Într-un articol foarte bine documentat, publicat în Jurnalul (link), Adrian Stoica semnaleazǎ situația critică în care se află multe orașe ale României.
Criza demografică și cea economică se alimentează reciproc, pe fondul unei infrastructuri urbane deficitare, cu efecte catastrofale pe termen lung.
Dezastrul poate fi prevenit, articolul menționat propune și soluții concrete în acest sens.
Felicitări, domnule Stoica! Anumite observații ale dumneavoastră se vor regăsi în Programul Economic Anticriză la care lucrez.
Analiza subliniază limpede că orașele nu dispar peste noapte, ci se sting încet. Întrebarea reală este: avem voința și resursele de a opri acest proces? Sau vom aștepta ca harta României să devină tot mai goală?
Felicitări autorului pentru luciditate. Cifrele nu mint: scădere demografică, lipsă de investiții, infrastructură întârziată. Problema este că aceste tendințe nu sunt accidente, ci rezultatul unor politici incoerente de decenii.
Declinul urban este oglinda unei țări care nu și-a găsit direcția. Bucureștiul și marile orașe cresc, dar restul se prăbușește. Polarizarea aceasta este o bombă cu ceas.
Soluțiile propuse – infrastructură, reconversie economică, retenția populației tinere – par evidente. Și totuși, ele nu sunt implementate. De ce? Pentru că lipsește continuitatea guvernării și interesul pentru comunitățile mici.
Reșița, Petroșani, Roman, Tecuci… fiecare oraș are propria dramă, dar și potențial. Însă fără conectare la coridoarele mari de transport, orice plan devine doar o poveste frumoasă pe hârtie.
O strategie națională coerentă ar însemna să înțelegem că și orașele mici contează. Ele pot fi noduri de stabilitate socială, dacă li se oferă infrastructură și oportunități.
Dacă privim istoric, orașele românești s-au născut adesea ca centre industriale. Când industriile mor, ele nu se mai reinventează. Aici e marea diferență față de Occident.
Autorizațiile de construire care fug în periurban confirmă fuga populației din orașele mici. Ruralul periurban devine atractiv pentru cei care lucrează în marile orașe, dar nu pentru cei rămași fără locuri de muncă.
Predicția că 20% dintre orașele României vor deveni irelevante nu este doar un avertisment statistic. Este o dramă umană pentru sute de mii de familii.
Dacă tinerii nu mai rămân, iar infrastructura lipsește, ce șanse are un oraș mic să reziste?
Analiza e dură, dar necesară. Poate e timpul să ne gândim serios la o „strategie a orașelor mici”, altfel România va deveni o hartă cu goluri.
Fenomenul descris aici e legat direct de modelul economic nesustenabil din ultimii 30 de ani. Am mizat prea mult pe industrii poluante și am neglijat educația și inovarea. Acum plătim prețul pentru lipsa de viziune strategică
Investitiile in infrastructura lasa mult de dorit de aceea unele orase sunt lasate de izbeliste.
Multe din orasele din romania nu au o planificare urbana moderna de aceea se sting incet in timp.
Multe dintre proiectele facute in regimul comunist au inceput sa cedeze si nimeni nu se implica sa le modernizeze sau reabiliteze.
Orasele mici de provincie devin locul batranilor,cei tineri si educati pleaca la prima oportunitate lasand in urma un vid demografic si intelectual.
Asistam cu totii la o centralizare extrema totul se intampla in jurul marilor orase iar restul saraceste pe zi ce trece.
In orasele mici lipsa de oportunitati face ca cei tineri sa plece, doar profesile clasice si de baza isi mai gasesc locul acolo.
Primariile sunt adesea preocupate de interesle unui grup restrans,ignorand proiectele pe termen lung care sa revitalizeze comunitatea locala.
Drumurile proaste,spitalele dezastruoase si lipsa de investitii in infrastructura la nivel national condamna aceste orase mici la izolare si degradare.
In ceea ce priveste peisajul urban…casele seculare si pline de istorie stau in paragina din lipsa de fonduri de modernizare a orasului.
Blocuri cu fatada darapanata si cenusii sunt aceleasi ca in timpul regimului comunist care iti dau impresia de intoarcere in timp.
Putinele parcuri ramase sunt lasate in paragina si neingrijite,comunitatea neavand un loc unde sa se adune.
Drumurile pline de gropi,retelele de apa invechite lipsa electricitatii in unele locuri,toate acestea contribuie la degradarea constanta a unui oras mic de provincie.
Cu toate ca in comunitatile mici toata lumea se cunoaste nu mai exista interactiune umana din lipsa de cinematografe sau teatre,locuri cu adevarat atractive pentru tineretul zonal.
Lipsa totala a evenimentelor culturale duc la degradarea comunitatii.
Efervescenta lipseste in totalitate in micile orase de provincie parca nimic nu mai poate sa animeze locul care odata era plin de viata.
Inactivitatea consiliilor locale duce la adevarate disparitii de pe harta a oraselor mici.
Politicile locale de modernizare nu exista iar totul parca mege din inertie
Disparitia industriei a dus la caderea in gol a multor orase din romania.
O mare greseala a fost ca s-au lasat comunitatile monoindustriale sa se prabuseasca fara nici un plan B.
Faptul ca se muta constructiile noi in zone periurbane arata clar unde vor sa traiasca oamenii. Micile orase devin goale, fara viitor.
Impactul social al acestei decaderi urbane va fi devastator. Familii destrămate, comunități distruse, pierderea identității locale. Nu e doar o problemă economică, e o dramă socială pe care o trăim în timp real.
Fondurile europene pentru tranziția justă există, problema e capacitatea administrativă slabă din orașe mici. Lipsesc specialiștii care să scrie proiecte competitive și să implementeze investițiile eficient.
