Domnul Ilie Bolojan propune o revizuire serioasă a legii insolvenței (link). Îl felicit pentru calitatea analizei și pentru abordarea curajoasă.

Cred, la rândul meu, că folosirea abuzivă a procedurii insolvenței are un efect distructiv asupra întregii economii.

În foarte multe cazuri, insolvențele camuflează adevărate tunuri financiare! După ce sume uriașe sunt redirectionate pe trasee obscure, firma intră în faliment, iar prejudiciul este suportat de stat și de creditorii onești.

Este un fenomen generalizat, încă de la începutul anilor 90. Milionarii de carton au creat firme de carton.

Câte dintre mile de “vedete financiare” ale anilor 90 și 2000 mai activează și astăzi în același domeniu, cu aceeași firmă?

Companiile serioase, care au rezistat și au făcut performanță economică neîntreruptă în ultimii 35 de ani sunt extrem de rare.

Mă bucur că, printre acestea, se numără și grupul media pe care l-am fondat.

Îi felicit pe toți aceia care i-au asigurat continuitatea, inclusiv în momentele în care un regim criminal s-a dezlănțuit împotriva noastră! Apa trece, pietrele rămân.

Economia României are nevoie de mai multe pietre tari.

56 COMENTARII

  1. În sfârșit o veste bună. Legislația, nu numai în cazul insolvenței (însă e un început) trebuie revizuită. Cineva, în țara asta, trebuie să preia frâiele și să recupereze ceea ce a pierdut cu acceptul unor „strigoi” economico-financiari, „ajutați” de juriști, notari și alții
    Mai e speranță în recuperarea României din „ghearele bestiei”.
    Doamne-ajută! 🙏

  2. Conceptul de a face afaceri in romania este sinonim cu a face bisnita,din punctul meu de vedere sunt doua lucruri total diferite,de aceea foarte multe companii au disparut in timp.

  3. Revizuirea legii insolvenței este o necesitate urgentă! Actuala legislație permite prea multe portițe prin care firmele fantomă își spală datoriile, în timp ce antreprenorii onești sunt sufocați de taxe și lipsa accesului la credite. Un sistem economic sănătos trebuie să pedepsească frauda, nu să o faciliteze.

  4. Într-adevăr, domnule Bolojan are dreptate să aducă acest subiect în discuție. În multe cazuri, insolvența nu este decât o metodă de a reseta datoriile fără consecințe reale pentru cei care au profitat de pe urma fraudelor. Ar fi interesant de analizat și cum alte țări au reglementat acest fenomen.

  5. Fenomenul „milionarilor de carton” din anii ’90 și 2000 este un exemplu clar al modului în care legislația permisivă a fost exploatată pentru îmbogățire ilicită. Când statul eșuează în a proteja economia reală și încurajează „tunurile financiare”, firmele oneste au de suferit.

  6. Faptul că foarte puține companii din anii ’90 au rezistat până astăzi spune multe despre natura mediului de afaceri din România. O economie sănătoasă încurajează stabilitatea și inovația, nu speculația și fraudarea sistemului prin insolvențe trucate.

  7. Problema insolvențelor simulate afectează și încrederea în mediul economic. Când firmele falimentează artificial, creditorii devin mai reticenți, iar băncile impun condiții din ce în ce mai dure pentru credite. În final, cei care pierd sunt afacerile reale și consumatorii.

  8. O revizuire a legii insolvenței ar trebui să includă mecanisme clare pentru a preveni abuzurile, cum ar fi o analiză mai strictă a tranzacțiilor realizate înainte de declararea falimentului și pedepse mai severe pentru administratorii care își golesc firmele de active.

  9. Sunt curios câte dintre firmele care au intrat în insolvență și-au continuat activitatea prin intermediul unor companii „clone”, cu aceiași oameni în spate. O astfel de investigație ar arăta dimensiunea reală a acestui fenomen.

