Răsfoind ”intens” presa on-line pe faimosul laptop cu tasta stricată (intens pentru că, având foarte multe călătorii de afaceri în ultimele luni, mi-e cam dor de ţară) am dat peste un soi de blog al co-mogulului Dinu. Uite aici.
La început, recunosc, am fost tentat să fac o ”aroganţă” (vorba amicului Becali; amic pe partea economică, sigur). Să observ, zic, ce potrivire astrală există între alegerile mele şi alegerile domnului Dinu. Fac eu presă – face şi Dinu. Fac fundaţie – face şi Dinu. Sprijin tinerii deştepţi cu burse – sprijină şi Dinu. Cotidian quality nr 1 – cotidian quality nr. 2. Blog – blog.
Totuşi, mi-am dat seama că, într-un mod subtil, o ”aroganţă” de acest gen ar fi o eroare. Şi că povestea asta aparent banală duce în inima unei probleme decisive pentru România de mâine.
Iată de ce:
1. Mica poveste cu blogul lui Dinu – ca şi marea poveste cu ”războiul între trusturi”, dacă vă mai amintiţi – are în spate, oricât de ciudat ar părea, un mecanism dezirabil pentru orice naţiune: competiţia. Ambiţia teribilă (”pohta”) de a rămâne sau de a deveni number one. Pohtă care, uneori, poate lua forme stridente. Dar care, pe termen lung, generează competitivitate. (Relaţia dintre competiţie, competitivitate şi destinul naţiunilor e una din micile mele ”fixaţii teoretice” – şi e micro-disciplina academică pe care am dezvoltat-o la ASE. Deci pot argumenta o săptămână – dacă vă interesează. Dar suntem pe blog.)
2. Al doilea mecanism din spatele poveştii minore cu blogul ţine de marea nevoie de ”comunicare” pe care o resimt mogulii. Astăzi se zice, implicit tendenţios, ”imagine”. Într-un fel sau altul, dacă ne uităm bine, toţi mogulii din România sunt atenţi la imaginea lor publică. Şi mulţi spun că e rău. Uite un comentariu mai vechi de pe acest blog: „In alta ordine de idei as fi foarte curios sa aflu ce (mai) doriti de la acest blog (…) Cu Antenele e afacere+imagine+capital politic. Cu fundatia doar imagine. Presupun ca tot imagine cautati, iesind din calcul ca ati vrea sa “traiti bine” dintr-un blog.” Şi uite un fragment proaspăt din Rodica Ciobanu: ”Voiculescu îi utilizează pe tineri, tot aşa cum Traian Băsescu foloseşte bundiţa, Elena Udrea – ia, Mircea Geoană – scena, Emil Boc – fructele autohtone, pentru a deveni mai populari, mai patrioţi, mai apropiaţi de electorat. Sunt simple mijloace de atragere a simpatiei, accesorii ale umanizării”.
3.Ei bine – cu riscul de a stârni un scandal – eu cred că, indiferent de motivele personale ce îi animă, lupta mogulilor pentru imagine este o necesitate obiectivă a acestor ani. Pentru că, dincolo de vanităţile sau sensibilităţile personale, în joc se află, tacit, o idee cu bătaie lungă: statutul omului de afaceri în România.
4.Omul de afaceri a fost vinovatul de serviciu al anilor 90. El a plătit preţul de imagine pentru corupţia şi prostia politicienilor. Oamenii au dus-o greu pentru că businessman-ul”a furat”. Şi ”a devalizat”. Şi şi-a însuşit bunurile ţării. Ticălos sau nu, omul de afaceri român ieşea oricum vinovat la numărătoarea făcătorilor de imagine. Pentru că doar aşa scăpau politicienii. (Îmi veţi spune: ”Lasă, au existat şi tot soiul de afacerişti de carton, făcuţi doar cu bani furaţi de la stat.” Da, au existat: însă ei au fost creaţia şi interfaţa politicienilor care au semnat contracte falimentare. Afaceriştii hoţi au fost ”formaţi” de politicienii hoţi.)
