Sunt implicat de mulți ani în fenomenul complex care este presa. Care, astăzi, pare să se fi detașat semnificativ de sensul originar al cuvântului – nu mai există o presă, în sensul autentic al cuvântului, tipăritura interesează tot mai puțin. Cel puțin asta pare că ne spune piața. De aici se naște întrebarea:
De ce ar cumpăra cineva un ziar în forma sa tipărită dacă are acces la acel conținut prin intermediul internetului?
Mă interesează foarte mult răspunsurile voastre.
Cele mai bune sau, dacă vreți, cele mai pertinente răspunsuri vor fi selectate și va exista și un premiu. Un premiu important: o excursie de cinci zile, în străinătate, pentru două persoane.
[…] întrebare-concurs pusă pe blogul personal de profesorul Dan Voiculescu m-a făcut să revizitez subiectul. Întrebarea dorea să afle de ce ar cumpăra cineva un ziar […]
cred ca din o mare comoditate azi nu se mai cumpara ziare si se citesc mai toate pe net pe telefonul mobil sau pe laptop.
consider ca cititul de pe hartie a unui ziar ,a unei carti dezvolta abilitatile creierului uman la fel cum o face si scrisul de mana.
tin minte ca atunci cand eram student primul meu loc de munca l-am gasit intr-un ziar cumparand de la chiosc un ziar unde se dadeau anunturi de angajare…acum au aparut site-uri de recrutare online.nu prea sunt adeptul lor dar trebuie sa te conformezi la asa ceva si la schimbarile parute.
eu sunt mai de moda veche sa zic asa si prefer sa merg sa imi iau ziarul de la chioscul de ziar plus ca la ziare iti mai da si un supliment o carte,sau ceva pentru casa.
acelasi lucru il fac si eu numai asa am reusit sa imi strang colectia de carti pentru copii.
sa citesti pe net a devenit ceva deja banal insa sa mergi sa iti cumperi un ziar si sa il citesti este …wow.adica eu cred ca ziarele tiparite sunt asa ceva …nu oricine isi poate permite un ziar adevarat nu unul virtual ca pe net pot sta toti sa citeasca ziare insa.. asa sa le si cumpere mai putini.
am convingerea ca mai cumpara ziare intr-o proportie mare cei de varsta a treia ca tinerii numai cu ochii in telefon stau.
cred ca este o problema nationala asta cu statul toata ziua cu ochii in telefon in randul tinerilor ca nici nu mai vad pe unde merg si se intampla foarte multe nenorociri.
eu prefer varianta tiparita pentru ca asa m-am obisnuit cu toate ca imi este mult mai usor sa citesc pe telefon insa nu imi place asta.
tinerii in general prefera cititul de pe dispozitive moderne aparute recent insa cred ca asta nu este ok.in primul rand le distruge vederea mai toti poarta ochelari si nu este recomandat nici de medic din cate stiu eu asta.dar…..tehnologia ne-a acaparat foarte mult.
eu as face o campanie in care as incuraja cititul si nu numai al ziarului ci si al cartilor de pe hartie nu de pe net.
incet incet ziarele tiparite vor devenii istorie pentru ca pe zi ce trece apar tot mai multe telefoane inteligente sau tablete care fac mult mai usor de accesat un ziar sau o carte virtuala.
copii nostrii nu o sa mai citeasca de pe ceva tiparit ca le-a luat mintile acesta tehnologie galopanta si sincera sa fiu nu stiu unde se va ajunge.
totul tine de latitidinea fiecaruia cum ii place sa se informeze sunt persoane care cumpara ziarul tiparit si sunt persoane care citesc pe net.
continutul accesibil prin canalele internetului ( fie el scris, audio-video sau doar audio)este unul facil, usor de accesat si de digerat in lumea anilor 2019 aproape 2020. Rapiditatea este atributul de baza cautat de „cititori” si pun ghilimelele deoarece cred ca cititorii sunt la randul lor grabiti si nu cauta anume o informatie si o confirmare a convingerilor proprii. Pentru ca informatia accesabila in milisecunde pe internet ajunge la tine si fara sa o cauti, pe baza unui „algoritm” . Si ce este algoritmul ?- e o discutie lunga si complexa inc are deja primesti informatia pe care nici nu stiai ca o cauti dar este acolo ca sa-ti confirme convingerile tale si sa „apartii” unui grup, pentru ca in multe cazuri informatia este „suficienta” doar daca citesti titlurile si nu mai ai nevoie decat de verdict.De ce ai cauta editia tiparita – pentru ca tiparul si cititul este facut in tihna, in cautarea si analiza informatiei, dar este o indeletnicire a unui grup restrans, foarte restrans, de oameni ce cauta informatia pentur a o pune in contextul propriu, spre deosebire de cei ce se grabesc, o cauta pe internet si au nevoie de ea doar ca verdict al altora pe care si-l insusesc daca fac parte din aceeasi bula.E o perceptie diferita – „realitatea” pe care „ti-o spunem” noi versus „realitatea” pe care incerc sa o inteleg singur din ceea ce citesc si din informatiile pe care le culeg dar mi le pun singur cap la cap.Cei din urma sunt insa putini, dar metodici.