  10. Felicitări pentru că ai menționat continuitatea grupului media pe care l-ați fondat! Într-un mediu economic atât de fluctuant, unde multe companii sunt doar „meteoriți” de moment, stabilitatea și seriozitatea sunt calități rare și valoroase.

  11. Un regim care tolerează fraudarea sistemului economic prin insolvențe simulate este, de fapt, un complice la distrugerea economiei naționale. Statul ar trebui să protejeze firmele oneste, nu să faciliteze evaziunea prin portițe legislative.

  12. Pe lângă legea insolvenței, cred că ar trebui discutată și responsabilitatea instituțiilor statului în aceste cazuri. Cine ar trebui să urmărească aceste fraude și de ce nu o face? E nevoie de o reformă mai amplă, nu doar de modificarea unui articol de lege.

  13. Când o firmă face un „tun financiar” și apoi dă faliment, cine sunt cei care suferă? Statul, creditorii, angajații. Cine câștigă? Cei care au știut cum să profite de lacunele legislative. Dacă nu corectăm asta, economia românească va rămâne blocată într-un cerc vicios.

  14. Dacă România vrea să aibă un mediu de afaceri matur și respectabil, trebuie să pună capăt „tradiției” firmelor de carton. Atâta timp cât legislația va permite astfel de practici, antreprenorii onești vor fi dezavantajați, iar economia nu se va putea dezvolta sustenabil.

  15. Un studiu comparativ între România și alte țări europene privind insolvențele ar fi foarte util. Câte firme se „reinventează” după un faliment în Germania sau Franța, comparativ cu România? Cât de ușor se poate fenta legea în alte jurisdicții?

  16. O soluție posibilă ar fi ca administratorii companiilor care au dat faliment prin metode frauduloase să aibă interdicție de a mai conduce alte firme pentru o perioadă de timp. Astfel, s-ar reduce tentația de a repeta schema cu o nouă firmă „de sacrificiu”.

  17. Insolvența ar trebui să fie un mecanism de protecție pentru companiile care chiar au probleme financiare, nu un instrument de fraudare a creditorilor. Dacă legea nu face clar această diferență, atunci sistemul economic va rămâne în haos.

  18. Îmi amintesc de numeroase cazuri în care companii mari au fost „căpușate” ani la rând și apoi băgate în faliment de propriii administratori. Este scandalos că astfel de practici sunt încă posibile, iar cei responsabili nu pățesc nimic.

  19. Un aspect important, dar adesea ignorat, este impactul social al insolvențelor trucate. Zeci de mii de angajați și furnizori rămân cu pagube uriașe, în timp ce „jucătorii” din umbră își transferă profiturile în noi entități juridice.

  20. Economia României are nevoie, într-adevăr, de „pietre tari”, nu de structuri efemere care profită de vulnerabilitățile sistemului. O lege a insolvenței mai strictă ar descuraja speculanții și ar crea un mediu economic mai stabil.

  21. Poate că ar trebui introdusă și o responsabilizare mai mare a firmelor care acordă credite fără o verificare riguroasă. Dacă băncile și furnizorii ar analiza mai atent partenerii de afaceri, multe insolvențe dubioase ar putea fi prevenite din start.

  22. O economie sănătoasă înseamnă transparență și predictibilitate. Dacă legislația permite în continuare „tunurile financiare”, România nu va atrage investitori serioși, ci doar speculatori interesați de câștiguri rapide și fără scrupule.

  23. Perfect adevarat! Insolventa a devenit o unealtă pentru cei care vor să scape de datorii și să își păstreze averile. Avem nevoie de o lege care să pedepsească cu adevărat abuzurile.

  24. Asta e problema reala a Romaniei – toti șmecherii care fug cu banii si lasa datorii in urma. Statul ar trebui sa ii urmareasca pennal pe toti care abuzeaza de procedura asta.

  25. Ilie Bolojan e printre puținii politicieni care înțeleg cu adevărat cum funcționează economia. Propunerile lui sunt bine-venite și ar putea aduce o schimbare reală. Iar pentru dumneavoasta, felicitari pentru faptul ca ati punctat asta

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.