România are din nou o criză de energie. Nu e prima. Nu va fi ultima.
De fiecare dată, tiparul e identic. Vine o criză, statul reacționează în regim de urgență. Se cer sacrificii de la industrie, de la cetățeni, de la companii (plafonări, restricții, apeluri la reducerea consumului).
Se dau declarații ferme, se promit reforme.
Apoi criza trece. Și, odată cu ea, dispar și reformele.
Aceasta este problema reală, sistemică a României: lipsa unor strategii pe termen lung, menite să protejeze națiunea noastră de efecte devastatoare, agreate de toate forțele responsabile – pentru a nu fi uitate de următorul guvern.
Cu experiența celor 80 de ani de viață și detașat de orice mize partizane, observ cum, de peste 30 de ani, aproape nimeni nu pare interesat sa pună fundația pentru următorii douăzeci de ani.
Pentru că fundația nu se vede în ciclul electoral următor.
Și, astfel, continuăm să stingem, fără să construim. Alegem mereu abordări și soluții conjuncturale, tip “apă de ploaie”.
Consecința este evidentă: fiecare criză nouă găsește statul român la fel de nepregătit ca precedenta.
Problemele noastre sistemice se vor rezolva doar dacă se va acționa temeinic, responsabil, pe termen lung.
Nu așteptând sǎ vină ploaia.
Exact aceasta este marea problemă: România nu duce lipsă de soluții, ci de continuitate. Fiecare guvern începe aproape de la zero, iar proiectele serioase sunt abandonate înainte să producă rezultate.
O strategie energetică adevărată nu se construiește când apare criza. Se construiește cu 10–20 de ani înainte, prin investiții, capacități de producție, infrastructură și predictibilitate.
Foarte bună expresia „apă de ploaie”. De prea multe ori tratăm efectele și ignorăm cauzele. După ce trece urgența, revenim la aceleași obiceiuri până la următoarea criză.
Energia ar trebui scoasă din logica electorală. Este o chestiune de securitate națională și are nevoie de un plan asumat pe termen lung, indiferent cine guvernează.
România are resurse energetice importante și totuși ajunge periodic să vorbească despre restricții, importuri și reducerea consumului. Asta spune multe despre calitatea administrării, nu despre lipsa resurselor.
Adevărata performanță a unui guvern nu este să gestioneze bine o criză, ci să construiască în așa fel încât următoarea criză să ne afecteze mult mai puțin.
Din păcate, politica românească gândește în mandate de patru ani, în timp ce marile proiecte energetice se construiesc în 10, 15 sau chiar 20 de ani. De aici pornește o bună parte din problemă.
Avem nevoie de un pact național pentru energie. Nu unul festiv, semnat pentru fotografii, ci unul cu obiective clare, termene, investiții și responsabilități care să rămână valabile indiferent de schimbarea guvernelor.
Cetățeanului i se cere mereu să economisească, industriei să reducă producția, companiilor să suporte plafonări. Dar statului cine îi cere socoteală pentru investițiile amânate și strategiile abandonate?
Când aceeași problemă reapare periodic, nu mai putem vorbi despre surpriză sau ghinion. Vorbim despre incapacitatea de a învăța din propriile greșeli.
Dacă nu e secetă, e inundație sau incendiu sau spitale care iau foc sau drone care zboară ca la demonstrațiile aeriene cu public. Constanta e că suntem mereu nepregătiți, iar reacțiile sunt de fiecare dată pompieristice
În plină criză energetică, România pare că ia măsuri pe termen scurt, fără să se gândească suficient la ce se întâmplă peste 5 sau 10 ani.
Nu poți vorbi despre securitate energetică în timp ce amâni investițiile serioase în producție, infrastructură și eficiență energetică. Avem nevoie de o strategie, nu de soluții de moment.
Crizele energetice ar trebui să accelereze tranziția către un sistem mai eficient și mai stabil, nu să ne împingă spre măsuri costisitoare și nesustenabile.
România are resurse și potențial energetic, dar problema este lipsa unei strategii coerente pe termen lung. Deciziile luate de azi nu trebuie să devină nota de plată a generațiilor următoare.
Subvențiile și măsurile temporare pot fi necesare într-o criză, dar dacă devin soluția permanentă, ajungem să plătim din bani publici pentru lipsa unor reforme reale.
În loc să tratăm cauza problemei, pare că tratăm simptomele. O criză energetică nu se rezolvă doar prin măsuri de avarie, ci prin investiții și planificare.
Energia ieftină și sigură nu se obține prin decizii luate de pe o zi pe alta. România are nevoie de predictibilitate pentru consumatori și pentru investițiile din sectorul energetic.
Când iei măsuri fără să te gândești la sustenabilitatea lor financiară și energetică, problema nu dispare. Doar este împinsă mai departe.
Criza energetică ar trebui să fie un semnal de alarmă. Dacă după ea rămânem cu aceleași vulnerabilități, înseamnă că nu am învățat nimic.
Costurile reale ale unor măsuri nesustenabile nu se văd întotdeauna imediat. Ele apar mai târziu, în facturi, taxe, datorii și investiții amânate.
Într-o perioadă în care energia este strategică pentru economie, fiecare decizie greșită poate avea efecte în lanț asupra populației și companiilor.
România trebuie să decidă dacă vrea să reacționeze la fiecare criză sau să construiască un sistem energetic capabil să reziste următoarei crize.
Investițiile în eficiență energetică, rețele și capacități de producție ar trebui să fie prioritare. Altfel, vom continua să plătim pentru aceleași
O criză energetică nu este momentul pentru improvizații. Este momentul pentru decizii curajoase, investiții și o strategie care să reziste schimbărilor politice.
