Conform recensământului din 1992, România avea 22,8 milioane de locuitori. La recensământul din 2011, numărul a coborât la 20 milioane și a continuat să scadă până în prezent.
Cauzele principale ale depopulării sunt migrația externă și scăderea natalității. Doar între 2004 și 2014 (regimul Băsescu), peste 3 milioane de români au emigrat temporar sau definitiv.
Totodată, structura pe vârste s-a dezechilibrat: ponderea populației de peste 65 de ani a crescut de la 10% în 1990 la peste 20% în prezent.
Dacă tendințele continuă, proiecțiile indică o populație de 16 milioane până în 2040, cu impact major asupra pieței muncii, sistemului de pensii și dezvoltării economice.
Bomba demografică amenință însăși supraviețuirea națiunii noastre.
Și, totuși, susținerea natalității nu există concret pe agenda publică din România! Luptele noastre interne se duc doar pe mize minore, imediate, funcții și orgolii.
De ce nu este preocupată clasa politică din România de susținerea natalității?
Pentru că nou-născuții nu votează?
Pentru că părinții responsabili nu pot fi transformați în masă de manevră?
Pentru că politica românească nu are capacitatea de a construi riguros și responsabil, pe termen lung?
Aștept și răspunsurile voastre.
Politicienii nu inteleg un singur lucru si anume ca putini sunt oamenii care isi doresc copii cand salariile sunt asa de mici iar pretul unei locuinte este exorbitant de mare,si ar trebui sa faca ceva in acest sens.
Natalitatea este oprita pentru ca programele sociale pentru familii sunt oprite intentionat iar birocratia este una foarte mare care descurajeaza acest lucru.
Ajutoarele de la stat sunt unele derizorii comparativ cu costurile reale de crestere a unui copil.
In romania nu exista niciun sprijin statal pentru tineri comparativ cu alte state din uniunea europeana.
Daca vorbim despre infrastrucrura pentru copii(gradinite,locuri de joaca,parcuri amenajate in acest sens) aceasta lipseste cu desavarsire in unele orase.
Costul crescut al vietii plus inflatia care este una galopanta si nepasarea autoritatilor au dus la aceste cifre inspaimantatoare.
O problema majora a devenit si timpul liber,care este un mare lux,ambii parinti trebuie sa lucreze foarte mult pentru a putea sa intretina familia.
In acest ritm vom ajunge o tara depopulata de tineret si usor de controlat de altii.
Investitiile in educatie sunt unele precare,de aceea multi nu vor sa isi duca copilul intr-un sistem deja defect.
Politicienilor le lipseste viziunea pe termen lung,ei se gandesc la urmatorul mandat nu la viitorul acestei natiuni.
Coruptia sistematica dreneaza resursele care ar putea ajuta familiile.
Legislatia incoerenta si instabila,se schimba reguli foarte des fara a tine cont de parerea unor specialisti in domeniu.
Romania duce lipsa de un minister dedicat problemelor demografice asa cum este in alte tari dezvoltate.
Proiectele demografice incepute au fost foarte repede abandonate si lasate asa la voia sortii fara nicio implicare din partea guvernului.
Banii din bugetul de stat sunt directionati gresit catre afinitatile politice si de partid nu catre spitale sau scoli sau catre programe de incurajare a natalitatii.
In tara noastra exista o lipsa totala a coordonarii intre ministerele educatie,sanatatii si finantelor pentru a avea politici integrate pe acest segment.
Factorul politic din romania prezinta o mare incapacitate de a implementa programe europene eficiente demografice,de aceea pierdem atatia bani de la uniunea europeana.
Instabilitatea guvernarii,avem mereu schimbari de ministrii si de guverne care dauneaza dezvoltarii romaniei pe mai toate planurile.
Cred ca actuala clasa politica din romania nu intelege nevoile tinerilor din ziua de azi.
Natalitatea mai este afectata si de migratia tinerilor care cauta solutii mai bune in alte tari europene.
In ultima perioada am constatat cu totii o schimbare a valorilor si anume ca multi tineri opteaza pentru cariera si liberatate personala in detrimentul unei familii.
Relatiile au devenit foarte instabile,rata divorturilor este in crestere iar asta descurajeaza constituirea unei familii pe principii solide si de lunga durata.
Cred ca si presinea sociala despre modul cum iti cresti propriul copil poate fi un factor,dar nu unul hotarator, in a evita sa iti faci o familie.
In acest ritm vom ajunge sa traim in lumea oamenilor singuri….suna ca un titlu de roman,dar este o realitate pe care o simtim cu totii.
Viitorul romaniei este unul foarte incert, iar acest aspect cam sperie pe multi sa isi faca o familie aici de aceea isi doresc un alt viitor intr-o alta tara europeana.
Modelul familial tradiotinal este pus la mare incercare fara a aduce alte alternative viabile si solide.
Cred ca un rol semnificativ il are si mediul online,care creeaza perceptii nerealiste despre modul cum ar trebui sa fie sau sa arate o familie(in general este reprezentat modul idealist la care cu totii aspira).
Saracia educationala,foarte multi nu inteleg implicatiile financiare si sociale atunci cand iti cladesti o familie,aceasta vine la pachet cu foarte multe incercari de tot felul.
Pot spune ca un numar foarte mare de tineri au un grad mare de individualism si nu au tendinta de a intemeia o familie.
Un alt factor care a dus la scaderea natalitatii ar putea fi si sistemul sanitar foarte precar in care siguranta pacientului lasa de mult de dorit.
Accesul greoi la servicii de fertilitate pentru cei cu probleme medicale.