5.Această imagine de bişniţar-spoliator a businessman-ului din România a rămas vie şi după depăşirea anilor tulburi ai capitalismului incipient. Însă Emil Constantinescu şi Traian Băsescu au reuşit să găsească un vinovat mai util: ”marele corupt”.
6.Problema ambilor preşedinţi este că au promis stârpirea ”marelui corupt”; că au câştigat alegerile taman pentru asta. Şi că, în principiu, în mandatul lor ”marele corupt” a înflorit. A devenit cederist sau pedist, a luat kilograme în plus, şi-a comandat costume mai elegante, a făcut vizite de taină la Cotroceni.
7.Emil Constantinescu a înţeles prea târziu că nu poţi da vina pe ”marele corupt” atunci când eşti în vârful puterii. A încercat piaţa aruncând culpa ”vechilor securişti”. N-a mers.
8.Traian Băsescu, însă, a învăţat din experienţa lui. Şi nu a făcut decât să înlocuiască la timp (imediat după ce a fost ales) ”marele corupt” cu ”mogulul”. A reluat, altfel spus, vechiul stereotip al ”afaceristului ticălos” – într-o versiune optimizată 2005-2009. Pentru că, dacă priviţi cu atenţie, mogulii sunt partea cea mai vizibilă a marelui capital românesc.
9.Mecanismul e simplu: orice merge prost – de vină e acum marele capital sau presa controlată de acesta. Până şi în cazul tinerei doamne de la Tineret şi Sport – aproape a treia fată a familiei Băsescu – am aflat cu încântare că tot mogulii sunt de vină. Că trusturile au împins-o în păcat. Şi că banii au ajuns la o firmă condusă de cineva care se spune că ar fi controlat de cineva care cunoaşte pe cineva care mă cunoaşte pe mine.
10.Ce se va întâmpla dacă povestea cu mogulii prinde până la capăt? Păi nimic grav: doar că-i vom convinge pentru încă două decenii pe români că:
a.Afacerile sunt o ocupaţie rezervată ticăloşilor.
b.Nu pot reuşi în afaceri decât prin furt.
c.Marele capital românesc e dăunător.
d.Marele capital românesc e rezultatul furtului.
e.Presa e rea.
f.Presa e sluga fidelă a marelui capital.
Marea nenorocire este că, oricât de antipatici ne-ar fi Vântu, Voiculescu, Patriciu, Tatulici, Tucă, Ursu, Gâdea, Cartianu, ei reprezintă cumva cei doi piloni ai unei democraţii capitaliste: presa şi capitalul (Parlamentul este deja istorie; a fost atât de compromis încât nimeni nu se mai plânge că a devenit un soi de agenţie guvernamentală.) Lovind în presă, capital şi, ocazional, Parlament, Traian Băsescu salvează 2-3 procente electorale. Însă ne sud-americanizează definitiv.
11.În aceste condiţii, vi se mai pare aşa grav că mogulii încearcă să comunice, să explice, să-şi ”facă imagine”? Că nu se împacă cu condiţia de ”hoţi”? Că au tupeul să susţină că se pricep, totuşi, la ceva? Că muncesc, că gândesc, că îşi asumă riscuri? Că nu acceptă să tacă dracului din gură, înclinându-se în faţa puterii ca să scape de şicanele fiscului, DNA, CNSAS, CNA, PDL, OPC, ICR? Că, finalmente, nu acceptă că omul de afaceri trebuie să fie doar un hoţ sau un slugoi politic?
12.Comunistul spune: ”Eşti un hoţ nenorocit. Aş vrea să te văd murind. Aş vrea să văd murind toţi membrii familiei tale. ” E un comentariu mai vechi de pe acest blog. Nu fusese aprobat. Îl aprob acum. Apropo de nevoia mogulilor de imagine.