România are nevoie de independență și stabilitate energetică, nu de dependență de măsuri temporare. Fără investiții reale, vulnerabilitatea ramane.
Dacă fiecare criză este rezolvată prin aceeași rețetă — plafonări, compensări și măsuri temporare — când mai construim soluțiile care să prevină următoarea criză?
Cu o asa conducere ,slabe sanse sa ne mai revenim din aceasta criza energetica.
Romania este lovita de o avalansa de crize si sincera sa fiu,ma mir ca inca mai existam ca si tara.
Romanii sunt lasati sa se descurce cum pot fara niciun sprijin din partea conducerii statului.
Îmi amintesc precis că, imediat după învestire, fostul ministru al Energiei, Ivan cred că îl chema, a promis ferm că România va construi baterii pentru stocarea energiei solare, că asta e prioritar, esențial chiar etc. Avea dreptate. Păcat doar că au fost doar niște vorbe-n vânt, eoliene cum ar veni
La noi, strategiile pe termen lung se fac cu heirupul, pe loc, atunci când ne lovește nenorocirea și sunt în general niște cârpăceli dorelistice. Și sunt abandonate imediat după ce trece pericolul iminent. Las că merge și-așa, cu un pic de sârmă și niște bandă izolatoare, ține până la următoarea ploaie (sau secetă, după caz) mai serioasă
Soluțiile de moment au fost întotdeauna mai comode pentru guvernanți deoarece nu necesită asumare pe termen lung. Un proiect mare de infrastructură, continuat eventual de alt partid dintr-o viitoare guvernare, nu aduce voturi în prezent. Această mentalitate păguboasă ne ține în loc de mai bine de 25 de ani.
Problema e ca politicienii noștri se gândesc doar la următoarele alegeri. Nimeni nu are rabdare sa înceapa un proiect care va da roade peste zece ani.
Sincer să fiu, niște „apă de ploaie” chiar ar fi binevenită pe seceta asta. Dar știți bancul ăla cu omu sărac, cu boii și cu pita, nu?
Eu cred că e imperios necesar un pact național pe energie pe care niciun partid să nu îl mai poată modifica după alegeri. Altfel, peste zece ani vom purta exact aceeași discuție sterilă, iar soluțiile vor fi în continuare doar de moment, cărpăceli.
Avem un popor fabulos. Fiecare dintre noi a auzit de cineva sau cunoaște pe cineva care excelează într-un domeniu. Nu degeaba se anunță la știri ca obținem rezultate remarcabile în aproape toate domeniile ca avem buni it-iști, campioni mondiali , buni constructori, finanțiști, coafeze, brancardieri, pompieri și șoferi curajoși, oameni care excelează în domeniile lor de muncă, însă cea mai mare problemă este lipsa de tenacitate adică încăpățânarea utilă pentru a termina un plan bun sau capacitatea de a merge înainte când apar greutăți care trebuie susținute de statul român. Așa ca greața este reciprocă ei nu ne susțin iar pe noi nu ne interesează de ei. Punct. Resetati clasa politică prin alegeri anticipate dacă vreți să scăpați de cercul vicios
Criza din energie ne afecteaza pe noi toti insa solutiile se lasa asteptate din partea conducerii statului.
Fara o strategie pe termen lung ne va fi foarte greu sa depasim aceasta criza majora.
Reformele facute nu au niciun efect iar cei care au de suferit cel mai mult suntem noi cetatenii de rand.
Cred ca nota de plata se va vedea in facturile foarte mari.
Situatia este una cu adevarat catastrofala si tind sa cred ca va mai dura ceva timp pana se vor redresa lucrurile.
Romania a fost ,,prinsa,, din nou pe picior gresit insa de data asta doar o minune ne mai poate salva
In domeneiul energetic trebuie sa ai mereu un plan b adica un plan de urgenta pe care sa-l folosesti cand apar astfel de situatii….noi ca si tara suntem mai mereu descopriti pe mai multe paliere.
Cu o economie slabita si cu o putere de cumparare scazuta tara noastra depinde intr-o masura foarte mare de importurile de energie.
De-a lungul timpului nu cred ca ne-am mai confruntat cu o asa speta dificila pe domeniul energiei.
O astfel de criza ne arata cat de vulnerabila este tara noastra si cat de dependenta este de alte tari din cadrul uniunii europene.
De aici putem trage o concluzie ca lucrurile si reformele facute de mantuiala nu rezista in timp.
Fara oameni specializati ,in acest domeniu vital pentru noi,nu putem merge mai departe iar criza se va amplifica si mai mult.
Seceta prelungita si lipsa unei infrastructuri energetice care sa acopere intreaga tara ne-a adus in aceasta situatie grea.
Nici n-ar fi așa rău dacă statul ar reacționa „în regim de urgență”, cum spuneți, când vine o criză. Dar mie mi se pare că acționează haotic și panicat, nu rațional și cu gândul la cum să nu facă să nu se mai repete dezastrul, așa cum ar trebui
Aveti dreptate, la noi se lucreaza doar cand arde. Din pacate asa a fost si cu apa, si cu gazul, mereu la fel.
Problema este că ne bazăm prea mult pe noroc și pe vreme favorabilă în fiecare an. Când plouă avem hidroenergie, când bate vântul avem eoliene, soare e destul dar nu avem baterii de stocare și vindem curentul produs pe nimic, iar în rest importăm la prețuri uriașe. Treabă de mântuială
Nu inteleg de ce nu se organizeaza dezbateri publice serioase cu specialisti recunoscuti din domeniu. Politicienii iau decizii pe genunchi fara sa consulte expertii din universitati si institute de cercetare. De aceea ajungem mereu sa aplicam car cârpeli nefuncționale.
Comentariile sunt închise.