Conform celor mai recente date Eurostat, România este prima țară din UE în topul sărăciei severe. Aproape unul din cinci români nu beneficiază de acces constant la produse și servicii esențiale!
Majoritatea vastă a celor afectați de lipsuri extreme sunt bătrâni, copii și tineri din mediul rural și orașele mici! Așadar, știm cine sunt cei în suferință și unde trăiesc!
Ce nu știm – ce nu a apărut în nicio știre dintre cele care au preluat subiectul în aceste zile – este ce facem concret pentru a diminua semnificativ sărăcia extremă.
Societatea românească este sfâșiată de contraste, de extreme! S-au creat prăpăstii enorme între cei foarte bogați și cei foarte săraci, între generații, între anumite zone geografice.
Aceste prăpăstii nu se pot acoperi nici cu indiferență, nici cu populism, nici cu aruncarea responsabilității de la un partid la altul sau de la o guvernare la alta.
La o evaluare onestă, este clar că niciun partid care a fost la guvernare sau măcar în Parlament în ultimii 35 de ani nu poate susține credibil că nu putea face mai mult pentru categoriile vulnerabile ale României.
Dar, dacă vom privi mereu în urmă, căutând justificări și vinovați, nu putem progresa.
România are nevoie de proiecte naționale serioase, dedicate categoriilor vulnerabile, asumate și aplicate de întreagă clasa politică, o guvernare după alta, timp de cel puțin 20 de ani.
Lipsa alimentelor, a medicamentelor, a accesului la educație și sănătate nu se tratează ideologic!
Nu trebuie să fii “de stânga”, “de dreapta” sau “de centru” pentru a înțelege că trebuie să-i aperi pe semenii tăi de boală, foame și frig!
Trebuie doar să fii Om.
Nu există progres autentic într-o societate care tolerează sărăcia extremă. Când aproape unul din cinci români nu are acces la hrană, medicamente și educație, nu mai vorbim de o problemă economică punctuală, ci de un eșec național, de un dezechilibru structural ce macină însăși coeziunea socială.
Este dramatic că Eurostat ne arată o realitate pe care mulți politicieni refuză să o vadă. În timp ce se discută despre creștere economică, despre investiții și miliarde atrase din fonduri europene, oamenii din sate și orașe mici nu au acces la servicii elementare. Această prăpastie trebuie recunoscută și asumată.
De 35 de ani, sărăcia extremă este tratată ca un subiect de campanie, nu ca o prioritate națională. Guvernele au schimbat lozinci, dar nu au creat politici durabile, de lungă durată, care să rupă cercul vicios al lipsurilor. Este nevoie de continuitate, nu de improvizație.
Cei mai vulnerabili sunt exact aceia care nu au voce politică: bătrânii izolați, copiii săraci, tinerii din mediul rural. Tocmai de aceea, responsabilitatea morală a statului și a societății este uriașă – ei trebuie protejați prin politici care nu pot fi lăsate la voia ciclurilor electorale.
Contrastul dintre luxul opulent afișat în marile orașe și sărăcia cruntă din satele României este revoltător. În loc să fie reduce, aceste decalaje par să se adâncească. România reală este una a contrastelor și, dacă nu acționăm acum, ele vor deveni ireversibile.
Sisteme de protectie sociala eficiente prin reformarea programelor de ajutor social pentru a ajunge cu adevarat la cei care au nevoie,cu verificari reale dar si cu suport substantial.
Programe guvernamentale de construire a locuintelor socialesau de reabilitare a celor din mediul rural.
Implementarea unui venit mediu de insertie care sa ofere o plasa de siguranta pentru toti cetatenii permitandu-le sa isi satisfaca nevoile de baza.
Majorarea pensiilor mininale pentru a scoate batranii din saracie,acestia fiind cea mai vulnerabila categorie.
Programe pentru a prevenii adandonul scolar in randul copiilor din familii sarace,inclusiv prin oferirea de haine,carti si mese calde.
Reinfintarea invatamantului profesional si a programelor de recalificare pentru adulti toate aliniate la nevoile reale ale pietei.
Introducerea unor notiuni de baza ,cum ar fi educatia financiara, de gestionare a banilor in comunitatile defavorizate,pentru a iesii din ciclul datoriilor.
Incurajarea antreprenoriatului local prin microcredite si programe de sustinere pentru afaceri mici in zonele sarace iar un exemplu in acest sens ar fi fermele mici si atelierele mestesugaresti.
Aducerea antreprenorilor si a profesionistilor in comunitati pentru a arata si a invata pe tineri ca exista solutii de dezvoltare.
Atragerea si motivarea medicilor sa lucreze in satele si comunitatile marginalizate si izolate.
Campanii gratuite de vaccinare in zonele defavorizare pentru a prevenii bolile care agraveaza saracia.
Gasirea de solutii pentru a include toti cetatenii in sistemul de sanatate.
Programe educationale si de sprijin pentru a promova o alimentatie corecta,care sa previna malnutritia.