Habar n-am, nu mă interesează; cert e că ai dreptate la partea cu afaceristu’ hoţ. :) Da’ o întrebare: candidezi la preşedinţie? :) Ca să nu zic: serviţi o candidatură? :D
Aroganta omului de afaceri exista, in principal, in momentul in care afacerea nu mai exista. Cunosc destule cazuri in care afaceri care nu mai renteaza sunt conduse de oameni care cand sunt singuri acasa mananca 2 cartofi timp de o saptamana cu familia, iar duminica, daca au musafiri, dau o masa festiva cu 4-5 feluri de mancare in timpul careia se lauda cu tot ceea ce au ei. Totodata, acesti oameni sunt genul de „afaceristi de tinichea” care, in momentul de fata, ar face orice ca sa mai fure cate oleaca, sa mai aiba ei un banut pentru o masina de afisat pe strada sau de parcat in fata vilei pentru care s-au imprumutat cat pentru doua vieti, chiar daca nu au bani de benzina/motorina.
De moguli ce pot zice?!?Absolut nimic. Indiferent de metodele prin care au ajuns „moguli”, bravo lor…daca, intr-un final, se gandesc si ei la imaginea lor publica e si mai bine..in acest caz, vor incepe sa arunce putin cu banii pe care ii au in stanga si in dreapta catre cei mai mici din tarisoara asta!!!
Fundatii, campanii tip guvernarea 2012, bloguri, emisiuni tv…orice e posibil…trebuie doar sa ai putina minte ca sa poti….
Se pare ca toti mogulii urmeaza acum un model patentat de mult timp de cei din afara tarisoarei noastre!
P.S.: ce se intamplat cu comentariile de la articolele precedente?Am vazut ca au disparut destul de multe…
Oamenii care isi dau cu parerea in stanga si in dreapta fara sa cunoasca cu adevarat problema sunt niste frustrati. Cata vreme aveti constiinta impacata, cata vreme sunt oameni care va apreciaza, oameni care au fost ajutati de dvs, nu de statul asta democratic si mai ales oameni care inca mai cred in dvs. nu ar trebui sa va lasati afectat de toate acuzele nefondate. Chiar dvs. sustineti ca nu exista prieteni si dusmani, ci oameni care va cunosc si oameni care nu! Haide-ti :CAPU’ SUS SI GANDUL LA PATRIE! :))
sunteti ca niste copii :))
Nu prea as vrea sa va laud, mai ales pe blog, dar ce faceti cu fundatiile, dvs. si dl. Patriciu, este ceva deosebit.
Revenind la imaginea mogulului azi, apreciez indeosebi schema logica de antagonizare a oamenilor de afaceri, in special a marelului capital. Exista cateva studii bune ale lui Vladimir Pasti referitoare la capitalismul romanesc (mentionez in special Noul Capitalism Romanesc, aparut la Polirom in 2006).
Antagonizarea mogulilor drept pericolul suprem care isi cumpara cu bani politicieni si si-i arboreaza precum va tineti dvs. batista la sacou este una din liniile de baza ale discursului prezidential politic steril si distructiv pe care-l mentionati. Pana la urma, nu e chiar asa. A demonstrat-o si Tariceanu dar si altii. Cat despre cei care folosesc asta drept discurs politic, tot la capital ajung cand au nevoie si prefera sa isi numeasca ministri antreprenori, intreprinzatori de provincie medii si mari, nu neaparat tehnocrati politici. Asa ca nici democratia unora nu e asa de ortodoxa.
In orice caz, buna postare! :-)
Propun sa mai aprobati comentarii de la Comunistul, sa vedem cum evolueaza discursiv.
P.S. Ce notebook v-ati luat?
BUN , FOARTE BUN ….AM CETIT CEVA BINE SI ARGUMENTAT SCRIS DAR …..totusi , din pacate 95 % sau poate mai mult dintre „oamenii de afaceri „din Romania si-au construit averile pe spatele statului roman si implicit asta inseamna pe spatele populatiei .
