La finalul acestei luni voi putea spune că trăiesc de peste 80 de ani.
Deși, în contextul aniversărilor, ne referim preponderent la trecut, la realizări, la pierderi, la drumul parcurs, eu cred că este mai relevant să ne raportăm realist la prezent, analizând lucid viitorul.
Trecutul meu este cunoscut. Mai mult sau mai puțin, mai adevărat sau mai deformat.
Am plecat de nicăieri. Am câștigat, am pierdut, am câștigat din nou.
Am luptat până la capăt, ca fiecare om care îndrăznește să-și construiască singur destinul, fără să lase pe nimeni să-l opreascǎ din drum.
Am o familie minunată. Cei mai mulți sunt mereu lângă mine. Câțiva sunt în paza Domnului.
Am prieteni adevărați. Puțini și buni, nici nu se poate altfel.
Atât despre ce a fost și ce este.
Ce va fi?
De ani buni mă preocupă două teme fundamentale: credința în Dumnezeu și raportul dintre demnitatea omului și inteligența artificială.
Multă vreme le-am analizat separat. Păreau direcții radical diferite. Analizând atent, am înțeles că sunt complementare, fața și reversul viitorului umanității în ansamblu.
Credința a devenit semnificativă în viața mea într-un moment în care părea că lumea și-a pierdut definitiv reperele, cǎ răul e copleșitor, iar binele nu are nicio șansă.
Evident, nu era așa. Binele are căile lui, neștiute de om, dar binecunoscute de Dumnezeu.
Prin credință, am descoperit un adevăr simplu dar esențial: omul crește exact atunci când se luptă cu forțe ce par mai mari decât el.
Analizând obiectiv, așa mi-am construit întreaga viață: am confruntat deschis, asumat și cu tenacitate provocări ce păreau prea mari până când, la un moment dat, le-am depășit.
Așadar, m-am apropiat de Dumnezeu pentru cǎ am înțeles că există un sens superior pe care trebuie să-l caut.
Într-un mod oarecum similar mă raportez azi la inteligența artificială, pe care o consider cea mai mare și mai acută provocare din istoria umanității.
Stiu că, în prezent, foarte puțini dintre noi sunt real pregătiți pentru coabitarea cu inteligența artificială. Mulți se simt amenințați. Alții o resping pur și simplu, fără să înțeleagă că pericolele nu dispar doar pentru că ai închis ochii.
Cred că este esențial să rămânem atenți. Deschiși. Curioși. Să vrem să înțelegem mai mult și să acționăm concret în această direcție.
Am convingerea profundă că nu suntem ființe limitate “din fabricație”. Nu avem margini fixe, ireversibile.
Pentru că am verificat constant în propria viață, stiu că omul crește din întâlnirea cu ceea ce pare că îl depășește. Așa a supraviețuit foamei, bolilor, războaielor. Așa va supraviețui și revoluției AI, crescând odată cu ea.
Demnitatea umană s-a construit și s-a consolidat de fiecare dată când noi, oamenii, am devenit mai mult decât eram.
Ajuns la optzeci de ani, vă îndemn – cu speranță, credință și dragoste – să priviți spre viitor cu demnitate, onoare și curaj, mintea trează și ochii larg deschiși.
La mulți ani cu sănătate și putere! Să aveți înainte ani frumoși, cu aceeași energie, curiozitate și dorință de a vă implica în proiectele în care credeți. Până la urmă, vârsta spune câți ani au trecut, nu cât viitor mai avem în gând.
Un mesaj care te pune pe gânduri. Poate că adevărata măsură a unui om nu este numărul încercărilor prin care a trecut, ci capacitatea de a nu deveni prizonierul lor și de a continua să privească înainte.
La mulți ani, domnule profesor! Multă sănătate, liniște sufletească, bucurii alături de familie și aceeași putere de muncă. Este frumos ca la 80 de ani să vorbești despre viitor cu mai multă pasiune decât vorbesc despre el mulți oameni mult mai tineri.
Un om care ajunge la 80 de ani și încă se întreabă ce va fi mâine transmite, prin simplul fapt că își pune această întrebare, un mesaj foarte puternic. Viitorul nu aparține exclusiv celor tineri, ci tuturor celor care refuză să înceteze să gândească și să construiască
Mi se pare foarte importantă asocierea dintre demnitate și inteligența artificială. Discuția despre AI este prea des redusă la performanță și productivitate. Întrebarea fundamentală ar trebui să fie ce fel de societate vrem să construim cu această tehnologie.
Sănătate și mulți ani înainte! Să vă păstrați optimismul, energia și plăcerea de a căuta răspunsuri. Uneori, dorința de a înțelege lumea este cea care ne păstrează cel mai mult tinerețea spiritului.
Cred că fiecare generație a avut propriile sale temeri în fața progresului. Diferența este că acum schimbarea se produce cu o viteză extraordinară. Tocmai de aceea avem nevoie de mintea trează despre care vorbiți, nu de teamă și nici de entuziasm necondiționat.
Credința și inteligența artificială par la prima vedere două subiecte fără legătură. Dar ambele ajung, pe drumuri diferite, la aceeași întrebare: ce este omul și ce anume îi conferă valoare? Probabil că această întrebare va deveni tot mai importantă în anii următori.
„Omul crește din întâlnirea cu ceea ce pare că îl depășește.” Pentru mine aceasta este ideea centrală. Dacă am trăi numai între lucruri pe care știm deja să le facem și probleme pe care știm deja să le rezolvăm, probabil că am înceta să evoluăm.
La mulți ani și multă sănătate! Vă doresc să continuați să scrieți, să provocați dezbateri și, mai ales, să aveți puterea de a duce până la capăt proiectele în care credeți. 80 de ani pot fi și începutul unui nou capitol.
Demnitate pentru a nu ne pierde identitatea, onoare pentru a nu ne abandona principiile și curaj pentru a înfrunta ceea ce vine. Într-o perioadă în care lumea se schimbă atât de repede, cele trei valori sunt mai degrabă un program pentru viitor decât o privire nostalgică spre trecut.
Pentru ca se apropie o zi speciala pentru dumneavoastră, ma alătur si eu celor care vă doresc din adâncul sufletului sa aveți parte numai de împliniri, satisfactii, cu multa sănătate, iar Dumnezeu sa vă călăuzească fiecare vibrație si să orânduiască totul cum vă este mai bine!