Ma intreb: de ce oamenii vor sa aiba putere? Si, mai apoi, cum folosesc aceasta putere?
In primul rand trebuie definita puterea: ce inseamna sa ai putere?
Am pornit de la realitatea ca cei care au putere au un anumit tip de comportament.
Si am luat cateva exemple:
Un elev daca invata bine, dar jigneste profesorul de matematica primeste o nota mai mica decat merita pentru ca ”asa vrea profesorul”.
Oare de ce vrea sa-l pedepseasca cu o nota mai mica la matematica cand ar putea, daca ar vrea, sa-i scada nota la purtare la scoala, sa-i anuleze bursa pe o luna la facultate etc. ?
Raspunsul este in faptul ca elevul depinde de profesor.
Am analizat relatia judecator – inculpat si, la fel, am descoperit ca judecatorul poate sa-l trimita pe inculpat la inchisoare 2-3 ani in plus pentru ca a avut o atitudine sfidatoare, si nu pentru ca probele din dosar impuneau aceasta solutie.
La fel si la procurori: daca esti mai cumsecade, nu te trimite in judecata. Tot pentru ca asa vrea el.
La fel si la functionarul de la ghiseu pentru plata impozitelor.
Am ajuns la relatia medic – pacient: si aici este la fel, cu deosebirea ca un bolnav adus in urgenta pentru operatie nu conteaza cum se comporta. Va fi operat!
In toate cazurile apare: ”asa vreau eu!” si ”depinzi de mine in rezolvarea problemei tale!”.
Daca intr-o lume ideatica in care am putea rezolva acest urat ”depinzi de mine”, ce ne facem cu ”asa vreau eu”?
Va propun sa incercam o dezbatere publica cu psihologi, cu oameni de stiinta, cu cetateni simpli, cu tineri, cu batrani, cu femei si barbati.
Propun sa invitam la dezbatere si ambasadori sa aflam daca si in tarile pe care le reprezinta , in societatile din care ei provin, este la fel.
Cu mai mult timp in urma am organizat o dezbatere intitulata ”Anatomia Invidiei”. Acum propun o alta: ”Sindromul puterii”, cu intrebarea centrala: de ce ne schimba pe noi, oamenii puterea ori, chiar si, iluzia puterii?.
[…] Cu mai mult timp in urma am organizat o dezbatere intitulata ”Anatomia Invidiei”. Acum propun o alta: ”Sindromul puterii”, cu intrebarea centrala: de ce ne schimba pe noi, oamenii puterea ori, chiar si, iluzia puterii?”, a scris Dan Voiculescu pe blogul personal. […]
Sindromul social indus in care traim de un sfert de secol pare iremediabil centrat pe doar cateva axiome – banul, sexul, puterea – si creaza impresia ca prima valoare le garanteaza si pe celelalte doua, iar cea din urma le aduce ulterior si pe celelalte, intr-o stranie interferenta.
Intelegerea mecanismului care genereaza aceasta stare aduce, desigur, si solutiile alternative de echilibrare a balantei axiologice, dar vremea lor poate inca nu a sosit. Pare ca obtinerea independentei in gandire va fi cea dintai victorie, dar nici vremea vreunei victorii pare ca inca nu s-a apropiat.
Spun ceea ce spun pentru ca, exponent al puterii de intelligence, am devenit una dintre victimele acesteia intrucat, manat de impotrivirea fata de tentatia puterii, am ajuns sa ma opun inclusiv celor ce isi doreau cu ardoare sa o administreze.
Atitudinea mea fata de putere este o mostenire genetica.
Strabunicul meu, ofiter de jandarmi, s-a refugiat in nordul Dunarii clisurene dupa ce puterea din sud a stimulat tulburari nationaliste indreptate impotriva comunitatii romanesti, iar familia sa a fost impuscata in ceafa in curtea casei.
Bunicul meu, oponent sonor al puterii de ocupatie sosita cu tancurile sovietice, a fost declarat chiabur in Banatul anilor 1950, desi, ginere in casa, nu avea decat hainele de pe el si cele doua maini cu care lucra.
Tatal meu, descendent dintr-un dusman al popului – nu-i asa? – nu a putut urma studii universitare si a ramas toata viata revizor contabil si lider sindical in vesnica contradictie cu cei din cadrul puterii ce furau organizat din avutia comuna.
Iata ca si eu, ajuns in interiorul Departamentului Securitatii Statului printr-o imprejurare ce merita scrisa cu acul pe partea dinauntru a ochiului chiar si dupa ce a fost scrisa pe blog, avand de administrat apararea unui articol din constitutie – acela cu unitatea si indivizibilitatea – am ajuns in contradictie cu cei puternici, care ii doreau modificarea.
Este limpede ca eu, tatal meu, bunicul si strabunicul meu, am optat pentru a face opozitie fata de cei ce administrau puterea. Era limpede ca optiunile noastre aveau sa ne marcheze destinele si sa ne puna in raporturi speciale cu puterea. Si era limpede de la bun inceput ca puterea si cei care o administrau aveau sa ne supuna regimului meritat de oponentii fata de cei puternici.