In locul unor case imense ,terenuri , masini , milioane si sute de milioane prin conturi …. ar fi trebuit acum dupa 20 e ani de cand unii au murit (nu cred ca au murit numai ca sa vedem noi cum ii sta la Roman cu pulover si fara pulover ulterior ) sa observam sosele , autostrazi , scoli , sistem de sanatate…….legi facute inspre civilizarea si bunastarea unui popor nu a unor persoane .
un exemplu minor : stiti de ce nu se poate face agricultura si zootehnie ?
cu multi ani in urma „s-au votat” legile importului pentru domeniile astea care asa printr-o coincidenta favorizeaza importatorul
unele tari pe unde se mai face si ceva pe lnga faptul ca se fura … subventioneaza in procente frumoase productia interna
si uite asa mai departe ….. intrau prin vama sute de mercedesuri fara taxa vamala ….cu o zi in urma tot printr-o coincidenta a fost data o ordonanta de guv pt import fara vama de mercedes si pana a aparut in monitor ….nu mai era valabila
si uite asa mai departe ….stateau soferii cu tirurile de orez si rosii si ,,,, in vama sa astepte ordonanata si apoi sa intre in tara
si uite asa ………
putem povestii ani in sir despre asta , nu rezolvam nimic .
Nu fiti asa de sigur in privinta lui Tatulici…………………………..
un articol bun…vine ca o completare :) la ceea ce am zis si eu referitor la descatusarea de trecut..sa privim spre viitor….si referitor la contributia fiecaruia dintre noi pentru a avea o societate prospera si sanatoasa.
Daca nu avem cu ce contribui, dam doar din gura…..atunci sa nu ne mai plangem ca nu avem noroc in viata. E la fel ca si mersul la Vot. Nu te duci sa votezi….insa critici pe unul pe altul…Ai pierdut dreptul de a mai critica.
Personal sunt pasionat de apicultura….un hobby „mai din tinerete” cu multe carti si studii citite….Fenomenal cum lucreaza o famile de albine, cu rolul fiecareia bine stabilit…si important unit…cele culegatoare aducand doar cate o picatura mica de nectar pe care-l transforma apoi in miere…care per total adunat da o recolta bogata suficienta atat pentru ele si generatiile viitoare cat si pentru apicultor…(politician modest,cinstit si corect – inca un mandat)…,fiecare albina cu rolul ei: paznic,culegatoare, hranitoare pentru puet, hranitoare pentru matca, cercetase,trantori ..Daca familia nu e destul de puternica si sanatoasa – nu mai trece iarna (criza)…sau iese foarte slabita…iar familiile mai puternice ale vecinului vor veni la furtisag.(diverse forme)…..Fiecare dintre noi daca ar contribui cu ceva la societate….si nu ne-am mai baza doar ca sa ne rezolve problemele mogulii , politicul, UE, americanii, etc – am duce-o un pic mai bine.
Desigur e nevoie si de o conlucrare politic (apicultor) cu cei ce muncesc, altfel ori albinele il inteapa in masa pe apicultor pentru greselile sale (poate fi fatal uneori)….sau fug albinele in lumea mare !
Iar de Komunist ce sa zic….Inca un sef de scara ce nu s-ar da in laturi sa mai toarne pe vre-un vecin, sa se faca util…chiar daca nimeni nu-l mai intreaba nimic.Un element istoric;la Recycle Bin cu el!!!
Oameni de afaceri deci…
O fi greu sa preiei cea mai mare rafinarie din tara,care a fost falimentata intentionat de amicii de la PSD,sa o iei zic,pe mai nimic si dupa aia brusc,in cativa ani sa o vinzi cu miliarde de euro?Daca toate astea ar fi pe bune Patriciu nu merita titlul peiorativ de mogul ci un premiu Nobel sau ceva asemanator.
