În contextul preconizatei asumări a răspunderii Guvernului pe “reforma administrației”, consider că este esențial să se abordeze și problema de fond a administrației publice locale și centrale: politizarea sufocantă!
În ultimii 35 de ani, ocuparea funcțiilor publice în România s-a făcut aproape exclusiv pe criterii politice.
După fiecare rând de alegeri în care se produce o rocadă la vârful puterii, urmează un domino de numiri politice care nu se opresc la rangul de ministru sau secretar de stat, ci se perpetuează în toate straturile administrative.
Așa se face că în instituțiile publice din România avem inclusiv agenți de pază și conducători auto angajați pe principiul toxic “pleacă ai lor și vin ai noștri!” Nu contează competența, experiența sau hărnicia! Culoarea politică și recomandările „potrivite” sunt criteriile de angajare și promovare.
Rezultatul este cunoscut: o administrație gonflată de clientelă de partid, ineficientă și abuzivă în raport cu cetățeanul.
Înțelegând această realitate, devine evident că o intervenție în administrație care se va concentra exclusiv pe reducerea unor posturi nu va avea rezultatul scontat.
Dacă politizarea rămâne regula generală, tot ce se va reduce “prin față”, se va recupera “prin spate”! Se vor găsi soluții inovative, de ordin legislativ și administrativ, de a păstra sau readuce pe funcții clienții politici. Şi, astfel, întreaga „reformă administrativă” va fi compromisă de contrastul dintre obiectivul declarat și rezultatul obținut.
Cu peste două mii de ani în urmă, adresându-se fariseilor și cărturarilor, puternicii acelor zile, Mântuitorul le subliniază dubla măsură: “Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, care strecurați țânțarul și înghițiți cămilă!”
Dacă schimbările în administrație vor însemna doar “eliminarea țânțarilor” pe care nu-i protejează nimeni și perpetuarea “cămilelor politice” din sistem, nu se poate vorbi despre nicio reformă. Doar de un foarte nociv “obicei al pământului”.
Solutia ar fi o lege stricta a functiei publice cu concursuri reale si protectie impotriva ingerințelor politice. Dar cine o va vota?
Depolitizarea nu e un moft, e condiția minimă ca administrația să funcționeze ca serviciu public, nu ca anexă de partid. Dacă nu schimbi regula jocului, doar muți oamenii dintr-un sertar în altul.
Când fiecare schimbare de guvern vine cu „valul” de numiri, statul nu mai are memorie instituțională. Plătim mereu reluarea de la zero: proiecte oprite, proceduri rescrise, priorități schimbate după interese.
Reducerea de posturi fără depolitizare e ca un regim ținut o săptămână și apoi „recuperat” prin alte artificii. Sistemul își reface rapid clientela prin externalizări, detașări, temporari, consilii, comitete.
Nu se poate cere performanță într-o instituție în care promovarea depinde de carnet, nu de competență. Omul competent pleacă, omul obedient rămâne, iar cetățeanul plătește factura.
Politizarea până la nivel de șofer, paznic sau secretariat spune totul despre mentalitate: nu contează funcția, contează controlul. Asta e definiția capturării statului.
Reforma reală începe cu concursuri corecte, transparente, standardizate și monitorizate extern. Fără asta, „reforma” devine o simplă repoziționare a rețelelor.
Dacă vrei depolitizare, trebuie să tai și pârghiile: interimatul la nesfârșit, numirile „pe delegare”, comisiile aranjate, criteriile vagi. Altfel, legea devine decor.
Administrația e sufocată nu doar numeric, ci moral: oamenii buni sunt ținuți în loc, oamenii „conectați” sunt împinși în față. Asta produce cinism, nu performanță.
Cetățeanul simte politizarea în fiecare ghișeu: tratament diferit, priorități diferite, interpretări „creative” ale legii. De aici se naște percepția de abuz și nedreptate.
„Pleacă ai lor, vin ai noștri” e exact mecanismul care ține România în subdezvoltare administrativă. Nu poți construi instituții stabile pe rotația clientelei.
Un indicator simplu: câți manageri publici rămân pe post după schimbarea puterii, pe criterii de performanță măsurabilă? Dacă răspunsul e „aproape niciunul”, avem problema pusă corect.
