ÎNTÂLNIRE CU DAN VOICULESCU

Potrivit informațiilor oferite de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, un sfert din economiile totale ale populației depuse în bănci este deținut de sub 0,5% dintre români. Concret, doar 86.000 de români au depozite de peste 100.000 de euro. Restul, până la 20 de milioane de concetățeni, au, în imensa lor majoritate, datorii la credite ipotecare și de consum. Clasa de mijloc aproape că nu există în România. Tot mai multe familii care, în urma cu 3-4 ani, atinseseră o minimă stabilitate financiară, își permiteau 2-3 concedii anual, resimt acut pericolul sărăciei. Din cauza creșterii constante a prețurilor aproape toate veniturile gospodăriilor se duc pe alimente, chirii și rate! Economisirea a devenit un lux inaccesibil pentru majoritatea populației. Fenomenul este deosebit de grav. Pe lângă evidenta relevanță de ordin economic, clasa de mijloc reprezintă și un liant social indispensabil. Asigură coeziunea socială, reduce divergențele, atenuează impactul mișcărilor de tip extremist. Recentele rezultate ale alegerilor din Germania, care au menținut un anumit echilibru în cea mai importantă economie a Europei, s-au datorat, în mod esențial, clasei de mijloc. Un obiectiv strategic al României, al tuturor forțelor politice responsabile, ar trebui să-l constituie consolidarea sistematică a clasei de mijloc. Este nevoie de măsuri concrete, nu de promisiuni electorale și declarații de bune intenții. În ultimii 30 de ani, am susținut multe astfel de masuri. Câteva exemple: neimpozitarea profitului reinvestit, înființarea Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, reducerea TVA la alimentele de bază, susținerea natalității etc. Soluții există, dar este nevoie de un plan de țară riguros asumat pentru a consolida clasa de mijloc din Romania.

Ipocrizia este una dintre cele mai respingătoare trăsături de caracter. Pentru a obține un avantaj, iopcritul este în stare de orice: mimează decența, deși ființa lui este îmbibată de josnicie; se arată amabil, deși e fundamental grobian; prietenos, deși urăște obsesiv. Pe bună dreptate, oamenii cinstiți sunt revoltați de acest contrast uriaș între aparență și esență. Ipocritul cumulează o serie de însușiri negative. E laș, își ascunde adevăratele intenții în fața celor putenici. E fals, minte cum respiră. E meschin, obsedat de avantaje foarte mărunte. E ridicol, nu înțelege că, la un moment dat, toate lumea îi vede adevăratul caracter. E rău, înșală cu intenție, comite abuzuri fără să clipească. Sigur am întâlnit toți astfel de personaje. Dintre cei pe care i-am cunoscut eu, cel mai detestabil rămâne Băsescu Traian, individul care a venit “cu căciula în mână” la Grivco, să-mi cerșească sprijinul, în timp ce se pregătea să dezlănțuie furia întregului său regim abuziv asupra mea. Ce l-a determinat să facă așa ceva? Setea obsesivă de putere. Disperarea de a anihila un adversar politic. Obsesia de a cenzura grupul de presă pe care l-am fondat. Și încă un motiv: cu toate defectele mele, am fost întotdeauna incompatibil cu ipocrizia. Eu nu m-am dus niciodată să solicit favoruri. În schimb, i-am cerut public demisia lui Băsescu când era președinte, chiar la Cotroceni! Ipocritul urăște obsesiv curajul! Dintre președinții și șefii de Guvern din ultimii 35 de ani, care ar fi un top trei al ipocriziei?

Gradul ridicat de incertitudine provocat de tensiunile interne și externe creează o imensă presiune asupra economiei naționale. De la micii antreprenori până la marile companii, se resimte tot mai acut o puternică tendință de a amâna proiectele, de a anula investițiile. Efectul este nociv.  Blocajul economic poate genera foarte rapid dezechilibre majore cu efecte sociale și politice imprevizibile. Societatea și economia au nevoie de încredere în viitor. Iar această încredere se asigură atât prin măsuri concrete, cât și prin comunicare adecvată. Dincolo de inerentele lupte electorale, românii au nevoie de repere solide de stabilitate și predictibilitate.

Acesta a fost răspunsul Mântuitorului în fața ispitei. “Nu doar cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” este răspunsul integral, transmis de evangheliști. Evident, cuvintele Mântuitorului au semnificații adânci și au fost îndelung analizate și interpretate de clerici, de filosofi, de credincioși din toate colțurile lumii. Relația aceasta extrem de complexă dintre materie (pâine) și spirit (cuvânt) mă preocupă de multă vreme. De care dintre ele avem mai mare nevoie? Ce ne zidește mai trainic? Sigur că pâinea noastră cea de toate zile este esențială pentru viață. Dar ce viață este aceea trăită fără demnitate, fără onoare, fără curaj? Se poate alege real între materie și spirit? Voi cum ați răspunde la această întrebare? Este o temă la care voi reveni.                  

Afișarea adaosului comercial practicat de supermarketuri reprezintă o regulă firească. Consumatorul are dreptul să-și aleagă în cunoștință de cauză atât magazinul, cât și produsul. Informarea transparentă este un indicator esențial pentru nivelul de civilizație al unei societăți. Un om corect informat este respectat și puternic pentru că poate face alegeri libere. De câteva săptămâni, Piedone creează valuri în toată tara pentru că își face treaba. Este, în mod evident, omul potrivit la locul potrivit. Apără cetățenii de abuzurile celor care le vând produse neconforme. Protejează sănătatea consumatorilor. Obligă agenții economici să-și respecte cu adevărat clienții. Pe termen lung, întreaga societate are de câștigat. De ce ar fi nevoie pentru ca fiecare instituție să-și facă treaba? De omul potrivit! Deloc întâmplător, “omul potrivit la locul potrivit” reprezintă un principiu fundamental al doctrinei umanismului pragmatic.