O fi greu sa preiei pe nume propriu o firma a securitatii lui Ceausescu facuta cu banii amaratilor din tara asta si dupa aia ,cu ajutorul relatiilor avute ca director al unei firme securiste,sa infintezi alte firme sau televiziuni cu care iti rezolvi rafuielile pe sfera de influenta?
Domnule Voiculescu toate articolele astea sunt scrise pentru prosti.Din fericire nu toata lumea „pune botul” la „lamnetarile mogulului persecutat”.
Adevaratii afaceristi din tara asta sunt cei care au reusit sa stea pe picioarele lor fara sa fi avut vreodata vreo relatie cu vreun securist,fara vreo ruda ministru sau parlamentar sau situatii similare.Din pacate astia …desi multi…sunt la limita falimentului pentru ca se chinuie sa faca ceva de capul lor intr-o tara acaparata si condusa de javre.
@thorhammer
care-i rolul tau intr-o „familie de albine”?
De Bancorex ai auzit? FNI iti spune ceva? Banca Bancoop iti spune ceva? stii ca in pretul benzinei e o taxa fspp – fond special – ce reprezinta contributia fiecarui cetetean /litru de benzina taxe ce reprezinta diferenta de curs nefavorabil obtinut din exportul de titei al Societatii nationale a Petrolului de pe vremea cand Bancorexul era in floare…o platesti si acum, tu nici nu stii…eventual nu o platesti doar daca esti biciclist convins.:)
In toate tarile fost Pactul de la Varsovia exista oameni foarte bogati…ce au facut bani in ape tulburi, cand nu era nici o legislatie.era vid legislativ…..in unele republici sovietice era mai ceva ca in jungla – rivalii se omorau intre ei in plina strada…..lichidau copiii pentru a transmite tot felul de mesaje….In Ukraina si acum se acapareaza uzinele cu 3-4 autobuze de sportivi cu rangi in mana…..
Slava Domnului in Romania nu a fost asa si nu mai este.
La acesti moguli acum lucreaza zeci de mii de angajati, cu taxele platite la zi…..
eu nu prea am auzit ca la mogulii adevarati sa lucreze oamenii pe „prestari servicii persoane fizice”, procedeu prin care se fenteaza la greu bugetul social. Cei mici si mijlocii utilizeaza in scara larga acest procedeu…pentru ca nu e interzis de lege…daca nu e interzis-inseamna ca e permis.Deci si cei mici se folosesc de tot felul de siretlicuri legislative…Pana cand devin mari…
Ai idee cand se deschide RAFO? si cand oamenii vin la munca? sau cat timp p sa mai treaca pana cand Mittal o sa inchida SIDEXUL?
Cum e mai bine?
intrebari pentru coolmogul :
-mogulii pot fi prieteni intre ei in adevaratul sens al cuvantului? nu neaparat roman cu roman……
– coolmogulul are prieteni adevarati (nu neaparat moguli) ?daca da – cand ati devenit prieteni inainte de a deveni „mogul” sau dupa? Daca nu aveti – De ce?
(Presupun ca e cam greu fara prieteni adevarati..nu neaparat multi la numar..)
ca dusmani vad ca aveti multi……
sper sa ne satisfaceti aceasta pofta de cunoastere personala, asa cum ati facut-o si cu muzica /filmele preferate…
multumim
Dumneavostra – televiziuni, hop si mogulu’ Dinu cu televiziune. Sau studio tv, ce-o fi ala.
IN AFARA SUBIECTULUI (OARECUM) : AS VREA SA STIU CUM RAMANE CU „ENIGMA OTILIEI”. TARE AS VREA SA O AM DIN COLECTIA „BIBLIOTECA PENTRU TOTI”.
VA MULTUMESC ANTICIPAT.
CU RESPECT, MARIA.
Buna seara,
Nu stiu daca am inteles bine exprimarea din text dar ‘calatorii de afaceri’ nu suna bine pentru un politician, chiar in vacanta. Se presupune ca politicienii sunt preocupati de binele natiunii pana si in timpul liber. Va multumesc pentru sinceritate.