Delta Dunării e o comoară, dar turismul de aici e slab promovat și organizat. Cu investiții corecte în infrastructură și marketing, Tulcea ar putea deveni un hub turistic important.
Datele despre îmbătrânirea populației sunt alarmante. În 15 ani vom avea un dezechilibru demografic major, cu implicații asupra sistemului de pensii și sănătate iar orașele mici vor fi primele afectate.
Fenomenul polarizării urbane nu e specific doar României, se întâmplă în toată Europa de Est. Diferența e că alte țări au investit masiv în reconversia economică după 1990. Noi am ratat șansa și acum e mai greu.
UCM Reșița era un gigant în domeniu, exporta în toată lumea. Colapsul acestei companii e simbolic pentru declinul industriei românești.
De la Turnu Magurele nu are cine să plece, că au plecat deja! Râdem, dar e trist. Copii mei locuiesc în Germania, nepoții nici nu vorbesc româna bine. Asta e realitatea multor familii din orașele mici.
Analiza e corecta, dar soluțiile propuse cred că sunt prea generale. Fiecare oraș are specificul lui și necesita o strategie personalizată. Nu poți aplica aceeași reteta la Reșița ca la Tulcea sau Motru.
Unii cred că autostrăzile rezolvă totul. Ele ajută, dar nu țin loc de industrie sau locuri de muncă.
Pentru Tulcea situația e complicată din cauza poziției geografice. Suntem oarecum izolați și depindem mult de turism, care e foarte volatil. Pandemia a demonstrat cât de fragil e acest model economic.
Lipsa de conectivitate taie orice șansă de dezvoltare. Fără autostrăzi și căi ferate, niciun investitor nu vine.
La Reghin încă mai avem industrie, chiar daca e dependenta de lemn. Problema e ca tinerii nu vor să rămână. Salarie mici, puține opțiuni de divertisment, transport precar către centrele mari. Cercul vicios e greu de rupt.
Lucrez în construcții și pot să confirm: nimeni nu mai investește în orașele mici. Toată lumea vrea Brașov, Cluj, București.
Foarte multe familii isi trimit copiii in strainatate. Cine sa mai ramana in aceste comunitati?
Roman și Tecuci mai au o șansă datorită A7. Totuși, șantierele întârziate pot transforma această șansă într-o iluzie.
La Tecuci situația nu e chiar atât de rea cum descrie articolul. Avem câteva firme noi care s-au deschis anul trecut, dar e adevarat ca oamenii plecă. Autostrada va schimba mult in bine situația, dacă va fi terminată vreodată
Reșița, Petroșani, Lupeni… toate numele astea cândva reprezentau industrie și dezvoltare. Acum rămâne doar amintirea.
Datele chiar arată rău, dar există precedente pozitive în Europa Occidentală. Orașele din Germania de Est au trecut prin reconversii similare după 1990. Dacă ar exista interes, ar putea fi studiate aceste cazuri și să adapteze soluțiile.
Multe din cele 10 au devenit orașe fantomă din cauza mono-industrializării. Doar un alt eșec al gândirii comuniste
Economia bazată pe industrii moarte nu mtreai poate susține generații noi, ăsta e adevărul. Reconversia e singura cale dar de multe ori nu mai e posibilă pentru că tinerii au plecat de mult
Dacă 70% din autorizații sunt în ruralul periurban înseamnă că orașele mici sunt abandonate.
Migrația internă și externă lovește cel mai tare în comunitățile fragile. Fără tineri, viitorul e compromis. Orașele îmbătrânesc și mor, exact ca oamenii
Situația din Valea Jiului e cunoscută de zeci de ani, dar nicio guvernare nu a venit cu soluții serioase. Îmi amintesc că e existat un program de „reconversie” profesională care avea ca scop să îi facă pe mineri culegători de afine sau ceva de genul
Cred ca o condiție de bază ar fi ca banii lansați în cadrul unei comunități să se rostogolească de cel puțin 6-7 ori în cadrul acesteia (de la o firmă românească la alta firmă românească ) aspect ce conduce la plusvaloare și reducere de deficit.
Migratia tinerilor este un fenomen des intalnit in orasele mici din lipsa de oportunitati.
Fostele orase industriale ale romaniei au devenit pustii odata cu cadea industrializarii dupa revolutie.
Cred ca o vina o au si autoritatile locale ca nu arata niciun interes pentru a dezvolta o zona intrata in paragina.
Orasele mici mereu au fost mai subdezvoltate decat marile centre urbane ale romaniei.
Exodul populatiei apte de munca a dus la scaderea economica din orasele mici.
O lipsa totala de implicare timp de 35 de ani a dus la aceste rezultate ingrozitoare.
Avand o infrastructura precara si nefiind legate de marile centre comerciale ale romaniei orasele mici se sting incet dar sigur.
Zonele defavorizate necesita un mare capital financiar insa nu are cine sa investeasca pentru ca nu exista interes in acest sens.
Cu totii ne dorim o romanie prospera insa uitam ca o tara nu este formata doar din marile orase dezvoltate ci si din alte comunitati mai mici care sunt la limita supravietuirii.
Cred ca un mai bun management bazat pe nevoile oamenilor ar schimba lucrurile chiar si in micile orase
Situatia este una critica in fostele orase industriale ale tarii,iar din lipsa de fonduri luminita de la capatul tunelului este foarte departe.
Administrarea fondurilor europene pentru zonele mai putin dezvoltate a fost facuta deficitar.
Administratia centrala trebuie sa isi indrepte privirea si inspre orasele mai mici acolo unde nivelul economic este unul foarte jos.
Cred ca dezvoltarea romaniei pleaca de la reglarea decalajului economic dintre marile orase si fostele centre industriale.
Comentariile sunt închise.