Ninsorile din ultimele zile mi-au amintit de iarna din 1954 când nu mai circulau trenurile.
În acea iarnă (aveam 7 ani) am mers cu părinții mei 12 km pe jos, prin nămeți, la un botez în comuna Frunzănești.
L-am întrebat atunci pe tata de ce trebuie să suferim de frig.
Mi-a răspuns: ‘’Suntem nași la Botez. Ne-am dat cuvântul de onoare și trebuie să ajungem’’.
Așa mi-a spus tatăl meu, Dumnezeu să-l aibă în pază!
off-topic:
N-as fi vrut sa Va deranjez cu scrierile mele ! Daca am facut-o, imi cer mii de scuze si Dumneavoastra si celor pe care i-am deranjat ! Va rog sa ma iertati dar n-am putut ramane indifrenta la nedreptatea strigatoare la Cer care V-i s-a facut si nu numai !
Fiindca, asa cum reiese din crampeiul de amintire pe care n-i l-ati impartasit ca tenacitatea si onoarea ati deprins-o de mic copil, Va doresc succes in toate demersurile Dumneavoastra si multa rabdare si speranta familiei care Va asteapta cu dragoste si dor !
Îmi place amintirea .
[…] Citeste mai multe aici […]
Comentariile sunt închise.