Cu stima,
/Horia
Imi pare bine ca ati scris acest post.
Ceea ce nu inteleg e ca, desi aveti o perceptie corecta asupra fenomenului, fiind in politica de atitia ani n-ati facut nimic in sensul de a contracara teoria „omului de afaceri=hot”. Dupa cum a mami scris si pe aici, teoria asta se aplica asupra oamenilor de afaceri, mici sau mari, prin institutiile statului, recte:Garda financiara, ANAF, Vama, Politie, inspectori de primarie, OPC, ANSVA.
Si fiind in interiorul Puterii ati stiut ca aceste institutii s-au infintat nu pentru a ajuta cetateanul, ci cu scop precis de a aduce „bani la partide” Dovada? Sefii acestor institutii sint numiti politic.
Pina nu se va face curatenie in Institutiile Statului, omul de afaceri va fi intotdeauna un hot, un bisnitar, un spoliator.
Cand veniti acasa imi ziceti daca sa va aduc unul din cele doua laptopuri Sony Vaio daca va ziceam. Mai ales ultimul cred ca e visul oricarui blogger…
Romanii nu mai au incredere in romani. Indiferent de intentii devin suspiciosi imediat. Ca in fotbal avem nevoie arbitrii straini. De exemplu fostul cancelar al Germaniei Schröder lucreaza pentru Gazprom. Am fost la o conferinta a energiei unde l-am vazut si ascultat. Il putem angaja in fruntea unui guvern european de tehnocrati pentru 10 ani. Pentru ca pentru noi revolutia nu s-a terminat. Toti vrem sa vorbim din balcon fara sa stim ce vrem sa facem maine!
ăăă… hghhghmgm… hghmghoagh… pisi, ar fi frumos să îl adaugi în blogroll!
ar fi frumos să faceţi şi o organizaţie de mogule glossy
Salut,
Care este punctul dumneavoastra de vedere in disputa dintre Tolontan&GSP si Mircea Badea. Eu tind sa cred ca Badea cam are dreptate … insa in calculele lui de audienta nu ia in calcul o variabila importanta: spre deosebire de Antena 3,1 si 2 GSP TV este difuzate doar in RDS… asa ca nu se poate face o comparatie.
Multumesc,
Eu cred ca de fapt sunteti suparat ca DP le face mai bine. Adevarul a devenit number one, blogul ofera solutii rationale si argumentate de combatere a crizei, fundatia lui nu se compara cu a dvs. (citeam deunezi ca a primit vreo 4 premii la gala Societatii Civile pe cand FDV nu o vad nicaieri) si tot asa. Din punctul meu de vedere nu conteaza cine a avut primul ideea ci cine o face mai bine. Deci…
Sunt si eu un „mini-mogul” – in sensul ca ma ocup de un trustulet de presa, care scoate o revista, organizeaza expozitii, organizeaza conferinte (cu cate 100-200 de participanti), organizeaza cursuri de specializare profesionala … intr-un cuvant un „capitalist nenorocit” asa ca imi permit sa imi dau cu parerea si eu …
Din punctul meu de vedere, daca nu se face ceva legat de cresterea nivelului de educatie si pregatire al populatiei, intr-un cuvant – ne ducem dracu’ ”
Daca romanii nu vor intelege in al 13-lea ceas, ca „business” inseamna nu neaparat sa FACI BANI PENTRU TINE ci si sa ajuti pe altii sa „faca bani” atunci nu prea avem sanse de progres.
Definitia de baza a capitalismului este : „patronul are nevoie de angajati ca sa „faca bani”, dar si angajatii au nevoie de patron tot din acelasi motiv”. La noi insa, deviza este „da-l in ma-sa ca are destul … ce sa sa trag eu pentru el ?”.
Tot la noi, s-a nascut o lupta ilogica intre firmele mici. Daca sunt 2 firme „complementare” (sa spunem una vinde uleiuri auto si una vopsea auto) – ele nu se vor „alia’ niciodata pentru a-si promova reciproc produsele din considerente de … „dar de ce sa castige ala mai mult ca mine ?”