Clientela de partid este o povară fiscală imensă pentru noi toți. Plătim taxe pentru a întreține aparate administrative gigantice și inutile. Aud că Ciucu a declarat că vrea să mai desființeze din structurile inutile din primărie care mănâncă banii aiurea și să scumpească prețul transportului în comun. Pariu că o să ne alegem doar cu biletele scumpite?
Strategia de a reduce posturile prin față și a le recupera prin spate este reală. Am văzut asta de nenumărate ori în ultimii ani la diverse agenții guvernamentale. Instituțiile se reorganizează doar pentru a schimba denumirea unor direcții și a păstra oamenii loiali. În asta constă „reforma” lor de râs
Pana nu se schimba mentalitatea de jupan, nu avem nicio sansa reala. Politicul a pus stapanire pe tot ce misca in tara asta de la scoala pana la spital.
Cine sa faca reforma daca ei sunt principalii beneficiari ai sistemului actual? Nu isi vor taia singuri craca de sub picioare cat timp au puterea.
Toți vorbesc despre depolitizare cât timp sunt în opoziție, dar odată ajunși la putere repetă exact aceleași practici. Este un ciclu care se reia constant, aproape previzibil, ca un fenomen natural.
Statul e cel mai prost administrator tocmai din cauza politizarii excesive. Nu exista responsabilitate reala si nici dorinta de performanta la locul de munca. Cand ai spatele asigurat de partid, nu te mai intereseaza nevoile cetateanului.
Așa arată realitatea din instituțiile deconcentrate: la fiecare patru ani se schimbă șefii și vin la pachet cu propriul anturaj. Meritocrația a ajuns doar o glumă amară în România de azi.
Toată lumea știe aceste probleme de zeci de ani, însă nimeni nu are curajul să intervină. Avem doar concursuri formale, în care rezultatul e stabilit înainte să apară anunțul.
O reformă autentică ar însemna separarea totală a administrației publice de influența politică: concursuri reale, transparență și stabilitate pentru funcționarii care își fac treaba.
Problema e veche de 35 de ani și nimeni n-o rezolvă pentru că toți profită de ea. Cât timp partidele au nevoie de posturi pentru clientela lor, nu se va schimba nimic.
Poate cel mai grav efect al politizării este degradarea serviciilor publice. Când angajezi oameni pe criterii de loialitate politică, nu poți avea pretenții de profesionalism.
„Pleacă ai lor și vin ai noștri” – asta e deviza neoficiala a administratiei romanesti. Si asa va ramane pana cand legile nu vor fi schimbate radical.
Reformă administrativă fără depolitizare e ca și cum ai zugrăvii o casă care se dărâmă.
Elena Duminică
As vrea sa fiu optimist, dar dupa atatea promisiuni neindeplinite, e greu sa mai crezi in vreo reforma reala a administratiei.
Fără depolitizare, statul rămâne o agenție de plasare pentru membrii de partid, iar cetățeanul e doar finanțatorul involuntar al schemei.
Altfel spus, nu conteaza ce stii, conteaza pe cine stii. Restul sunt povesti
Această politizare sufocantă ne-a și adus în situația de astăzi. Și nu cred că tăierile de salarii și măririle de taxe pot rezolva ceva câtă vreme nu ne ocupăm de cauza desaztrului
Multumim, domnule profesor!
Problema e că toți vorbesc despre depolitizare când sunt în opoziție, dar când ajung la putere fac exact același lucru. Ciclul nu se întrerupe niciodată și funcționează aproape ca o lege a naturii, ca circuitul apei în natură, de exemplu
Cam așa arată situașia din instituțiile deconcentrate. Șefii se schimbă la fiecare patru ani și aduc cu ei toată echipa de zgomot. Meritocrația a devenit o glumă proastă în România actuală.
Problemele astea sunt cunoscute de când lumea de toată lumea, dar nimeni nu are curaj să facă nimic. Vedem doar simulacre de concursuri unde câștigătorul se știe dinainte de a se publica anunțul.
O reformă reală ar presupune decuplarea totală a administrației publice de politic. Concursuri de angajare pe post pe bune, transparență, garanții pentru funcționari că nu vor fi schimbați tot la 4 ani etc
Cam asa arata institutiile unde sefii se schimba odata la 4 ani cu tot cu brigada lor. Nu mai exista meritocratie
Poate cel mai grav efecct al acestei situații tine de faptul că politizarea de care vorbiți afecteaza calitatea serviciilor publice pe care le primim in fiecare zi. Cand angajezi un om doar pentru ca a lipit afise in campanie, nu te poti astepta la profesionalism, nu-i așa?
