Conform unui studiu efectuat de grupul bancar elvețian UBS AG, în ultimii zece ani, averea totală a miliardarilor a crescut cu aproximativ 50%, ajungând la 14.000 miliarde de dolari.
Această evoluție este confirmată și de analizele Băncii Mondiale, care a calculat că, doar în 2024, averea cumulată a celor mai bogați oameni ai planetei a crescut cu 2000 de miliarde de dolari.
În schimb, situația categoriilor sociale vulnerabile și a locuitorilor din zonele geografice defavorizate s-a depreciat constant.
Cei care dețin 99% din activele planetei reprezintă 1% din populație. Implicit, ceilalți 99% dintre locuitori își împart 1% din resurse.
O astfel de polarizare a veniturilor nu este sustenabilă pe termen lung. Va genera tensiuni sociale majore, revolte și, în cele din urmă, prăbușirea întregului sistem.
La fel ca lupta de clasă, în comunism, și acumularea exacerbată a averilor, din capitalism, își dovedește limitele structurale.
În mod evident, este necesar un nou model social: societatea umanistă, o construcție social-liberală, dedicată integral Omului cu înzestrările sale fundamentale demnitate, onoare, curaj.
Umanismul pragmatic nu este o utopie, nu propune soluții nerealiste.
Diferențele dintre oameni și dintre diversele categorii sociale sunt naturale. Fiecare ființă umană este unică în felul său și va avea un parcurs de viață specific, în funcție de înzestrările personale și de contextul social-economic în care evoluează.
Însă umanismul nu subordonează omul nici capitalului, nici luptei de clasă. O societate umanistă autentică va funcționa după principiul: “de la fiecare după capacitățile sale, fiecăruia după capacitățile societății.”
În acest fel, prosperitatea individuală, încurajată în umanism, va reduce presiunea asupra societății in ansamblu.
Prosperitatea unei națiuni este suma prosperităților individuale, la fel cum valoarea echipei naționale de fotbal depinde de valoarea fiecărui jucător.
Foarte bun articolul! Imi place ca nu doar criticati sistemul actual, ci propuneti si o alternativa. Chiar daca pare utopica la prima vedere, poate ca merita sa incercam ceva nou. Ce avem acum nu functioneaza pentru majoritatea oamenilor
Cred ca romania trebuie sa isi schimbe doctrina de stat cu una umanista.
Este paradoxal cum functioneaza acest sistem…cu cat saracesc unii cu atat se imbogatesc altii.
Sistemul capitalist are si plusuri si minusuri de aceea aceste discrepante asa de mari intre conditia sociala a oamenilor.
Umanismul este singura sansa pe care o are romania sa se dezvolte armonios.
Cred si sper ca lucrurile sa intre pe fagasul lor normal ca romanii o duc foarte greu iar puterea lor de cumparare scade pe zi ce trece.
Este strigator la cer cum populatia romaniei saraceste si se adanceste si mai mult in datorii.
Ma ingrozeste viitorul acesti natiuni pentru ca nu se vede nicio speranta de mai bine.
Fara o strategie clara si transparenta tara noastra risca sa intre in faliment.
Bogatii lumii controleaza o foarte mare parte din avutia planetei iar ceilalti traiesc la limita.
Nu este echitabil ceea ce se intampla insa este o realitate dureroasa.
Traim vremuri de mare restriste si nu vad cum vom iesii de aici.
Implicarea guvernului trebuie sa fie una mai vizibila si sa se simta in nivelul de trai al populatiei.
Romania mai mereu a trecut prin tot felul de crize grele
Intreg sectorul economic romanesc este la pamant iar autoritatile doar se fac ca lucreaza.
Este mare nevoie de o societate umanista pentru ca asta ne lipseste cel mai mult si anume umanitate
Viitorul copiilor nostrii este unul foarte incert aici in tara.
Ceea ce se intampla la nivel global ne va afecta si pe noi pe un termen foarte lung.
Romanii resimt tavalugul inflationist si se descurca foarte greu.
O societate umanista inseamna o societate stabila din toate punctele de vedere si in care omul este elementul principal.