De 4 ani, ma chinui sa mentin pe linia de plutire ceea ce fac (in conditiile in care detin monopol de piata) si ma izbesc de refuzul de colaborare al firmelor „complementare”… Si sincer sunt convins ca daca nu se vor realiza „aliante” intre firmele mici si mijlocii, viitorul va fi extrem de sumbru pentru toti …
Remarcile dvs. privitoare la omul de afaceri si remarcile criticilor reprezinta doua jumatati de adevar. As putea sa detaliez dar nu cred ca e potrivit.
Cred ca ar fi o idee buna sa scrieti despre competitivitate si mai ales filozofia dvs., aplicata in afaceri sau in politica, privitoare la acest subiect, chiar daca e blog. Sunt sigur ca am afla multe lucruri interesante si noi.
@conversatorul
pana vine mogulul din calatorii iti recomand cartea „Competitivitatea intreprinderilor si a natiunilor” de DV , editura Intact….2007…
intr-adevar cartea a fost scrisa inainte de a se vedea criza in SUA….
si ar mai trebui un pic de facut niste suplimentari…..
„lacomia” fondurilor mutuale, lacomia fondurilor de hedging, operatiunilor riscante facute de marile corporatii financiare, rezultatul lobby-ului facut de marile cercuri financiare pentru a minimaliza controlul autoritatilor, aparitia societatilor financiar -piramidale deasemeni si a modului de viata de a trai „pe credite” ce au scadente peste 3 generatii de acum inainte., cheltuielile fara precedent in domeniul militar..reducerea competitivitatii pe plan mondial al industriei americane, aparitia somajului, falimentele rasunatoare……..fenomene ce au dus in final la aparitia suspiciunilor in suprematia dolarului american, si la dorinta unor state puternice de a „inventa” o noua moneda de schimb.;o noua moneda de rezerva, ….se pune la indoiala viabilitatea monedei americane ca o moneda de rezerva sanatoasa.
Intreg sistemul mondial economic se afla acum la o rascruce, in care multe din regulile prezente pana nu demult vor fi schimbate.
Marile corporatii financiare internationale au inteles ca riscand prea mult, s-a intins coarda prea tare…au tras in jos toate economiile lumii, au picat toate bursele, atat de produse cat si de actiuni., care tot ei prin operatiunile lor artificiale le-au umflat, iar in timp s-a spart. Doar 1/3 din afacerile pe bursa cu titei se materialiau prin tranzactii concrete. Restul erau paper deals….diferenta fiind prea exagerata. Nu mai intelegeai de ce cresc cotatiile cand rezerva strategica americana era full, cererea mondiala in scadere, China isi majorase si ia rezervele strategice….cotatiile cresteau sau coborau nu in baza celebrei reguli al cererii si ofertei…..
Dolarul pierde lupta competitiva in fata aurului., unul din putinele „valute” de refugiu pentru economiile lumii ce a inregistrat cresteri de peste 50% in ultimul an (productia de aur fiind limitata).
si inca cine stie ce v-om mai afla in curand….
“Doamne, nu uita de noi/Suntem saraci, plini de nevoi/ Doamne, ocroteste-i pe romani/
Suntem saraci si plini de-amar/Plansu’ nostru-i in zadar/Doamne, ocroteste-i pe romani
Saraca tara bogata/Mult ai trait suparata
Doamne, ocroteste-i pe romani/Transilvania mea sfanta/De mult ai fost tu ravnita/ Doamne, ocroteste-i pe romani/De-aia nost Ardealu-i sfant/ Cat om mai fi pe pamant/Doamne, ocroteste-i pe romani”.Citeste/ asculta si plangi…Nu prea mai poti face nimic…Traiesti in romania,cea mai crunta soarta
D-nule Voiculescu,
Stiti ceva vor mai fi publicate normele de aplicare a legi 1/2009 ?