Reforma asta pare mai mult o strategie de imagine pentru a liniști spiritele. Daca nu eliminăm politrucii din functii de executie, nu am rezolvat absolut nimic. Totul ramane la fel de ineficient ca inainte si banii se risipesc.
De 35 de ani aud încontinuu de „reformă”. E cuvântul preferat al politicienilor din România, se pare. Cred că trăim într-o reformă infinită, după modelul Revoluției permanente de care vorbea Lenin
Totul e o pacaleala pana la proba contrarie. Guvernul vrea doar sa dea bine la televizor in fata electoratului.
„Pleacă ai lor și vin ai noștri” – asta e deviza neoficiala a administratiei romanesti. Si asa va ramane pana cand legile nu vor fi schimbate radical.
“Pleaca ai lor, vin ai nostri” e practic procedura interna a statului. Pana nu devine ilegal in practica, nu in teorie, nu se schimba nimic.
Cunosc oameni buni in administratie care au fost impinsi pe linie moarta doar ca nu au “spate”. Asta omoara orice urma de performanta.
Reforma adevarata inseamna concursuri reale, criterii publice, punctaje publice si interviuri inregistrate. In rest, e teatru.
Reducerile “pe hartie” sunt cele mai simple: redenumesti directii, comasezi, apoi angajezi la loc prin “reorganizare”. Am vazut filmul de prea multe ori.
Daca un functionar poate fi schimbat la fiecare ciclu electoral, nu mai e administratie, e brigada de campanie platita din buget.
Meritocratia nu e “nice to have”. E conditia ca statul sa functioneze pentru cetatean, nu pentru partid.
Nu poti cere eficienta cand criteriul de promovare e “cine a fost la partid”. Performanta devine chiar periculoasa pentru sefi.
Concursuri reale, grile publice, interviuri înregistrate și punctaje motivate. Altfel, totul rămâne teatru.
Nu poți cere respect pentru cetățean când cetățeanul vede ‘pilele’ la ghișeu și favoritismele la fiecare pas.
Cine controlează resursa umană controlează instituția. De aici pornește tot: recrutare și evaluare independente.
Depolitizarea administratiei nu este o optiune,ci o conditie absoluta pentru reforma autentica pentru ca fara ea toate schimbarile sunt doar cosmetice.
Un serviciu public profesionist bazat pe competenta si pe meritocratie este fundamnetul oricarui stat modern si dezvoltat iar romania nu poate face exceptie,asta daca dorim sa fim un stat puternic,respectat si apreciat in cadrul uniunii europene.
Depolitizarea administratiei inseamna si stabilitatea statala pentru ca proiectele de dezvoltare nu s-ar mai opri la fiecare schimbare de guvern sau primar.
Prin depolitizare avem singura cale prin care cetateanul devine client iar statul un furnizor de servicii foarte eficient astfel politicul ar servi intereselor generale cetatenesti si nu intereselor de partid.
Investitiile mari,atat la nivelul uniunii europene cat si private au nevoie de predictibilitate si de interlocutori stabili si specializati nu schimbati la fiecare 4 ani.
Sistemul numirilor politice a corodat orice initiativa de reforma iar profesionistii au fost inlaturati sau pur si simplu nebagati in seama.
Fara depolitizare,administratia ramane o extensie a partidelor politice,iar bugetul public este un portofel pentru clientelism si fidelitati.
Cat timp functiile de secretar general,director sau sef serviciu sunt trofee politice,vom avea o administratie de doi timpi si anume una pentru perioada electorala(promitatoare)si una pentru restul mandatului(inerta).
Conflictul dintre corpul functionarilor de cariera(tehnic)si personalul numit politic este marele obstacol al administratiei romanesti blocand orice initiativa
Depoliticarea ar reduce drastic coruptia structurala,unfunctionar care nu isi datoreaza postul unui partid politic este mai greu de influentat.
Prin depolitizare s-ar retine mai usor oamenii valorosi in sistem si acesta ar merge mult mai bine.
Depolitizarea ar duce la continuitatea politicilor publice prin programe de sanatate,educatie sau infrastructura ceea ce ar ridica nivelul de trai al cetatenilor.