Imbunatatirea infrastructurii de transport in zonele izolate, pentru a le oferi cetatenilor acces la educatie sanatate si locuri de munca.
Asigurarea accesului la internet de mare viteza,care deschide oportunitati inspre cunoastere,telemunca si servicii online.
Investitii in zonele defavorizate pentru a crea locuri de munca,nu doar in orasele mari.
Asigurarea unui minin de conditii sanitare in toate zonele si satele din romania.
Extinderea de banci alimentare si cantine sociale care ofera un ajutor imediat in zonele defavorizate.
Spatii unde copii si adultii sa aiba acces la computer,biblioteca si activitati educationale gratuite.
Programe de donatii si reciclare prin colectarea si distribuirea de haine,incaltaminte si mobila pentru familiile sarace.
Programe guvernamentale pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilitati si asigurarea accesului acestora la o viata decenta.
Acordarea unui ajutor catre familiile monoparentale.
Mass-media ar trebui sa vorbeasca mai mult despre realitatea saraciei extreme,pentru a mobiliza opinia publica.
Organizatiile neguvernamentale fac o treaba enorma in teren si au nevoie de donatii si sustinere.
Politicienii trebuie sa ofere transparenta si corectitudine fata de cetatenii care se afla in categoriile vulnerabile.
Incurajarea companiilor mari sa investeasca in comunitatile din jurul lor prin programe sociale.
Saracia extrema nu se va solutiona peste noapte,dar fiecare donatie,ora de voluntariat sau act de bunatate conteaza.A nu privi la oamenii saraci ca la ,,ceilalti,,ci ca pe niste concetateni care au nevoie de o a doua sansa este un prim pas.
România chiar trăiește în două lumi paralele. Pe o parte vezi mașini de sute de mii de euro, pe alta vezi oameni care nu au bani de pâine
Imi puteti da un link catre acest studiu ?
Trist este ca modelul sordan nicu existent până mai ieri la primăria capitalei unde se aștepta șantajul grupărilor de tip ONG-ist, începe să se extindă la nivelul ministerului mediului. Din câte se profilează urmează ministerul apărării, ministerul economiei și ministerul de externe, poate nu în ordine,însă potrivit modelului care va aduce un blocaj, sens în care se va propune o soluție salvatoare dar costisitoare ce va umple buzunarele la fel cu ale lui hunter Biden. Sordan Nicu fuge de trump ca dracul de tămâie să nu-i fie schimbată rețeta de lucru. Om trăi și om vedea dacă se întâmplă sau nu
In romania nu mai exista clase sociale ci doar bogati si saraci.
Patura de mijloc,cea care asigura un mare echilibru in tara noastra,nu mai exista de ceva vreme si asta se vede in intreaga societate.
Saracia extrema este rezultatul unei proaste guvernari timp de 30 de ani.
Dezvoltarea unei societati din toate punctele de vedere trebuie sa aiba un fundament solid si anume educatia.
Combaterea saraciei este o mare problema la nivel mondial.
Sectorul economic romanesc cunoaste in aceste momente un mare dezechilibru,de aici si scaderea puterii de cumparare a romanilor.
Inflatia foarte mare a a adus romania si romanii in aceasta situatie foarte grava.
Economia fragila pe care o are romania acum este rezultatul unor masuri gresite luate de conducere.
Dacă în 35 de ani politicienii nu au reușit să rezolve nimic pentru cei vulnerabili de ce ar reuși acum în următorii 20?
Concluzia e perfectă: trebuie să fii Om cu O mare. Din păcate, în societatea românească actuală, omenia a devenit o raritate, mai ales în rândul celor cu putere și influență.
Copiii din familiile sarace sunt cei mai afectati. Malnutritie, abandon scolar, risc de marginalizare. Asa creste o generatie intreaga fara sanse reale de dezvoltare.
Cred că o idee bună ar fi transparentizarea fondurilor destinate asistenței sociale. Câți bani se alocă real și cum se folosesc? Multe ONG-uri primesc fonduri dar rezultatele nu se văd.
Stiu cazuri de batrani care mananca o data pe zi ca sa isi ia medicamentele. Altii care se imbolnavesc grav pentru ca nu isi permit controalele medicale.
Problema e complexa si nu se rezolva peste noapte. Dar macar sa incepem cu masuri concrete: cantine sociale in toate orasele, medicamente gratuite pentru pensionarii cu venituri mici.
Soluția nu poate veni doar de la stat, mai ales acum în plină criză. Trebuie implicarea societății civile, a bisericilor, a firmelor private. Fiecare român cu posibilități ar trebui să ajute măcar o familie.
Si eu sunt de acord cu ideea de proiecte nationale pe termen lung. Dar cum sa ai continuitate cand la fiecare 4 ani vine o noua echipa care anuleaza mult din ce a facut precedenta? Vezi exemplul cu proiectele incepute de primarii in timpul guvernarii anterioare si anulate de guvernul Bolojan „din lipsa de fonduri”. Pai si cu fondurile deja cheltuite cum ramane, nu devin pierderi? La asta ma refer
Cred ca problema e si de mentalitate. Multi oameni bogati din Romania considera ca saracia e vina celui sarac. Nu exista solidaritate sociala, fiecare trage doar pentru el.