de ceva vreme nu mai cumpar ziar tiparit pentru ca imi este mai usor sa citesc de pe telefon,este adevarat ca nu se compara cu hartia dar este mai practic si mai comod asa.
pentru cei nostalgici disparitia ziarului tiparit cred ca ar fi o tragedie insa pentru cei tineri cred ca nici nu ar observa asta.
tiparul a disparut de foarte mult timp din limbajul tineretului din ziua de astazi acu totul se face de pe telefon.
de sub cerneala tiparului cred nu vor mai iesii foarte multe ziare pe viitor.
mie imi este dor de zilele alea cand se facea coada la ziare.atunci simteai sa pretuiesti un ziar adevarat cand asteptai dupa el.
Cazul României este mult diferit de alte țări, dar voi începe întâi cu modul în care văd eu situația din alte părți (FR, UK, DE, IT).
Presa tipărită este în mare dificultate, dar câteva cotidiene și săptămânale supraviețuiesc cu brio în unele țări avansate. Există însă câteva „șmecherii”:
1. Nu întotdeauna integralitatea ziarului se regăsește online. Uneori, doar 80-90%. De pildă, ziare ca Le Figaro sau Le Monde (de ce nu, Stuttgarter Zeitung), ori săptămânalul Le Point au și unele articole online disponibile doar pentru abonați, iar abonamentul strict digital este doar cu puțin mai scump decât cel „hârtie plus online”, și iată o formulă supraviețuitoare. Articolele exclusiv online sunt foarte serioase, cum românii nu știu să scrie.
2. Pentru a încuraja cumpărarea ediției tipărite, marile gazete occidentale mai au în print și cuvinte încrucișate (nu integrame!), probleme de șah sau bridge, caricaturi sau comic strips, alte elemente care fac plăcută utilizarea formulei clasice (program TV, etc.). (E mai greu de înțeles de ce aș cumpăra The Guardian pe hârtie, dar unele ziare franceze, italiene sau germane merită citite pe hârtie.) Aș remarca faptul că stilul „almanahurilor comuniste” pe care le-au îndrăgit românii nu există în Occident, însă unele gazete au secțiuni de divertisment foarte reușite.
3. Pe de altă parte, uneori informația este mult mai bine structurată în print decât online. Eu găsesc link-uri la articole pe Twitter, dar alții preferă hârtia pentru articolele bine scrise (iarăși, cum noi nu avem). Sau online, ziare altminteri serioase ca The Guardian adaugă online mini-articolașe absolut inutile, de care nimeni nu are nevoie, iar printul nu este neapărat „mai sărac”.
4. Reclama în print este foarte diferită de cea online! Mai ușor de sărit, mult mai puțin agresivă, dar adesea mai utilă și cu impact mai bun. Sunt și ziare greu de citit din cauza informației utile înghesuite între reclame, dar multe ziare (sau periodice) au o punere în pagină de un enorm bun-simț. Cele din urmă înving.
5. În print nu găsim atâtea click-bait-uri ca online. Iată un titlu de pe antena3.ro: „Oamenii s-au trezit cu mașinile înzăpezite. Orașul în care a nins și se circulă în condiții de iarnă”. Și asta e încă bine, căci aveți și titluri de șapte rânduri în care nu se găsește fix informația de bază: un nume propriu sau un substantiv comun.
6. Corolar la punctele 4 și 5: citind ediția tipărită, omul poate baleia repede și poate obține informația cu mult mai puțin stress; poate intra mai adânc într-un articol pentru că o dorește, nu pentru că a fost „ispitit”. (Firește, nu mă refer la tabloide și revistele de cancan.)
7. Edițiile care au un insert cu teme locale reușesc adesea să trezească în cititor dorința de a păstra unele din paginile cu teme locale, fie că e vorba de proiecte ale primăriei, de recomandări de spectacole și cărți, ori de alte informații utile. Greu de obținut în România, ușor în Germania.
8. În alt fel, marile gazete italiene sunt oricum distribuite geografic, și au implicit și conținut cu specific local (inclusiv editoriale sau eseuri în care se mai strecoară cuvinte din dialectul local), iar italianul este foarte atașat de regiunea lui: la Repubblica în Roma, Corriere della Sera, Il Sole 24 Ore și Il Giornale în Milano, La Stampa în Torino, Il Mattino în Napoli, Il Gazzettino în regiunea Veneto. În țări ca Franța și Italia unele cotidiene regionale, ca Ouest-France în Franța, au un renume deosebit, iar cumpărătorul (dacă are peste 30-35 de ani) se simte „acasă” cumpărându-l, spre deosebire de ediția „fără patrie” disponibilă online. La fel și în Germania, dincolo de ziarele mari regionale există ediții locale puternice, cu informații de o reală utilitate, iar neamțul este și el foarte atașat de locul în care se află, nu de întreaga țară.