Depolitizarea ar duce la cresterea bugetului de stat si anume banii nostrii ar fi cheltuiti pe proiecte serioase venite in sprijinul comunitatilor nu pe baza unor loialitati politice.
Prin depolitizare se poate restabili increderea cetateanului in stat,cand te adresezi unei institutii ai vrea sa fi servit de un profesionist si nu de un militant.
Cel mai mare obstacol este vointa politica,depolitizarea inseamna ca politicienii sa renunte la cea mai puternica unealta de control si rasplata…posturile in administratie.
Eu sunt de parere ca niciun partid politic nu este pregatit sa renunte la acest sistem de recrutare si control.
Mai exista si rezistenta unor functionari comodati in sistemul actual,care au avansat prin loialitati nu prin competenta.
Reforma mai insemna si o schimbare culturala masiva,atat in randul clasei politice,cat si in randul cetatenilor care inca cer ,,ajutorul,,unui politician pentru solutii particulare.
Lipsa unei clase de functionari publici cu adevarat neutra si profesionista face tranzitia foarte dificila catre o depolitizare sistematica.
Sunt de parere ca depolitizarea trebuie sa inceapa de la varful tarii de la societatile si autoritatile controlate de catre stat unde numirile politice sunt flagrante si costisitoare pentru buget.
Este mare nevoie de un pact national,poate chiar cu prevederi constitutionale,care sa protejeze administratia publica atat cea centrala cat si cea locala de amestecul sau influenta factorului politic.
Meritocratia trebuie sustinuta prin sisteme transparente de recrutare,evaluare si avansare.
Salarizarea corespunzatoare este cheia,nu poti cere profesionalism si integritate platind salarii foarte mici comparativ cu sectorul privat,trebuie sa existe un anumit echilibru.
Responsabilizarea trebuie sa fie paralela cu depolitizarea,un functionar protejat politic este foarte greu de tras la raspundere,dar unul indepedent trebuie sa raspunda pentru rezultatele sale.
Fara depolitizare tara noastra va ramane prinsa in ciclul infernal,guverne noi,promisiuni de reforma,numiri politice,blocaje administrative si toate culminand cu dezamagire generala.
Romania trebuie sa isi doreasca mai mult,sa devina o tara condusa de adevarati profesionisti si sa aiba institutii care sa serveasca asa cum se cuvine cetateanul,iar asta se poate face doar prin depolitizare.
Presiunea externa(UE,fonduri)si interna(societatea civila,mass-media)este vitala in a face o depolitizare,insa fara acestea clasa politica nu va actiona din propria initiativa.
Depolitizarea nu insemna absenta controlului democratic,ci separarea clara intre rolul politic(de decizie strategica)si rolul administrativ(de implementare profesionala).
In esenta,depolitizarea administratiei este razboiul pentru sufletul statului roman,va fi el o entitate care serveste cetateanul sau va ramane un instrument de putere si de control al partidelor politice?….alegerea noastra colectiva va decide viitorul acestei tari.
Stimate Domnule Profesor Dan Voiculescu, Sper că anul 2026 va fi anul care va debloca parcursul dezvoltării economiei României, ceea ce va avea efecte benefice și în celelalte domenii. Nu se poate face asta doar dinspre economie, și nici doar din interiorul țării ( ținând cont de aderările noastre la NATO și UE…), cu atât mai puțin (doar) din exteriorul ei, și din acest motiv cred că e nevoie de o capacitare maximă a participării societății românești, pe toate nivelele de agregare ale ei. Consolidarea fiscală, atenuarea dezechilibrelor, inversarea trendurilor de evoluție a indicatorilor relevanți, nu pot fi obiective pur economice, nici doar legate de integrare sau doar de independență economică ! Din acest motiv participarea ( elite : participare, clasa mijlocie : incredere-participare, mase : încredere – comunicare – informare ) va fi esențială ! Cunoașteți relativ inițiativele mele începând cu FORUMUL TEHNOCRAT organizat în anul 1997 împreună și știți că acestea s-au derulat într-o cadență continuu raportată la evoluția societății, încercând să-i ofer continuu perspective predictibile și modalități de implicare care să ne confere posibilitatea unei