Solutii economice

In ultimii 10 ani regimul Basescu a devenit simbolul guvernarii incompetente in Europa. In nemernicia sa a incercat (si mai incearca inca) sa ne convinga ca nimeni nu ar fi reusit mai mult, ca toti suntem vinovati pentru dezastrul economic si social creat de grupul sau de interese care acum da socoteala in fata legii pentru ceea ce a facut in timpul mandatelor lui Basescu.

Acum intelegem unde se duceau banii mamelor, ai pensionarilor, ai persoanelor cu dizabilitati.

Romania are specialisti remarcabili, Romania are resurse intelectuale exceptionale. Romania poate, vrea si merita mai mult.

Pentru a demonstra ca resursele intelectuale ale Romaniei sunt exceptionale, initiez aici o ampla consultare publică pentru a identifica solutii inteligente pentru Romania in domeniul economic.

Iar ca punct de plecare va propun un set de idei, despre care am mai scris. Plecand de la acestea, am sustinut ani la rand reducerea TVA-ului la alimentele de baza, neimpozitarea profitului reinvestit, etc.

Va asigur ca cele mai bune propuneri si idei de optimizare macro-economica vor ajunge pe masa decidentilor politici. Iar cei care vor combate argumentat teoria mea sau o vor completa, vor avea aprecierea mea.

Astept punctele dumneavoastra de vedere la adresa de email [email protected].

Abordarea problemei economice, cu consecinţele ei sociale, porneste în viziunea mea de la ideea că numai asigurarea concurenţei loiale poate asigura com­petitivitatea economiei din Romania.

Printre modalităţile concrete de acţiune, subordonate acestui principiu, se pot menţiona:

• Stimularea cererii de consum. Polarizarea extremă a socie­tăţii noastre şi efectele crizei au dus la scăderea consumului, cât şi la o pervertire a structurii lui, cu favorizarea consumu­lui de lux şi a celui de supravieţuire, dar cu afectarea formelor intermediare de consum între acestea două, şi mai ales a con­sumului în vederea reluarii proceselor de producţie.

Ne aflăm actualmente într-un cerc vicios: sărăcirea implică scăderea consumului, ceea ce implică scăderea cererii, ceea ce implică scăderea producţiei, ceea ce implică pierderea locurilor de muncă, ceea ce implică accentuarea sărăciei.

Numărul de competitori scade, unii dintre ei dispar nemaiavând cui să vândă produsele, ceea ce creează condiţiile pentru oligopol sau monopol.

Acesta trebuie şi poate fi transformat într-un cerc virtuos: creşterea consumului implică creşterea cererii, ceea ce implică creşterea producţiei, ceea ce implică crearea de noi locuri de muncă şi creşterea salariilor, ceea ce implică apariţia mai multor resurse financia­re la categorii tot mai largi ale populaţiei, ceea ce implică creşterea şi mai mare a consumului. Numărul de competitori creşte, efectele benefice ale competiţiei pe scară largă manifestându-se asupra asupra preţului şi calităţii produselor.

• Utilizarea înţeleaptă a pârghiilor politicii financiar-bancare pentru modularea dobânzilor de pe piaţa liberă în sensul facilitării accesului la credite. Acesta are efecte benefice atât asupra consumului, cât şi a producţiei şi activează competiţia permiţând cât mai multor oameni să-şi valorifice spiritul de iniţiativă.
• Orientarea mai hotărâtă către economia reală, printr-o analiză de competitivitate serioasă care să identifice domeniile în care România are avantaje competitive relative.

O aseme­nea analiză trebuie făcută separat pentru sfera producţiei şi pentru cea a serviciilor.

• Separarea  intereselor eco­nomice publice de cele private şi transparenţa aface­rilor în zona de intersecţie a acestor interese.
• Stabilirea pe criterii ştiinţifice a volumului şi structurii sec­torului economic care va rămâne în proprietate publică şi admi­nistrarea acestuia pe bază de contract de management care să asigure participarea procentuală a managerului şi la profit, dar şi la pierderi: principalele venituri ale managerilor trebuie să provină din creşterea economică a activului gestionat, nu din salarii uriaşe, stabilite arbitrar.

Stabilirea cu claritate a nucleu­lui economic care rămâne în proprietatea statului, ca în orice ţară capitalistă dezvoltată, ar permite utilizarea acestuia în sco­puri sociale. Funcţionarea acestui nucleu într-un mediu economic predomi­nant concurenţial ar permite eficientizarea sa economică.

• Introducerea practicilor echitabile în raporturile econo­mice internaţionale: subvenţionarea activităţilor economice proprii – în special în agricultură, cercetare aplicativă, export – la nivelul la care acestea sunt subvenţionate de partenerii externi, în paralel cu preocuparea pentru eliminarea bilaterală a subvenţiilor anticoncurenţiale.
• Eliminarea discriminărilor la care este supus capitalul românesc în raport cu cel străin.
• Protecţie socială activă, bazată pe recalificare raţională şi crearea de locuri de muncă, pornind de la principiul diferenţierii între cazul celui ajuns din condiţii obiective, fără vina sa, în situaţia de a face obiectul protecţiei sociale, şi cazul celui care a ajuns în această situaţie din tendinţe parazitare. Cei care refuză sistematic locurile de muncă oferite de socie­tate nu trebuie să abuzeze de generozitatea acesteia.