Conform datelor publicate recent de INS, deficitul comercial al României (diferența dintre importuri și exporturi) tinde spre 25 de miliarde de euro, cu un milliard mai mult decât anul trecut!
Cifrele sunt alarmante.
Dar încă mai gravă este tendința permanentă de creștere.
De 35 de ani importăm mult mai mult decât exportăm și acest fapt ne creează o stare de permanentă dependență!
Suntem victima de serviciu în războaiele comerciale dintre marile puteri economice.
Ce e de făcut? Să investim în domeniile în care suntem cu adevărat competitivi, în care am demonstrat că putem produce și exporta plusvaloare.
Menționez trei exemple:
- Domeniul auto (Dacia, Ford, producătorii de subansambluri dedicate acestei industrii);
- Agricultura – susținerea fermierilor români ar trebui să fie o prioritate strategică a fiecărui Guvern, indiferent de culoarea politică.
- Domeniul IT și folosirea eficientă a inteligenței artificiale în sfera inovației!
O politică responsabilă și riguros aplicată în aceste domenii, care să implice facilitați fiscale și eliminarea barierelor birocratice, poate echilibra balanța comercială a României în cel mult zece ani!
Dar pentru a reuși un astfel de progres este necesar să facem saltul de la “reduceri și administrarea crizei” la “dezvoltarea durabilă a României”.
Nu e nevoie de ecuații politice și economice savante!
E necesar doar să ne iubim țara și să acționăm constant în interesul națiunii noastre.





Inteligența artificială e mai deșteaptă decât guvernul României. I-am pus exact aceeași întrebare ca și dumneavoastră. Răspunsul este super pentru un plan elaborat pe 5 ani cu propuneri de implementat în 90 de zile. Un grup de băieți de la academia română posedă planuri efectuate de acum 20 ani. Nu de planuri ducem lipsă ci de coeziune, așa ca iubirea de țară e pierdută printre interesele mărunte ale politicienilor. Dacă inteligența artificială ne-ar aduce coeziunea………am fi la un click distanță. Cu respect!
Sustinerea producatorilor locali prin subsidii si facilitati de credit pentru a deveni mai competitivi pe piata globala.
Promovarea brandurilor romanesti in exterior prin campanii de marketing si participari la targurile internationale.
Diversificarea pietelor de export catre tari cu potential de crestere,reducand dependenta de un numar limitat de parteneri comerciali.
Investitiile in cercetare si dezvoltare pentru a crea produse cu valoare adaugata mare,care sa ne diferentieze pe piata globala.
Dezvoltarea de parcuri industriale si zone comerciale speciale cu infradtructura si regimuri fiscale avantajoase pentru exportatori.
Incurajarea consumului de produse locale prin campanii de constientizare la nivel national.
Protectie fiscala inteligenta pentru industriile strategice incipiente,pentru a le da timp sa devina competitive.
Atragerea de investitii straine directe in sectoarele cu potential de export sau care inlocuiesc importurile esentiale.
Relansarea agriculturii prin modernizare si sustinere pentru a reduce importurile masive de alimente.
Dezvoltarea unei industrii a energiei regenerabile pentru a scadea dependenta de importurile de energie.
Investitii masive in infrastructura,drumuri,poduri retele digitale pentru a reduce costurile logistice ale firmelor.
Simplificarea birocratiei pentru afaceri,reducand timpul si costurile de infiintare si operare a unei companii.
Promovarea economiei circulare pentru a valorifica resursele locale si a reduce dependenta de materii prime importate.
Crearea unei politici fiscale predictibile care sa nu descurajeze investitiile pe termen lung in productie.
O politica monetara prudenta care sa mentina o rata a inflatiei scazuta si stabila si sa fie favorabila exporturilor.
Utilizarea fondurilor europene pentru a finanta proiecte care sprijina direct exportatorii si producatorii locali.
Dezvoltarea pietelor de capital pentru a oferi firmelor locale surse alternative de finantare pentru investitii.
Negocierea acordurilor comerciale preferentiale care sa deschida noi piete pentru exporturile noastre.
Managementul cursului de schimb pentru a mentine o competitivitate adecvata a produselor romanesti.
Trecerea de la o economie de ansamblare la o economie de inovare,producand noi tehnologii.
Promovarea antreprenoriatului si a inovatiei in randul tinerilor,cu accent pe domenii cu potential de export.
Colaborarea dintre universitati si mediul de afaceri pentru a transforma cercetarea in produse comercializabile.
Digitalizarea intensiva a economiei pentru a creste productivitatea si eficienta firmelor locale.
O abordare strategica la nivel national,un plan de export cu obiective clare si parteneriat public-privat.
Cresterea ratei de absorbtie a fondurilor europene pentru a moderniza economia si a spori competitivitatea.
Diversificarea surselor de energie pentru a ne proteja de eventualele socuri externe care afecteaza deficitul comercial.
Combaterea evaziunii fiscale si a economiei subterane pentru a creste baza de colectare si a avea resurse pentru investitii.
Incurajarea turismului local prin atragerea de investitii straine pe teritoriul romaniei.
Reducerea deficitului comercial este un efort national sustinut pe termen lung care cere implicare din partea clasei politice.
Da, o raționalizare rece a unei retorici din ce in ce mai fierbinți a iraționalismului intervenției publice ! Scop bun și întreg, dar mijloc insuficient și trunchiat. Mulțumim !!!