participări reale și din interior. Cum cunoașterea deductivă a mea de la începutul anilor ’90 nu putea să-mi justifice o implicare cu autoritate reală în politici publice autentice, după anul 1998 am luat „drumul la Canossa” al practicii în economia reală, de unde o cunoaștere inductivă care, acum, după aproape 30 de ani, alături de cunoașterea deductiva pe care mi-am dezvoltat-o continuu între timp, cred că îmi dau căderea unei implicări cu autoritatea necesară obținerii unor rezultate potențial dezirabile pentru parcursul economico-social al societății. Nu ține însă numai de implicarea mea și de aceea mă adresez dvs., din nou (și) pe aceasta cale. Va conta foarte mult demonstrația autenticității demersului meu, validarea ideilor care m-au animat ( din perioada exclusiv deductivă de ex., ar fi important de aflat, care ar fi termenul mai adecvat situației în care ne aflăm, acatholia sau ahoretia, termeni nicasieni…și ce tipuri de măsuri ar genera o astfel de matrice de abordare ) și în acest sens fac referire la adresa mea transmisă în calitate de președinte al Asociației Prodemocrația Constanța ( nr. 15/27.11.1998 ) unui număr de 12 instituții, după cum urmează : AOAR ( Dan Voiculescu ), Academia Română ( Eugen Simion ), Academia Ștefan Odobleja ( M.C. Demetrescu ), AGIR ( Mihai Mihăiță), AGER ( Gheorghe Zaman ), UJR ( Iosif Gavril Chiuzbaian ), Banca Mondială – Misiunea pentru România ( Francois Ettori ), UE – Delegația pentru Romania ( Fokion Fotiadis ), Colegiul Noua Europă ( Andrei Pleșu ), Editura Humanitas ( Gabriel Liiceanu ), SOREC ( Daniel Dăianu, Vasile Pilat și Valentin Lazea ), Ministerul Educației și Învățământului ( Andrei Marga ). Ulterior am trimis materialul la mai multe instituții/persoane, printre care și CENTRAS ( Dorin Tudoran ). În afara de dvs. și de dl. Dorin Tudoran, poate și Valentin Lazea si Daniel Daianu, cu care relaționam direct în acea perioadă ( cu dl. Tudoran, formal – am primit un răspuns oficial de la CENTRAS, dar ulterior am comunicat mult pe temă cu dânsul, pe diversele sale bloguri sau prin corespondența electronică … ) nu știu dacă cineva își mai aduce aminte de acel demers al meu făcut în calitate și de vicepreședinte fondator al Asociației Consultanților de Investiții de pe Piața de capital, apropo’ de acel „Canossa” menționat mai sus….Dealtfel și dvs. ați făcut același drum, chiar mai greu…, ulterior, atât timp cât ați acceptat să fiți președinte de onoare al acelei asociații legată de piața de capital românească. Cum ați făcut o faptă bună atunci, nu trebuia ca aceasta să rămâna nepedepsită, cum ne-am obișnuit ca „obicei al pământului”, cum scrieți la finalul materialului postat de dvs. …Nu e vorba doar de mine în ecuație, e vorba de potentialul întregit al societății spre care mă îndrept acum pentru capacitarea necesară înaintării spre integrările necesare într-o lume civilizată, parcurgând o evoluție predictibilă ( endogenitatea inițială pare a căpăta și valențe exogene, apropo’ de consonanța dintre ideile istorice despre protecționism ale lui Mihail Manoilescu și cele actuale despre naționalism economic ale președintelui Donald Trump ). Cum reprezentați o adevărată forță socială ( am citit recent în Mecanica socială a lui Spiru Haret de Principiul lui D’Alembert, care ne va fi foarte util ca aplicație socială în ipoteza operaționalizării unor proiecte majore dedicate societății prin institutiile pe care le-ați fondat, ca pol de antrenare virtuos… ), am considerat util să cunoașteți, din nou, această determinare a mea de re-așezare pe „cale”. Revin în anul 2026 într-o echipă mult mărita ( din cele 12 instituții/pesoane menționate mai sus, 8 sunt de actualitate și acum în inițiativele derulate din Dobrogea ), cu mult peste spectrul de potențial iterat prin enumerarea de mai sus, peste care au trecut aproape 3 decenii.
Dezideriu Dudaș, Secretar general ASPES Dobrogea
O reformă reală ar presupune decuplarea totală a administrației publice de politic. Concursuri de angajare pe post pe bune, transparență, garanții pentru funcționari că nu vor fi schimbați tot la 4 ani etc
Comentariile sunt închise.