Brain storming.
Puterea ca si arhetip cu valenta dubla ( superioritate/adaptabilitate – inferioritate/inadaptabilitate )
Din punctul meu de vedere, cred ca putem vorbi de doi poli, de doua extreme. Ma gandesc ca oamenii isi doresc puterea, tocmai pentru ca nu au putere, si mai mult de atat, cred ca nevoia de putere, pleaca tocmai din extrema complexului de inferioritate raportat la un, sa zicem, stimul ori factor. De exemplu, in momentul in care te simti sfidat, experimentezi un sentiment de inferioritate in raport cu factorul sfidator si bineanteles ca tendinta centrala este sa vrei sa echilibrezi balanta, ca sa poti experimenta un sentiment, daca nu de placere, sa spunem, de echilibru interior, raportat la sistemul de valori si la nevoile prin care tu ca si entitate functionezi in lume. “Asa vreau eu” inseamna de fapt, “fac asta pentru a-mi recastiga echilibrul pierdut si sentimental de placere”.
Profesorul de matematica ii da o nota mai mica elevului, nu pentru ca nu a rezolvat bine problemele, ci pentru ca se simte inferior in fata elevului, cand el stie ca nu este asa. Adica, ce?!?!Cum iti permiti sa vorbesti cu mine asa? Cum iti permiti sa ma faci sa ma simt asa? Lasa ca iti arat eu!
Ma gandesc la Sigmund Freud si principiul placerii, conform caruia, fiecare om face tot ceea ce trebuie sa faca, pentru a-si asigura placerea, pentru a-si asigura echilibru in raport cu nevoile si dorintele sale. “In the pursuit of happiness.” In momentul in care distrugi echilibru unei persoane, o persoana va face tot ceea ce trebuie sa faca ca sa iti recapete echilibru inapoi. In opinia mea, sentimentul de puterea, este un fel de mangaiere a egou-ului dezechilibrat, a carui evolutie stagneaza la anumita etapa a maturizarii si unde este incapabil sa integreze coerent si echilibrat cele doua extreme ( superioritate/adaptabilitate/putinta si inferioritate/inadaptabilitate/neputinta ) in propria s-a structura, in asa fel incat, persoana sa fi capabila sa functioneze echilibrat si coerent in mediu, indiferent de stimuli exteriori sau interiori, recunoscandu-si astfel propria valoare si propria capabilitate/incapabilitate. Un fel de detasare adaptativa la mediu, orice valente ar putea capata acesta. Ma gandesc ca in momentul in care iti constientizezi propria valoare, propria capabilitate, nu mai poti fi impins in nici o extrema, de catre nici un factor perturbator, echilibru interior nemaifiindu-ti afectat si deci nemaiavand nevoia de ati demonstra superioritatea, nu pentru ca nu ai putea si pentru ca, sa spunem, sfidarea in sine devine irelevanta. In opinia mea, persoana devine vulnerabila in momentul in care una din sau mai multe dintre necesitatile Piramidei lui Abraham Maslow, nu este satisfacuta. Cum ar fi, nevoia de stima si statut in cazul relatiei profesor – elev si nu numai. Profesorul va incerca sa redobandeasc „sentimental de puterea” in raport cu nevoia sa narcisica de stima, statut si apreciere pozitiv – subiectiva, pedesindu-si elevul in loc sa il educe. As putea chiar spune ca actiunile elevului devin irelevante in momentul in care profesorul isi constientizeaza si accepta propria sa valoare in raport cu lumea si invers, actiunile profesorului devin irelevante atunci cand elevul isi constientizeaza si accepta propria sa valoare in raport cu lumea. De fapt profesorul este dependent tocmai de nevoia de apreciere, de nevoia de stima si statut, de sentimentul de putere si echilibru pe care acestea il ofera, puterea fiind atat un scop cat si un mijloc in sine. Poate fi un scop, tocmai pentru ca poate fi un mijloc de indeplinire a nevoilor si necesitatilor, devenind irelevanta din punctual meu de vedere, in afara acestui context.
Cam ce face ”baiatul”
http://www.ecopolitic.ro/avertisment-suspiciuni-rezonabile-cu-privire-la-faptul-ca-ministerul-agriculturii-se-pregateste-sa-dea-o-lovitura-dezvoltarii-zonelor-sarace-prin-noile-programe-de-finantare-2014-2020/
http://www.ecopolitic.ro/este-oficial-inca-un-esec-al-ministrului-agriculturii-daniel-constantin-romania-a-pierdut-400-milioane-euro-plati-pentru-proiectele-de-dezvoltare-rurala-pndr-2007-2013/
http://www.ecopolitic.ro/daniel-constantin-pe-facebook-explicand-tehnica-decontarii-cheltuielilor-intr-un-mod-inteles-numai-de-el/
De ce nu analizati relatia Dan Voiculescu vs Daniel Constantin. Sau DV vs PC.