Evoluția ființei umane este, după părerea mea, îngrijorătoare. Progresul tehnologic ne afectează evident întreaga existență. Raportul spirit-materie reprezintă subiectul principal de studiu al Senatului Stiințific din cadrul Fundatiei Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. Este un proiect de durată. O primă concluzie: frica și lăcomia sunt două dintre atributele majore ale omului contemporan. Din păcate, aceste două atitudini pare că devin dominante în societate, manifestându-se în toate colțurile planetei, indiferent de nivelul de civilizație, de putere sau de structura socială.

La solicitarea FACIAS, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să oblige Ministerul Sănătății să emită norme de aplicare cu impact major pentru sănătatea publică! Publicarea acestor norme a fost amânată 15 ani! Un abuz strigător la cer! Câte vieți puteau fi salvate în acești 15 ani? Combaterea abuzurilor este vitală pentru societatea noastră și pentru a reface încrederea în instituții! Salut decizia Înaltei Curți! Felicit Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului pentru determinarea cu care își asumă misiunea civică.

Există o regulă de necontestat: în momentele tensionate, tot ce rămâne neclarificat amplifică tensiunea. Pentru a raspunde așteptărilor firești ale cetățenilor români și ale partenerilor internaționali, este esențial ca reprezentanții instituțiilor publice să comunice rapid, fundamentat și transparent. Pe orice temă de importanță pentru România! Adevărul face diferența între democrația autentică și regimurile autoritare. În democrație, cetățenii au acces la adevăr. În dictaturi, adevărul este prohibit.

Fraza este celebră. O știu toți. O înțeleg putini. Înainte de alegerile prezidențiale de anul trecut au existat nenumărate jocuri, calcule, stratageme: cine candidează, cine mimează candidatura, cine se retrage și în favoarea cui, cine e iepure, cine căprioară, cine vânător. Toate acestea au provocat revoltă și opțiuni de vot în consecință. După doar câteva luni, asistăm la un joc similar. Istoria nu “se repetă” de la sine. Dar este frecvent repetată de cei care nu o înțeleg. Cred că, dincolo de contextele și intervențiile externe analizate în prezent, încă nu a fost înțeleasă cauza profundă a votului românilor din noiembrie 2024.

Am auzit că azi am fost invocat cu apelativul Dan Soros Voiculescu. Am crezut că nu aud bine, că nu înțeleg, că e un fake news. Am făcut trei ani de pușcărie luptând cu regimul Băsescu în epoca de maximă influență a rețelei Soros în România. Stenogramele din dosarele care mi se fabricau curgeau în valuri pe platformele (tv, online) finanțate de rețeaua Soros. Grupul de presă pe care l-am construit era principala țintă a suflării sorosiste, care striga frenetic “închideți Antenele!” Sentința din dosarul meu era comentată, încă înainte de a fi pronunțată, de cel mai toxic trio sorosist! Dacă puteau, îmi dădeau și 20 de ani! Sunt realități obiective, cunoscute de întreaga țară! În aceste condiții, mă gândesc că trebuie să fie o confuzie la mijloc. Poate că intenția a fost să se spună Băsescu Soros Traian. Sau alte combinații similare, susținute temeinic de realitatea ultimilor 20 de ani. Confuzie sau nu, povestea cu Dan Soros Voiculescu mi-a smuls un zâmbet. Un zâmbet scurt. Și trist. Pentru că delirul declanșat împotriva mea de regimul Băsescu cu mijloacele rețelei Soros a creat suferințe atroce, a curmat destine, a luat vieți! Să nu îngropăm adevărul în minciună, să nu căutăm victorii politice cu orice preț. Cine respectă adevărul se respectă pe sine! Sunt detașat de lupte politice. Sper ca Dumnezeu și votul românilor să asigure acestei țări cel mai bun destin.

Există un indicator macro numit PPP (PIB pe locuitor ajustat cu puterea de cumpărare). În 2024, indicatorul PPP plasa România pe locul trei în această parte a Europei, după Cehia și Polonia, cu un nivel de 47.300 dolari. Dacă în 1990 un salariat din România avea un salariu mediu de 100 de dolari pe lună, anul trecut salariul mediu a fost de 1100 dolari/lună. În comparație, statele din regiune care nu sunt membre UE au salarii medii de 850 (Serbia), 580 (Turcia) și 700 (Rusia). Acesta este ADEVĂRUL. Și acum o singură întrebare: Ce urmăresc, de fapt, cei care nu vor să mai fim în Uniunea Europeană?            

Cea mai mare pensie acordată în sistemul public din România: 97.965 lei, conform Casei Naționale de Pensii. Pensia medie în România este de 2700 lei, iar nivelul minim este puțin peste o mie de lei. Un sistem public de pensii care permite un asemenea decalaj între maxim și minim este abuziv! Abuzurile creează revoltă, disperare și neîncredere în instituții. România se confruntă în prezent cu această profundă criză instituțională din cauza seriei copleșitoare de abuzuri, generate sau tolerate de către stat! Indiferența față de abuzuri este incompatibilă cu democrația autentică! Abuzul este sursa și combustibilul răului din societatea românească. Lupta împotriva abuzurilor trebuie să devină prioritate națională.