Odată, îl citam pe Constantin Rădulescu Motru ( rețin, din eseul său, „Ce este umanismul „), cu o remarcă a acestua ref. la faptul că umanismul nu a eșuat pentru că e fundamental gresit, eșuează pentru că nu e dus până la capăt ! Apreciez mai mult această idee a lui CR Motru, decât cele 2 idei de mai jos de la pag. 484 din cartea lui Karl Popper, ” Societatea deschisă și dușmanii ei ” ( Editura Humanitas, 2017 ). De ce ? La Motru se poate imagina un pas instrumental spre făptuire continuă…, la Toynbee și Popper, cel puțin din acest context, nu. Cele 2 idei menționate ( succesive, la pagina menționată), în relatarea lui Popper:
” 1. Umanismul – scrie Toynbee – își consacră în mod voit atenția și strădania sa…aducerii sub control uman al treburilor omenești . Numai că…, unitatea omenirii nu poate fi niciodată statornicită în fapt decât în cadrul unității acelui întreg suprauman din care omenirea face parte…; or școala umaniștilor noștri occidentali moderni a nutrit și nutrește aspirația, originală (…), de a ajunge la Cer prin înălțarea unui gigantic Turn Babel pe temelii pământești (Arnold Toynbee, citat de Popper ).
2. N-am nimic împotriva caracterizării drept „pământească” a credinței umaniste in rațiune, deoarece cred cu adevărat că principiile politicii raționaliste se numără și acela că nu putem crea raiul pe pământ. Dar umanismul este, la una urmei, o credință ce și-a probat virtuțile prin fapte, și n-a făcut lucrul acesta, probabil, cu nimic mai puțin rău decât orice alt crez (Karl Popper )”.
Există și o componentă culturală. Preferaăm produsele străine, poate ca un reflex din perioada comunistă, si asta se vede. Nu e doar economie, e si mentalitate.
Doar să ne iubim țara… ușor de zis, greu de făcut pentru cei mai mulți politicieni
Repetăm aceleași prostii de zeci de ani. Agricultura noastră ar putea hrăni jumate din Europa dacă ne-am organiza și nu am schimba regulile din 6 în 6 luni.
Dacia este un exemplu excelent! Demonstrează că în România se pot produce mașini competitive la nivel internațional, ceea ce nu e deloc ușor, e o competiție acerbă. DE ce nu am putea și în alte domenii de activitate să facem la fel?
Agricultura trebuie să devină cu adevărat prioritate națională, de acord. Avem pământ fertil, condiții climatice favorabile, dar fermierii nu numai că nu sunt ajutați, de cele mai multe ori sunt încurcați mai rău
Ford la Craiova e un alt exemplu bun. Dar trebuie sa sustinem si producatorii mici si mijlocii, nu doar giganții.
Cu un deficit comercial ca ăsta și economie care stă pe loc, nu îți trebuie să fii economist ca să vezi dezastrul. Se simte în toate prețurile.
E și o problemă de mentalitate la mijloc. Mulți încă au reflexul că „străin e mai bun”, deși nu mai e valabil de mult. Și asta ne sabotează
Deficitul ăsta lovește și social, nu doar în cifre. S-a văzut clar și în alegeri, lumea simte că ceva nu merge.
Cred ca multa lume nu intelege cat de mult conteaza lanturile logistice. Fara drumuri decente, orice export devine scump. S-a mai imbunatatit situatia cu autostrazile, dar inca suntem departe, chiar si fata de Ungaria, de exemplu. Aici pierdem sute de milioane.
Zece ani poate par mulți, dar dacă nu începem niciodată, normal că stăm pe loc. La noi fiecare guvern trage în altă direcție și nu rămâne nimic în picioare.
Facilitățile fiscale trebuie acordate strategic, nu la toată lumea, după părerea mea Doar domeniilor cu potential real de export și creștere economică, iar cele trei domenii de care vorbiți sunt un foarte bun exemplu.
Să înțeleg că toate măsurile guvernului Bolojan sunt apă de ploaie?
Industria IT din Romania e deja competitiva la nivel mondial. Trebuie doar să ne asigurăm că profitul rămâne aici, nu pleacă în paradisuri fiscale așa cum se cam întâmplă acum în multe cazuri
Aș adăuga că dependența comercială e o problemă de securitate națională, nu doar economică. Dar văd că avem alte priorități și iar am introdus corupția ca amenințare la securitatea națională. A mai făcut asta Băsescu și tare bine a fost… Greșeli repetate la infinit, asta văd eu că e singura strategie națională
Problema deficitului comercial nu este doar economică ci are şi impact social şi politic și asta s-a văzut cel mai bine la alegerile de anul trecut
Mi se pare esențial să reducem haosul administrativ dacă vrem competitivitate. Firmele pierd timp și bani cu hârtii inutile. De aici începe dezechilibrul.
Da, domeniul auto chiar a demonstrat ca poate aduce valoare, așa e. Dar nu putem trăi doar din două fabrici mari și câteva sute de furnizori. E nevoie de diversificare industrială reală.
Importăm alimente banale pe care le-am putea produce la noi foarte ușor. Asta e cea mai mare ironie.
Nici nu vreau să mă gândesc care ar fi fost situația fără fondurile europene. Cred sincer că am fi fost în faliment fără ele.
Multe fabrici s-au închis în 35 de ani și acum depindem de alții pentru orice piesă banală. Rezultatul se vede în statistici.
În agricultură e și problema fragmentării terenurilor. Sunt prea mulți mici producători care nu pot concura cu nimeni. Aici statul ar trebui să intervină.
Vad ca toti vorbesc despre “competitivitate”, dar nu se uita nimeni la taxele impuse firmelor. Sunt sufocante. Asa nu atragem investitii serioase
Comentariile sunt închise.