Nu, nici vorba sa ma refer la libertatea de miscare si fara nicio tangenta cu dosarul ”Telepatia”.

Este vorba de cele trei libertati despre care am scris intr-una din cartile mele, in urma cu cativa ani.

Spuneam atunci ca, in opinia mea, exista trei feluri de libertati: libertatea umana (fiecare decide pentru el), libertatea politica (fiecare poate participa la viata societatii prin dreptul de a alege si de a fi ales) si libertatea economica (fiecare are dreptul de a produce valoare adaugata).

Incercam atunci sa gasesc o solutie pentru a desena o societate in care sa se regaseasca cele trei libertati.

Nu am gasit, dar cel mai aproape era cazul Hong-Kong unde libertatea umana si economica functionau foarte bine deoarece lipsea libertatea politica (tara era condusa de persoane desemnate de guvernul britanic).

Acum cred ca am gasit elementul care lipsea din ecuatie si motivul pentru care nu exista o solutie echitabila la aceasta problema.

Acest element se numeste ”forta opiniei publice”. Aceasta forta este singura care poate controla toate cele trei libertati.

Forta opiniei publice, permanenta, puternica, manifestata democratic este singura care poate pune ordine in societatea romaneasca.

Sa nu ne inchipuim ca daca nu vor fi la putere anumite persoane, sa zicem 10, 20…100, sistemul se va schimba.

Mi-a placut expresia folosita in articolul “Romania’s Anti-Corruption Mania” (Mania Anti-Corupţie a României), publicat de New York Times pe 4 martie 2015: ”In Bucuresti se simţea pe străzi o DOMNIE LEGALĂ a TERORII„.

Deci: Romania nu poate fi schimbata de un om: nici doar de K. Johannis, nici doar de V. Ponta, nici doar de Preafericitul Daniel. Ea poate fi schimbata in bine numai si numai de opinia publica, decenta si puternica.

Din pacate, astazi, opinia publica este prea tacuta.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

3 COMENTARII

  2. Lat. „opinari” are sens de a gândi, a crede, a formula o părere și are ca rezultat exprimarea unei convingeri subiective despre probleme, situații și evenimente sociale.
    „Enciclopedia de psihologie”, definește opinia publică ca „proces psihosociologic (interactiv) de agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis”. La B. Hennessy, opinia publică este „complexul de preferințe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală”. Deși vizează reprezentări ale conștiinței sociale, noțiunea de opinie publică este asimilată și adesea identificată cu mulțimea, cu un anumit grup populațional semnificativ. Cum nu se poate pune semnul egalității între exprimarea părerii de către un om și omul în carne și oase, mai ales în rol de cetățean rsponsabil, tot așa nu se poate considera că „opinia publică” reprezintă o masă de oameni definită în funcție de diverse criterii: național, profesional, apolitic, de afaceri. E impropriu să se spună „opinia publică cere…” sau „opinia publică regretă…”
    Societatea modernă se structurează prin trei domenii: economic, politic (instituţiile fundamentale ale statului) și componenta societăţii civile – sectorul non-profit, care legitimează sau amendează celelate două componente. Societatea civilă este temelia democraţiei funcţionale, reprezentată de instituţiile şi organizaţiile sociale şi civice. Organizaţiile societăţii civile se implică în luarea decizilor privind dezvoltarea socială sau a deciziilor de interes public. „Societatea civilă este conceptul adecvat care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Dincolo de aspectul instituţional, societatea civilă este formată din cetăţeni, care, asociaţi sub diferite forme, participă la viaţa publică, influenţează politicile, apără şi promovează interesele populaţiei. Sergiu Tamas, in „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică” (Editura Academiei Române, 1993), afirma că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese. Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale”.Astfel, organizaţiile neguvenamentale – asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societăţii civile, care intervin pe lânga factorii de decizie, pe lângă instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, în sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă” (www.fdsc.ro).

Comentariile sunt închise.