inregistra astfel de abuzuri si cam toate pornite de la nivel inalt.
Abuzul de putere în România nu este doar o chestiune de persoane corupte sau de indivizi care își depășesc atribuțiile. Este o problemă sistemică, alimentată de slăbiciunile instituțiilor și de lipsa unui mecanism eficient de sancționare. Schimbarea reală nu poate veni doar prin înlocuirea unor oameni, ci prin reforme structurale care să elimine tentația și posibilitatea abuzului.
Atragerea răspunderii magistraților!
M.J. „miroase a puroi”… rezecție de urgență!
Dreptate și iertarea păcatelor unora!
Legea egală pentru toți!
Confiscarea averilor ilicite!
Și lista continuă!
Felicitări, Domnule Profesor! 🍀🙏🤍
Cu totul de acord! Abuzul de putere este o adevărată ciumă socială care ne macină țara de ani de zile. Trebuie să ne trezim și să cerem responsabilitate de la cei care ne conduc.
Abuzul de putere nu este doar o problemă morală, ci una structurală. Sistemul încurajează acest comportament prin lipsa transparenței și a controlului. Reformele sunt necesare în justiție, educație și administrație pentru a contracara acest fenomen
Mulți cetățeni observă aceste abuzuri, dar fie nu au curajul, fie nu au interesul să le denunțe. Frica de represalii, convingerea că „oricum nu se schimbă nimic” și lipsa unor mecanisme reale de protecție a avertizorilor de integritate contribuie la perpetuarea acestui fenomen. Fără solidaritate civică, schimbarea este imposibilă.
În România, foarte puțini abuzatori ajung să suporte consecințe reale. Cel mult, dacă situația devine prea vizibilă, se recurge la un „sacrificiu de imagine”, dar fără o responsabilizare autentică. Este nevoie de sancțiuni ferme, aplicate fără excepții, și de mecanisme clare care să descurajeze astfel de comportamente.
În fața unui sistem care pare să favorizeze abuzul, ce poate face un cetățean onest? Deși răspunsul poate părea descurajant, fiecare act de rezistență – fie că este vorba de refuzul mitei, de sesizarea unui abuz sau de simpla informare corectă a celor din jur – contribuie la schimbare. Societatea civilă trebuie să-și asume un rol mai activ.
Un aspect interesant este că abuzul nu apare doar la nivel înalt, ci și în structuri mai mici – șefi de departament, funcționari, chiar profesori sau medici care folosesc poziția lor pentru a-și impune voința. Aceasta arată că problema nu este doar una de legislație, ci și de cultură: suntem educați să acceptăm obediența ca pe o virtute și să nu contestăm autoritatea.
Presa a fost și rămâne unul dintre puținele mijloace prin care astfel de abuzuri sunt aduse în atenția publicului. Cu toate acestea, controlul economic și politic asupra multor instituții media limitează impactul acestora. O presă liberă și puternică este esențială pentru combaterea abuzurilor de putere.
Într-un stat de drept autentic, legea trebuie să fie aplicată tuturor, fără excepții. În România, vedem prea des cum oamenii simpli sunt pedepsiți aspru pentru greșeli minore, în timp ce cei cu influență scapă nepedepsiți. Acest dublu standard subminează încrederea în stat și în justiție.
Un cetățean informat este mai greu de manipulat și mai puțin dispus să accepte abuzuri. Educația civică și juridică ar trebui să fie o prioritate, astfel încât fiecare român să înțeleagă ce drepturi are și cum poate reacționa în fața unui abuz. Fără o populație educată, schimbarea va rămâne doar un ideal.
Dacă vrem cu adevărat să combatem abuzul de putere, trebuie să trecem de la indignare la acțiune. Avem nevoie de măsuri concrete: întărirea instituțiilor anticorupție, protecția reală a avertizorilor de integritate, depolitizarea administrației publice și o justiție mai rapidă și mai eficientă. Fără aceste schimbări, România va rămâne blocată în același cerc vicios.