Sărăcia extremă afectează mai ales copiii și asta e tragic. O societate care nu își protejează copiii nu are viitor. Trebuie investiții masive în educație și în programele sociale.
Criza asta nu e doar economică, e și morală. Dacă oamenii nu mai cred în guvern și în autorități în general, niciun plan nu va funcționa.
România e deja polarizată între câțiva foarte bogați și milioane de săraci. Media venitrurilor poate sună bine pe hârtie, dar în realitate dezechilibrul veniturilor e major, demn de o țară din lumea a treia, cum se spuena pe vremuri
Eu sunt mai pesimist de felul mei și cred că se va întâmpla la fel ca în 2009–2010, austeritatea va distruge consumul și va adânci criza. Am uitat complet lecțiile trecutului.
Criza e reală, dar unele „soluții” par inventate ca să justifice noi taxe. Asta nu e guvernare, e improvizație și diletantism pe seama noastră
Situatia din mediul rural e dramatica. Multi tineri pleaca din sate si raman doar batranii, izolati si fara sprijin. Cine se gandeste la ei cand face politici publice?
Am crescut intr-o familie saraca si stiu ce inseamna. Frigul, foamea, rusinea de a nu avea ce au ceilalti copii. De aceea sustin orice initiativa care ii ajuta pe cei vulnerabili.
Spuneti ca trebuie sa fii Om cu O mare. Dar cati politicieni sunt cu adevarat genul acela de oameni? Majoritatea sunt doar carieristi care vin la putere sa se imbogateasca ei si gasca lor.
O țară nu poate ieși din criză doar cu austeritate. Ai nevoie și de încredere, să simți că tot sacrificiul cerut nu e degeaba, că există o un plan, o direcție generală. Dar noi ce vedem? Taxe mărite pentru noi, totul mai scump etc. și aceleași prvilegii pentru „ei”. Cum să ai încredere?
Spuneti ca trebuie sa fii Om cu O mare. Dar cati politicieni sunt cu adevarat genul acela de oameni? Majoritatea sunt doar carieristi care vin la putere sa se imbogateasca ei si gasca lor.
Am crescut intr-o familie saraca si stiu ce inseamna. Frigul, foamea, rusinea de a nu avea ce au ceilalti copii. De aceea sustin orice initiativa care ii ajuta pe cei vulnerabili.
Spuneti ca trebuie sa fii Om cu O mare. Dar cati politicieni sunt cu adevarat genul acela de oameni? Majoritatea sunt doar carieristi care vin la putere sa se imbogateasca ei si gasca lor.
O țară nu poate ieși din criză doar cu austeritate. Ai nevoie și de încredere, să simți că tot sacrificiul cerut nu e degeaba, că există o un plan, o direcție generală. Dar noi ce vedem? Taxe mărite pentru noi, totul mai scump etc. și aceleași prvilegii pentru „ei”. Cum să ai încredere?
Dincolo de decizii politice, chair de austeritate daca e nevoie pentru a depăsi momentul de criză, e vital cred eu e ca oamenii să simtă că există o direcție clară. Fără asta, criza se transformă în haos.
Am lucrat la un proiect de 6 luni în asistență socială. Realitatea e mult mai dură decât arată statisticile. Mulți oameni nu apar în evidențe pentru că nu știu să ceară ajutor sau se rușinează.
Austeritatea nu trebuie să ucidă speranța. Dacă oamenii simt că nu mai au pentru ce trăi aici, tot efortul e degeaba.
Ar trebui să existe un pact național, semnat de toate partidele, pentru măsuri de criză. Fără politizare, doar interes public.
Sărăcia extremă e și rezultatul corupției sistemice. Banii destinați programelor sociale se pierd pe drum, ajung la clientela politică în loc să ajungă la cei care chiar au nevoie.
Cred ca ar trrbui inceaput cu respectarea promisiunilor. Fara incredere nu exista solutii. Iar cand promisiunile sunt incalcate aproape imediat dupa ce au fost facute (de exemplu:Nicusor Dan – nu va creste TVA daca voi fi eu presedinte) tot increderea oamenilor in autoritati se prabuseste si nicio masura, oricat de buna, nu va mai avea sorti de izbanda
Dacă soluția guvernului la austeritate este austeritatea, și așa este, trebuie să ne fie clar că austeritatea vine mereu pe spinarea celor slabi, deci cei săraci vor fi și mai săraci. N-am văzut niciodată ca marii privilegiați să piardă ceva.
Statisticile astea nu ma surprind deloc. In satul meu jumatate din batrani traiesc cu 500 lei pensie si nu isi permit medicamentele. Cand vine iarna, multi aleg intre caldura si mancare.
Comentariile sunt închise.