Se discută, din nou, despre iminența unui acord de pace între Rusia și Ucraina.
Experții și analiștii n-au ratat ocazia să evalueze propunerile de pace. În opinia majoritară, poziția americană ar fi favorabila Rusiei.
E doar o aparență!
În negocieri este esențială o poziționare inițială maximală raportat atât la obiectivul asumat, cât și la propriile capacități, fără să ignori obiectivele celuilalt.
Mai simplu: pleci de la maximul a ceea ce vrei și ce poți, înțelegând că, de regulă, și celălalt face la fel.
Nu doar americanii, toate celelalte părți (UE, Rusia, Ucraina) abordează similar tratativele. Doar astfel își pot păstra o marjă reală de negociere.
Dincolo de anumite declarații ale unor “experți”, America rămâne aliatul strategic al Uniunii Europene și al României. Și este esențial ca pozițiile oficialilor români să reflecte această realitate.
Abordările „călduțe” nu ne fac prieteni cu toată lumea ci, din contră, ne aruncă între scaune.
Aveti perfecta dreptate domnule profesor,tara noastra trebuie sa fie ferma pe o pozitie avantajoasa ei in primul rand.
Intotdeauna astfel de negocieri se duc intre tari extrem de puternice.
Mi se pare foarte importantă explicația despre poziționarea maximală în negocieri. În spațiul public se uită adesea că “propunerea inițială” este, de fapt, doar punctul de plecare, nu rezultatul final. De aici și impresia falsă că cineva “cedează” sau “trădează”, când, în realitate, doar își calibrează poziția de negociere.
Observația că toate părțile – SUA, UE, Rusia, Ucraina – pleacă de la maximul lor este esențială. Dacă nu înțelegi asta, riști să interpretezi orice document de lucru ca pe o “capitulare”. Poate că aici ar trebui să investim mai mult în educația publicului privind ce înseamnă, concret, o negociere internațională.
Expertii in domeniu isi dau o simpla parere insa esenta este stiuta doar de cine trebuie.
La astfel de negocieri trebui sa fi foarte priceput si sa stii pe ce carte sa mizezi.
Discutiile sau negocierile la un nivel asa de inalt nu sunt pentru oricine.
Punctul de plecare intr-o asa negociere trebuie sa fie unul foarte fundamentat si solid in acelasi timp.
Razboiul din ucraina a pus o mare presiune pe tarile din uniunea europeana.
La masa negocierilor ,mai ales pe o asa tema,trebuie sa existe in primul rand ca un numitor comun …cuvantul pace.
Marile puteri ale lumii negociaza dur,noi doar putem asista la impactul acestor negocieri.
Este de la sine inteles ca avand granita comuna cu ucraina,ne intereseaza stadiul si nivelul negocierilor duse.
Consider ca implicarea noastra in astfel de discutii care au valente de negociere este una minimala.
Abordarea romaniei trebuie sa fie una ferma tinand cont de impactul pe care il are acest razboi de la granita.
Datorita pozitiei geografice pe care o are,cred ca tara noastra ar avea un mare cuvant de spus in acest context.
Negocierile duse la un asemenea nivel trebuiesc facute de adevarati specialisti in domeniul diplomatiei.
Cred ca intre marile puteri trebuie sa ne pozitionam astfel incat sa nu ne pierdem identitatea si interesul nostru national.
Cu siguranta trebuie sa fim la masa negocierilor si nu in meniu.
Sunt de parere ca romania trebuie sa ia o pozitie ferma cu privire la acest conflict militar.
Avand granita comuna cu o tara aflata in plin razboi vigilenta trebuie sa fie la cote foarte mari.
Trebuie sa pastram parteneriatul strategic cu america pentru a avea o siguranta in ceea ce priveste strategia militara de lunga durata.
SUA este in continuare o voce foarte puternica pe glob in mai toate domeniile de activitate si un jucator important in relatiile internationale dintre nato si uniunea europeana.
Romania trebuie sa isi pastreze linia ca si pana acum stand aproape de nato.
Aliantele puternice cu marile state trebuie sa fie o mare prioritate pentru tara noastra.
Vazand desfasurarea evenimentelor din ucraina,diplomatia romaneasca trebuie sa fie foarte vigilenta in evitarea unor conflicte care nu ne apartin.
Romania trebuie sa constientizeze faptul ca integritatea statala si economica o poate avea doar in cadrul nato si uniunea europeana.
Avand puternice valori democratice si deschidere europeana tara noastra este un pion foarte important in actualul context geostrategic.
Astfel de conflicte genereaza panica si incertitudine insa nu trebuie sa creeze degringolada in gandirea conducerii de stat.
Linistea isi va face prezenta cand va exista buna cooperare intre tari si intelegeri bazate pe respect reciproc.
Atitudinea rezilienta poate fi o sabie cu doua taisuri,de aceea discutiile la nivel diplomatic trebuiesc fundamentate pe realitatile actuale si gasirea unui numitor comun benefic pentru toate partile.
De acord, dar totuși Trump este extrem de imprevizibil, ceea ce face dificilă orice negociere.
Exact asta îi lipsește diplomației românești – claritate și fermitate. Când încerci să mulțumești pe toată lumea, nu mulțumești pe nimeni.