[…] Sursa: Dan Voiculescu […]
Stimate domnule profesor! Oameni nu se schimba (in sensul negativ) daca capata un fel de putere ci deopotriva folosesc aceasta ptr. a ajuta semeni si a face lucruri bune! Neoameni se schimba drastic folosindu-si puterea pentru a se razbuna, pentru a arata „cine sunt eu” etc.
Scuze pentru posibile greseli gramaticale, dar fiind cetatean strain cred ca stapanesc limba Romana destul de bine!
Domnule Voiculescu,
Va intreb sincer nu va ia cu greata cand pe Antena 3 din sculare pana-n culcare duduile toate ( Stoiceasca, Dana Grecu, O Stancu, Mari Coman, etc etc), pe care dvs le platiti gros, sufera de „abuzurile” autoritatatilor asupra lui Udrea? Domnule Voiculescu chiar nu se poate face nimic ca aceste tute realizatoare sa nu mai planga de mila Udrei? Va intreb sincer jurnalistele Antena 3 sunt intrege la cap? Sa o compasionezi pe Udrea care a distrus cu basau o tara e nu doar bizar ci criminal si nu are nimic de-a face cu obiectivitatea jurnalistica!!! Stimate domnule Voiculescu, dupa ce aste femei nu au facut nimic pentru ca dvs sa nu ajungeti in puscarie, balacindu-se intr-o ingratitudine flagranta pe post, nu credeti ca ar trebui sa le desfaceti contractele de munca ca sa aiba timp sa-i planga de mila lui Udrea, nu de alta. Nicaieri in lume patronii de presa nu intra la puscarie daca au jurnalisti buni, atentie, nu jurnaliste!!! Domnule Voculescu nu merita sa le mai dati painea acestor feministe nenorocite, care va fac doar deservicii. Angajati crainici domnule profesor, redactori si realizatori barbati, care pot va pot apara „casa”. Mai ales ca barbatii transmit mult mai multa seriozitate stirilor, nu lalaielile fufelor care te fac sa muti pe alt post cand le auzi.
Jos Basescu, saracu nea dan face puscarie politica
Stimate domnule profesor,daca vreți sa fiti perceput asa cum susțineți,si chiar este adevărat.nu ne interesează ce avere aveți,o trecem pe planul n insa am dori sa fiti alături de omul de rând,sa fiti uman,comunicativ,activ in societate,un fel de Raed Arafat adica omul de rând sa perceapă ca faceți ceva pentru binele lui; nu veti mulțumi pe toata lumea,dar am dori ca măcar sa încercați! Am putea face emisiuni interactive,unde omul sa fie liber sa spuna ceea ce are pe suflet.Sa promovați oameni cu reale abilitați de comunicare ,cu dragoste fata de popor ,nu de propriul buzunar,precum Constantin si alții; am in lista mea de twitter un premier intelian Matteo Renzi,care in calitatea pe care o are ,desigur pe langa mulțumiri primește si critici,insa eu il admir pentruca el nu sterge absolut nimic adica nici laudele,nici criticile!
Vad ca aici nu moderează nimeni si ar trebui sa aveți măcar un reprezentant,care sa răspundă tuturor,in numele dvs,multora!
De asemenea,eu nu folosesc niciodata limbaj indecent insa cu toate acestea domnul Gâdea m-a blocat pentruca am îndrăznit sa-i fac o observatie pertinenta atunci cand câinii l-au sfâșiat pe băiatul acela,Ionut! De atunci nu m-a mai deblocat ,deși sunt sunt un telespectator fidel al antenelor! ( Evident se pot verifica spusele mele)
Daca vreți ca oamenii sa iasă in strada pentru dvs,trebuie sa fiti alături de ei! Sa va angajați un consilier pe probleme de imagine,cu reale abilitați de comunicare cu toata lumea! Cu multa stima,Mariana
toate puterile unui stat sunt formate din oameni de aceea sta in puterea noastra ,a fiecăruia înalte sa le schimbam….In bine,daca dorim acest lucru ,cu adevărat !
Eu va propun trei carti care analizeaza dinamica dar si patologia relatiilor ierarhice – si implicit de putere:
Colmbus and other cannibals – Jack D Forbes
A Culture of Make Believe – Derrick Jensen
Pacifism as Pathology – Ward Churchill
Le-am citit si le recomand. Timp presupun ca aveti.
Teroristii romani legitimati de stat care fac abuzuri si nelegalitati , au inceput s-a detina puterea absoluta pe mai multe functii din stat si viitorul acestei tari va fi incontinuare rodul Sclaviei pentru acesti stapani pe acest pamant .Unde dreptate nu este ,intervin si stapanesc abuzurile si nelegalitatile prin coruptie ,Teroristii romani legitimati de stat !
Justitiarul de Hunedoara
Comentariile sunt închise.