Gradinitele private sunt scumpe iar cele de stat au liste de asteptare interminabile iar toate acestea descurajeaza natalitatea unei natiuni.
Cu scoli invechite si suprasaturate nu poti incuraja o natalitate corespunzatoare in romania.
Poluarea urbana,lipsa spatiilor verzi,mediul toxic in care traim descurajeaza aducerea pe lume a unui copil.
In romania inca exista conditii de munca dificile pentru femeile insarcinate.
Accesul la consiliere familiala si parentala este unul destul de limitat in tara noastra.
Romania are o infrastructura inadecvata pentru persoanele cu dizabilitati care doresc sa aiba copii.
In romania zilelor noastre ,la nivel de societate, parca s-a implementat mentalitatea de supravietuire zilnica care nu permite planificarea pe termen lung.
Atata timp cat statul nu sprijina acest segment tara noastra risca sa devina o tara imbatranita si ocolita de mai toti investitorii.
Cresterea natalitatii in romania se face cu implicare zilnica, nu odata la 4 ani.
O previziune sumbră lansată prin 1998 spunea ca atunci când România ajunge la 15.000.000 locuitori va fi ocupată de puteri străine. Bag seama ca puterile străine au venit mai devreme decât sporul negativ al natalității. În rest va doresc sănătate multă să vedem dacă se adeverește. Dacă Canada nu vrea poate ne înscriem noi fim al 50 și nu știu câtelea stat al SUA. Să ne auzim cu bine dacă tineretul dorește să rezolve problema iar statul să nu privească pasiv
Iată o posibilă explicație a natalității scăzute din România ultimilor ani: între 2019 și 2024, cel puțin 75 de femei din rural au murit din cauze legate de sarcină conform unui raport INSP. Sunt peste 150 de cazuri, dacă adunăm și decesele materne din urban.
Toata politica romaneasca este bazata pe interese de grup. Subiectul demografiei nu aduce voturi imediate, deci este ignorat cu buna stiinta de toti liderii
Nu cred că tendința va continua, cred că se va accentua din ce în ce mai tare.
Poate că susținerea natalității nu există printre obiectivele majore ale agendei publice pentru că nu se vrea asta. Știu că sună a teorie a conspirației, dar când te uiți la cifre și vezi cât de evidentă e tendința de depopulare și în același timp vezi că nu se face absolut nimic pentru asta, ba dimpotrivă, parcă e incurajată această tendință, începi să te gâdești și la asta
Raspunsul la ultima intrebare e simplu: politica romaneasca nu are capacitatea de a construi pe termen lung. Punct.
Reducerea alocațiilor pentru cei mici, reducereaa veniturilor pentru mame, reducerea burselor pentru elevi și multe altele au dus la acest rezultat. Vorbim aici de o descurajare a natalității
Nu există pentru că agenda publică e ocupată aproape integral doar cu certurile celor din coaliția de guvernare.
Politicienii se uită doar la sondaje și la viitorul imediat, cel legat de următoarele alegeri. O strategie pe termen lung necesită un efort pe care ei nu sunt dispuși să îl facă. Acesta cred că e motivul pentru care sunt dezinteresați de problemă
Fara siguranta zilei de maine si fara asigurari medicale decente, nimeni nu risca. Tinerii aleg sa isi construiasca viitorul in tari care le ofera respect si sprijin real.
Migratia a distrus complet echilibrul demografic si nu vad cum am putea recupera cele trei milioane de romani plecati. Statul nu ofera niciun motiv real pentru care cineva s-ar intoarce sa isi creasca copiii aici.
Este o problemă de securitate națională, nu doar una socială sau economică. O țară fără copii este o țară fără viitor
Clasa politică ignoră subiectul pentru că rezultatele s-ar vedea peste 20 de ani. Ei vor doar victorii rapide care să îi ajute să câștige următoarele alegeri locale sau parlamentare.
Mi se pare ca situatia este deja scapata de sub control in multe regiuni ale tarii. Sate intregi sunt pustii sau populate doar de batrani care isi asteapta copiii de la munca din strainatate.
O ocazie bună pentru parlamentarii umaniști să propună un proiect de lege care să încurajeze natalitatea: susșinere financiare pentru mame, alocații serioase pentru copii, eventual creșe și grădinițe ieftine sau gratuite etc
Dezastru ce s-a întâmplat în regimul Băsescu. Sunt multe țări cu mai puțini cetățeni decât românii plecați din România în doar 10 ani
Exact, asta e problema! Toată lumea vorbește despre pensii, salarii, autostrăzi, dar cine se mai gândește la viitorul României? Peste 20 de ani o să fim o țară de bătrâni.
Politicienii stiu ca masurile pro-natalitate costa bani multi si rezultatele se vad peste 20-30 de ani. Ei vor voturi acum, nu peste 3 decenii. Acesta cred că e motivul lupsei de interes
Să fim serioși, cine mai face copii când un apartament decent costă minim 100.000 euro și creșele sunt pline, iar la școlile bune se ajunge doar cu mită și pile și intervenții? Tinerii abia se descurcă cu ei înșiși, eu îi înțeleg
Ungaria a implementat politici foarte agresive de sustinere a natalității. Ar trebui să ne inspirăm de la ei, chiar dacă nu suntem de acord cu Orban pe alte teme.
Cand cheltuim miliarde pe pensii speciale si salarii imense pentru bugetari, normal ca nu mai raman bani pentru politici de natalitate, aia dacă mai rămâne câte ceva pentru furat, ce natalitate mai vreți?
Comentariile sunt închise.