Mi se pare normal ca fiecare parte sa plece de la maxim in negocieri. Altfel ai pierdut inainte sa incepi discutia. Daca pleci de la minim cu asta te si alegi, cu nimic
Aici nu sunt de acord. Trump pare cu totul fascinat de Putin, să nu uităm totuși că l-a primit ca pe un rege cu covorul roșu în timp ce pe Zelensky mai că nu l-a dat afară în șuturi din Biroul Oval.
Sunt mulți care văd doar declarațiile publice și nu înțeleg ce se negociază în spatele ușilor închise. Acolo se joacă adevăratul meci. Restul e spectacol.
Interesant punctul despre „experti” care nu inteleg ca pozitia de start nu e pozitia de finish. Lipsa de experienta practica se vede.
Din câte mi se pare mie, America pare interesată mai mult de beneficiile materiale pe care le poate obține de pe urma războiului, nu de binele Ucrainei sau al Europei. De altfel, disprețul lui Trump pentru UE e cât se poate de evident.
Perfect rezumat: claritate in aliante, fermitate in pozitii, intelegere a dinamicii negocierilor. Restul e literatura.
Americanii negociaza pentru ei, rusii pentru ei, noi trebuie sa negociem pentru noi alaturi de aliati.
Pentru acest nivel este nevoie de negociatori care au experiența vârstei. Cei tineri se bat prin diverse proptele să ajungă în aceste locuri și ne trezim ca nu știm să negociem. USR este un exemplu de nerealizări la capitolul “externe”, “apărare” și “economie” pentru ca hormonii se exalteaza mai ușor și pierd din vedere punctajul ce trebuie obținut intr-o negociere adevarata pe etape si ținând cont de termene medii și lungi
In astfel de negocieri trebuie sa tinem cont de interesul nostru si al statului roman.
Elementul esential in asemenea negocieri este fermitatea.
Aici cred ca ne trebuie oameni cu experienta care stiu politica si geostrategie externa.
Intotdeauna America a jucat la doua capete sa zic asa si este interesata mai mult de resurse.
In aceste negocieri grija cea mare a Americii nu este bunul mers al lucrurilor si nivelul de trai al Ucrainei ci resursele acestei tari.
Cineva urmareste mari beneficii de pe urma acestor negocieri.
Tari mici precum romania nu pot decat sa asiste la jocul international al celor mari.
A multumii pe toata lumea inseamna sa renunti la ceea ce te multumeste pe tine.
In marile negocieri globale suntem prinsi si noi,dar asta inseamna ca putem fi si partile care vor suporta impactul acestor negocieri duse la nivel foarte inalt.
Strategia romaniei cred ca trebuie adaptata la noile realitati europene.
Se tot spune că România trebuie să fie fermă, dar în practică suntem doar spectatori. SUA dicteaza ritmul, iar Europa se tine dupa ele. Noi nici macar nu avem loc la masa mare.
Vad si eu multa agitatie inutila. Daca ar citi lumea mai mult despre istoria tratativelor internationale, si-ar da seama ca nu e nimic neobisnuit.
Marjă de negociere înseamnă spațiu de manevră. Fără ea, ești la mila celuilalt. Elementar, dar nu pentru toți din câte se pare
De fiecare dată când România a încercat să joace pe mai multe fronturi simultan, a pierdut. Istoria se repetă pentru cei care nu învață.
Între scaune ajungi când nu ai coloană vertebrală. Geopolitica e pentru cei care știu ce vor și au curajul să o spună clar.
Eu nu cred în iminența păcii. Rusia nu și-a atins obiectivele, iar Ucraina nu este dispusă să cedeze teritorii. E un impas prelungit
Poate că poziția Statelor Unite pare favorabilă Rusiei doar pentru că le oferă o modalitate de a ieși onorabil din conflict, nu de a câștiga
Imi vine greu sa cred ca americanii joaca la doua capete. Ei au investit prea mult in sprijinul Ucrainei ca sa o abandoneze acum cu o pace pro-Rusia.
Negocierile se poartă și în paralel cu acțiunile militare. Marja de negociere depinde direct de situația de pe teren, nu doar de declarații
Nu știu ce să zic, Trump pare mai degrabă purtătorul de cuvânt al lui Putin. Poate nu înțeleg eu diplomația, dar planul lui îi avantajează clar pe ruși
Oamenii tind sa creada ca SUA balanseaza spre Rusia doar pentru ca au schimbat tonul. Tonul in negocieri e uneori doar un instrument. Nu e o declaratie finala
Sint perfect de acord ca pozitia romaneasca nu trebuie sa fie „calduță”. Neutralitatea nu funcționează când ești parte dintr-un bloc militar și politic.
Poziționarea maximală este un principiu de bază, dar in contextul actual pare ca riscurile escaladarii sunt ignorate. Cat de mult se poate intinde coarda fara sa se rupa? Ma tem ca raspunsul il vom afla curând, pe pielea noastră.
Nu sunt convins că poziția SUA este doar o simplă tactică de negociere. Cred că reflectă o oboseală generală față de conflict. Pare că sunt dispuși să facă concesii mari pentru o pseudo-pace pe spatele Ucrainei, care nici nu prea e băgată în seamă la negocieri
Comentariile sunt închise.