O discuție deschisă despre reperele vieții mele, așa cum le-am amintit în cartea autobiografică ”Un băiat de nicăieri”.

Am descoperit lumea pornind dintr-o margine a Bucureştiului, din casa cu două camere și WC-ul în curte a unei familii de oameni curați și simpli.

Mama m-a învățat respectul pentru familie, educație și performanță.

Tata m-a învățat să-mi respect întotdeauna cuvântul dat, indiferent de circumstanțe.

Acestea au fost resursele strategice care m-au purtat – și încă mă poartă – dinspre nicăieri spre mai departe.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

35 COMENTARII

  1. Mulțumim frumos pentru “ Regal “ ! Felicitări pentru curajul de a veni cu atâtea clarificări ! Așa se poate înțelege, mai bine, românește, de ce, “ nihil sine deo “, în istoria post-decembristă ! Mă refer în primul rând la respectul pentru adevăr, aflat în așa de mare suferință, “incepând cu Trump 2” și manifest…, nu doar in România ! Până atunci plutea “gunoiul adevărului ascuns”, acum îl vedem dar ne sperie și nu știm de unde să începem și ce…Cum scriam, nu doar în România.
    Excepțională propunerea cu modelul HONK-KONG, în contextul “România încotro” !!! Nu o reținusem…Mă obligă să reiau studiul istoriei recente a Chinei. Citisem ceva și știam destule in context despre Hong-Kong, Taiwan, mai puțin de Macao…, dar nu e suficient. A putea evalua o istorie contrafactuală integrand o astfel de propunere ca a dvs., necesită o evaluare bazată pe o analiză mult mai amplă ! În context, cine ar fi fost China, cine ar fi putut fi administrația românească de peste 50 de ani ( sper că nu asemănătoare cu sugestia bananei desfăcute de dvs. … , deși orice fruct trebuie să aibă coajă ! ), cine ar fi fost SUA…Direcția în sine nu ne va duce niciunde concret, ne poate ajuta însă în solidarizarea necesară !
    În rest, va trebui să reiau totul cu mare atenție, ca analiză, vizând acele componente economice pe care le-ați parcurs din nou, în “discuția deschisă “ de mai sus. Nu e vorba doar de Crescent aici, e vorba de toată interfața economică externă a României, cea care acum este în mare suferință și care ne indică cel mai clar prăbușirea economică internă d.p.d.v. al deficitului comercial și al celui bugetar ! Tocmai am citit două articole excepționale ale lui Janos Kornai despre tranziția economică la nivel global, de la un sistem economic la altul ( n-am avut timp de diseminare, dar informația este, ca și la dvs., de primă calitate d.p.d.v. al viitorului …), apărute in Revista Economica editata de SOREC. Păcat ca la venirile lui Janos Kornai în România, nu ați participat și dvs. ! “Tranziție economică” fără să știi bine de unde ai plecat, unde ești și unde vrei să ajungi, este doar un “narativ de tragere de timp”…Puțini știu trecutul economic așa de bine ca dvs., și mai putini cei care s-au implicat în prezentul post-decembrist la nivel mare în economie și, și mai putini ( spre deloc…! ) cei care își mai propun ceva ca organizare în viitor ! Vă scriam recent de regretatul economist Vasile Pilat, sufletul SOREC din acea perioadă, în ce context se interesa de implicarea dvs…
    Cum spunea Brâncuși, “nu e greu să faci un lucru, e greu să te pui în situația de a face “ ! N-aș fi scris lucrurile de mai sus dacă n-as fi înființat Asociația Consultanților de Investiții de pe Piața de Capital și nici dacă n-ați fi acceptat să fiți primul ei președinte de onoare. Cu această ocazie, de dezvăluiri în premieră, fac și eu una : dvs. ați acceptat propunerea noastră, și nu a fost cumva vreo “strategie externă de noi”…Asta am scris-o pentru dvs. ! Pentru dușmanii dvs. “de strânsură”, scriu mai “pe limba lor” : noi v-am propus implicarea și nu dvs. nouă !
    Felicitări și lui Mihai Morar pentru profesionalism !

  3. Ce am observat în podcastul de aseară e respectul deosebit pe care îl aveți pentru femei. Pentru mine e un mare plus în ceea ce vă privește

  4. M-am uitat la tot interviul și am fost impresionat. Sper doar că ați glumit cu cartea care se va găsi la fel de greu ca o geantă Hermes…

  6. Din păcate pagubele minciunilor ventilate ani și ani de zile sunt foarte greu de reparat odată cu trecerea timpului. Sper că acest interviu e doar primul dintr-o lungă serie

  7. Adevărul răzbate în cele din urmă, indiferent de cât de mult sau străduit unii și alți să îl îngroape sub tone de minciuni și manipulări propagandistice. Interviul de aseară e cea mai bună dovadă.

  8. M-a impresionat povestea dumneavoastră de viață. Și am apreciat în mod deosebit sinceritatea cu care v-ați asumat greșelile și responsabilitatea pentru ele. Pentru că cine e fără de greșeală?

  9. Eu nu sunt deloc un om religios, dar pot să înțeleg cum credința poate fi găsită în cele din urmă ca un fel de ultim răspuns sau contrapondere la toate nimicniciile vieții. Și cred că nu e o dovadă de slăbiciune, dimpotrivă

  10. Nu mi-am dat seama până acum că trustul dumneavoastră media este singurul din România care e 100% românesc. Nu că ar fi ceva greșit că celelalte trusturi nu sunt așa, dar e un amănunt semnificativ și ceva foarte rar în peisajul media în general, nu doar în cel românesc.

  12. Tare faza cu balonzaidul murdar, foarte tare. Poate un pic de impetuozitate tinerească, ca să nu-i zic curaj nebunesc, dar consistentă cu abordarea dvs. generală. Respect

  15. Calitatea dialogului spune multe despre ambii interlocutori. Asta înseamnă jurnalism adevărat, foarte rar în ziua de azi

  16. Cel mai mult am apreciat că nu ați ocolit subiectele sensibile. Nu toată lumea are curajul să vorbească deschis despre propriile vulnerabilități

  19. Nu mi-am imaginat că acest format de discuție lungă poate fi atât de captivant. De obicei îmi pierd atenția după 5 minute maxim, recunosc

  20. Nici nu știu cum au trecut aseară două ore jumătate și s-a făcut miezul nopții. Nu credeam că o să îmi pară rău că s-a terminat

  21. Am urmărit cu mare interes interviul cu Mihai Morar. E genul de interviu pe care trebuie să îl mai vezi cel puțin încă o dată

  22. Chiar că o discuție deschisă. Iar întrebările nu au fost deloc comode, cum ziceau aiurea unii prin comentarii. Faptul că erau adresate respectuos și politicos nu le-a făcut mai puțin grele. Iar răspunsurile dvs. au fost de fiecare dată pe măsură

  23. Pe mine m-ați câștigat cu răspunsul la întrebarea dacă l-ați iertat pe Traian Băsescu. Cine nu l-a văzut ar face bine să-l caute în interviu, pentru că este foarte neașteptat și profund în același timp

  25. Cel mai mult am apreciat că nu ați ocolit subiectele sensibile. Nu toată lumea are curajul să vorbească deschis despre propriile vulnerabilități

Comentariile sunt închise.