9. Concluzii temporare:
– Cititorii care cumpără în print adesea au abonament mixt print și online.
– În print confortul de lectură este, paradoxal, mai mare: chestiunea reclamelor, calitatea titlurilor, conținut de completat pe hârtie sau de păstrat.
– Ziarele care supraviețuiesc în print au conținut de o calitate excepțională.
10. Câteva probleme care împiedică România să aibă ziare pe hârtie viabile:
– România nu are și nu a avut niciodată ziare locale serioase.
– România nu are actualmente nici un cotidian serios (să nu ne amăgim cu Jurnalul…).
– România nu are nici un săptămânal capabil să ofere cu regularitate conținut original și de calitate.
– România nu are și nu a avut niciodată editoriale sau rubrici (columns) de opinie de valoare indiscutabilă (nu gen CTP), nici eseiști adevărați care să scrie la gazetă precum o făcea Umberto Eco, sau cum o face Bernard-Henri Lévy.
– România se bazează pe click-bait, nu pe gazetăria clasică, în care toată informația esențială era în titlu sau în șapou.
– România nu are fact-checkers și nici redactori de bun-simț și propagă în presa mainstream fake news de genul găsibil pe Facebook sau în chain letters (inclusiv misticisme specifice Estului).
– România nu mai are ziariști și nici școli serioase de jurnalism. E suficient să ne uităm la fătucile și băieții care recită în fața camerelor sau care pun întrebări debile. Suntem în lumea a cincea la capitolul presă.
– România are prea puțini cititori capabili să recunoască și să aprecieze un conținut de calitate.
– Chioșcurile de presă din România au ajuns în ultimul hal, ca în lumea a patra, pentru că nu au ce publicații de calitate să expună.
– În România nu există cultura citirii ziarului la cafenea.
Deci, domnule Profesor, cum facem?
china face investitii masive in inteligenta artificiala,oare de ce?usor usor locurile noastre de munca vor fi luate de roboti si nu vad cu ochi buni asta.
Pentru miros (stimularea altor simțuri în paralel), relaxare vizuală (folosirea întregului câmp vizual), vedere de ansamblu și orientare (trecutul în revistă a titlurilor), calitatea articolelor (ai plătit deja: nu mai sunt necesare artificii) – cu toate acestea, o reinventare a presei tipărite este necesară.
Vorba lui Mircea Badea, ridem mult de ce-si inchipuie romanul! Ziarele “celebre” ale vestului au cazut in desuetudine, de f mult timp, devenind simple gazete care nu contin nimic, dincolo de propaganda. Rata de incredere a publicului in acestea este sub 10%. Chiar si asa numita pagina de cultura este tot dedicata propagandei progresiste, specifica scolii din Frankfurt, cu aia care vor sa ne convinga ca barbatii nasc. Diferenta este data de clienti, deoarece manipularea este adaptata la nivelul de educatie, de obicei precara, a diferitelor grupuri. Oricum, astazi nu mai este cine stie ce complicat, deoarece traim, deja, in idiocracy. Autorul filmului cu acelasi titlu, isi exprima mirarea, intr-un interviu acordat unei publicatii, ca acesta a devenit realitate atit de repede. Dupa ce-au desfintat estul, hotarire luata in 1971, in Roma, presa vestului a fost reorganizata si adaptata noilor obiective, printre care indobitocirea in masa si reeducarea, care deveneau prioritati. Asta inseamna ca ziarele au inceput sa contina articole de 10-15 cm, unde titlul, scris mare, sub forma de rezumat, ocupa deja partea leului. Apoi, restul se umplea cu poze despre orice, dar nu se uita fata de la pag 2, de obicei. Memoria fotografica tine 20 de minute, dupa care, subiectul pierde informatia si toata lumea este multumita. Informatia pe internet este benefica doar celor care cunosc f mult si-si pot permite discernamint, ceea ce nu este cazul decit unui f mic grup dintr-o societate. In plus si aici este vorba despre memoria fotografica, pt ca asta este ceea ce apare pe monitor. Cu noile generatii presa scrisa pe hirtie moare, definitiv. La noi, manipularea a fost axata pe sistemul castelor indiene. Societatea este feliata, total! Cind ma uit la jurnalistii nostri, rid f mult. Scriu si vorbesc doar din imaginatie. Amuzanti tare cu “revolutia”. E ca si cum ma duc sa intreb maturatorii unui pod cum s-a construit si, dupa, vin si trag un articol tare, cu date tehnice, cu tot! :)
Ghita n-o sa observe in veci ca are 2 sau 3km lungime si nici ca-i facut din metal, beton sau amabele! Traim vremuri minunate, in care merge orice! Pot da linkuri pt toate afirmatiile facute, dar, tot vorba lui Mircea, n-am pt cine, iar eu le stiu.
Comentariile sunt închise.