De câteva săptămâni, referirile la USL au revenit insistent pe agenda publică. De la dreapta la stânga, lideri politici și jurnaliști mai vechi sau mai noi, dezbat, în diverse contexte, posibilitatea construirii unei alianțe similare cu cea care, în 2012, a câștigat cu aproape 70% alegerile. Și aproape de fiecare dată când se menționează USL se invocă și numele meu.
De exemplu, în aceste zile, se sugerează că “în spatele” candidaturii lui Mircea Diaconu ar fi “Dan Voiculescu, planificatorul primului USL și care vrea acum să își construiască un nou USL”.
Câteva precizări:
- Nu stau “în spatele” nimănui. Cel mai bun exemplu este chiar USL-ul pe care l-am anunțat și planificat total transparent. Reamintesc că în 28 ianuarie 2010, când PNL, nici PSD nu se gândeau la o alianță, publicam o scrisoare deschisă, adresată liberalilor și social-democraților care se intitula “Alianța Social Liberală. Acum!” din care citez doar două idei: “actualul regim nu poate fi schimbat decât cu 70% din voturi” (cât avea să obțină USL peste aproape 3 ani); “pentru ca PSD și PNL să nu devină, treptat, doar partide istorice trebuie formată în cel mai scurt timp o alianță Social-Liberală” (textul integral a fost postat în 28 ianuarie 2010 pe blog; pentru cei interesați, cartea pe care am dedicat-o USL, conține mult mai multe detalii relevante USL, conține mult mai multe detalii relevante). Concluzia: când cred într-un proiect îl susțin obiectiv și transparent.
- Există un partid, un candidat și câteva voci publice care, în speranța că vor câștiga simpatia unui anumit electorat, insistă pe trecutul comun al PSD și PNL si pe participarea președintelui Iohannis la proiectele USL – pentru o corectă informare: spre deosebire de Băsescu Traian, Klaus Iohannis nu a fost niciodată în sediul Grivco.
În opinia mea, este un calcul politic naiv, care nu ține seama de două aspecte decisive: în 2019 dinamica electorală nu va mai fi influențată radical de votul negativ (PSD nu mai poate fi, din cauza propriei fragilități, “răul mai mare”); o bună parte a electoratului de dreapta a votat, în 2012, pentru USL (și împotriva lui Traian Băsescu), deci atacurile la proiectul USL sunt, în mod evident, contraproductive.
- Există diverse formațiuni și candidați, aflați în linia a doua a competiției electorale pentru Președinție, care consideră că doar o alianță stânga-dreapta, de tipul USL, le poate asigura șanse reale. Și în acest caz, proiecțiile sunt puțin hazardate. O alianță eficientă și credibilă nu se construiește doar cu interese conjuncturale. Fără un proiect major, capabil să creeze o mișcare relevantă și entuziasm autentic, puțin cu puțin fac, inevitabil, tot puțin. Prea puțin.
Revenind la titlu. Cine se teme de USL în acest moment? Cei pe care victoria din 2012 încă îi bântuie. Cine visează la USL? Cei care vor să devină favoriți într-o competiție în care nu sunt nici măcar relevanți. Cine manipulează? Cei care, pentru că nu sunt capabili să propună un proiect constructiv, rămân blocați în ura și dezinformările care încă parazitează sistemul politic.