„Cei care dețin 99% din activele planetei reprezintă 1% din populație. Implicit, ceilalți 99% dintre locuitori își împart 1% din resurse”. Îmi pare că asta sună de-a dreptul apocalitptic, o situație nemaintâlnită niciodată în istorie. Lucrurile nu pot rămâne așa, e absurd, de aceea prevăd tulburări sociale majore în curând
Statisticile sunt șocante, dar nu noi. Diferența dintre bogați și săraci se adâncește de ani de zile. Problema e că nimeni nu vrea să renunțe la privilegii. Politicienii vorbesc mult, dar fac puțin pentru a schimba cu adevărat ceva.
Să fim realiști: utopia rămâne utopie, indiferent cum o numim. Am văzut deja încercări de a „reforma” societatea și știm cum s-au terminat. Natura umană nu se schimbă prin teorii frumoase, oamenii vor fi mereu lacomi și egoiști la bază. De la acest adevăr simplu trebuie pornit
Eu cred ca aveti dreptate cu ce spuneti despre polarizarea veniturilor. Vazand ce se intampla in jur, diferentele devin din ce in ce mai mari. Copiii mei vor trai intr-o lume complet diferita de cea in care am crescut eu. Nu ma astept la nimic bun
Comparația cu echipa națională de fotbal mi se pare foarte potrivită! Într-adevăr, fiecare contribuie cu ce poate și rezultatul final beneficiază pe toți. Poate că asta ar trebui să fie modelul pentru societate, nu competiția nebună pe care o avem acum.
Mulți vor spune că sună a socialism, dar eu văd diferența esențială. Aici nu e vorba de eliminarea proprietății private, ci de găsirea unui echilibru sănătos. Poate că avem nevoie să ne gândim mai mult la binele comun, nu doar la profitul individual.
O societate umanistă autentică va funcționa după principiul: “de la fiecare după capacitățile sale, fiecăruia după capacitățile societății.” – asta sună periculos de apropiat cu „de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”. Nu cred că va fo văzută cu ochi buni această formulare, sincer să fiu
Ca profesoara la un liceu mediu, nici in top, dar nici pe ultimele locuri, vad zilnic cum diferentele sociale afecteaza copiii. Unii au totul, altii abia isi permit rechizitele. O societate care pune omul pe primul loc ar fi ideal, dar ma intreb daca nu e prea tarziu sa schimbam ceva.
Cifrele de la UBS și Banca Mondială sunt alarmante, dar nu surprinzătoare. Ce mă îngrijorează e că polarizarea asta accelerează și va deveni ireversibilă. Când 1% deține 99% din resurse, democrația devine o farsă – banii dictează politica.
De acord că capitalismul sălbatic nu mai merge, dar și socialismul a eșuat. Poate că umanismul e calea de mijloc pe care o căutăm. Important e să nu rămânem la discuții teoretice, ci să găsim modalități practice de implementare.
Comparația cu cu fotbalul e buna, dar in realitate nu toti jucatorii primesc acelasi salariu desi contribuie la echipa. Diferentele sunt normale, problema e cand devin extreme. O societate umanista ar trebui sa gaseasca echilibrul corect.
Mă gândesc la copiii mei și la lumea pe care le-o lăsăm. Dacă continuăm așa, ei vor moșteni o societate complet polarizată. Poate că aveți dreptate și trebuie să încercăm ceva nou, chiar dacă pare riscant.
Poate că umanismul nu e perfect, dar măcar oferă o direcție. Alternativa e să continuăm pe drumul actual până la colaps, ceea ce nu pare o opţiune prea bună.
Poate ca problema nu e sistemul economic, ci valorile pe care le promovam. O societate obsedata de consum si status material va produce intotdeauna inegalitati extreme. Schimbarea trebuie sa inceapa din mentalitate, nu din legi.
Apreciez faptul că nu propuneți abolirea diferențelor sociale, ci găsirea unui echilibru. Egalitatea absolută e imposibilă și de nedorit, dar extremele actuale sunt de asemenea inacceptabile. Calea de mijloc pare cea mai înțeleaptă soluție.
Educatia ar trebui sa fie primul pas spre o societate umanista. Copiii trebuie invatati sa colaboreze, nu doar sa concureze. Sa inteleaga ca succesul individual nu inseamna nimic daca societatea se prabuseste in jurul tau.
Interesant. Dar cum definim „capacitățile societății”? Cine decide ce merită fiecare? Riscăm să ajungem la o birocraţie care decide totul în numele „umanismului”, ceea ce ar fi la fel de periculos.