1) „Omul de afaceri” ramane si va ramane vinovatul de serviciu pentru ca „el/ea” invarte banul si prin el soarta celorlalti… Politicienii vand favoruri, creeaza oportunitati, dau ordonante… intr-un cuvant „sustin coruptia” insa numai cei ce au si capital pot face coruptia in practica. Sa spui ca politicienii creeaza coruptia este o tampenie. Politicienii indiferent cat de corupti ar fi nu au instrumentele reale pentru a avea un impact real… ei doar faciliteaza coruptia altora. Ca o fac mogulii sau altii are prea putina importanta.
2) Si imaginea „mogulilor” la ce foloseste ? La linistea lor sufleteasca ? La accesul prin portile raiului ? O imagine pozitiva a unui om de afaceri ce beneficii aduce daca nu succes in afaceri ? Adica altfel spus mai multi bani…
Imaginea poate fi vopsita, spoita, gadilata, impulsionata, vanduta si marketuita, dar pana la urma ramane doar o imagine, o proiectie… in spatele caruia sta un OM ca oricare altul, cu mica diferenta ca: majoritate oamenilor nu au mijloacele de a-si face o campanie de imagine. (Sunt absolut convins ca fiecare mogul, in ciuda campaniei de imagine, face treaba mare in aproximativ aceeasi pozitie ca si restu’, si mirosul, desi unic si specific fiecaruia, este si el comparabil celui al omului „de rand”)
3) Presa este, a fost si va fi sluga a marelui capital, pentru ca nu este o organizatie caritaibla, ci ca orice afacere orientata spre profit. Poti sa-i spui sluga profitului -> Sluga profitului – sluga capitalului… jocuri de cuvinte, insa la baza au acelasi motor. Presa nu va urmari niciodata ca prim interes informarea atata timp cat are ca prim obiectiv cresterea profitului… va publica ce se vinde, si ce se vinde cel mai bine, a face orice altceva ar contraveni logicii proprii de existenta.
@andron
Multumesc pentru recomandare.
La deflatia care vine metalele pretioase vor cadea impreuna cu toate celelalte bunuri pentru ca economia va avea nevoie de bani. Debitorii isi achita datoriile in dolari, cel putin in viitorul previzibil. Cat despre piata, aceasta va ramane irationala, indiferent de volume. E bine ca ai lichiditate. Lipsa de reglementare si frauda au condus la situatii grave. Specula este si va fi prezenta mereu IMO, indiferent de masuri. Macar sa fie transparenta si reglementare corecta in piete, ca sa putem vorbi de mecanisme echitabile si functionale.
de acord exista o culpa a profitului (cum o numesc eu)
Aseara m-am uitat la o emisiune pe TVR1. Era tarziu, nu mai stiu ora, iar invitat era Mugur Isarescu. Simpatic baiat, chiar mi-a placut de el. In timp ce ma uitam am observat ca emisiunea era o reluare din 2001. Habar nu am de ce au ales sa o difuzeze in reluare.
A fost o emisiune frumoasa pe care am urmarit-o cu placere. Mi-a atras atentia o replica de-a lui Mugur Isarescu: “In Romania nu ne-am obisnuit sa vedem in spatele profitului un efort…..ci mai degraba o culpa”
Ma gandeam eu, UAU, emisiune in 2001 …. si de-atunci nu s-a schimbat nimic. Exceptand cazurile unde exista dovezi sau cele vehiculate prin presa sunt multe companii in alta situatie, mai ales cele mici si mijlocii care depun mari eforturi in face fata concurentei cu bugete de mii de euro rezista in fata multinationalelor care au bugete de milioane de euro…. si cu toate acestea, de cele mai multe ori aceste imm-uri sunt privite ca profitori. Din start cum se ridica o companie, apar voci: sigur este o ilegalitate la mijloc si alte asemenea. O categorie importanta de oameni nu a reusit si nici nu va reusi vreodata sa conduca o afacere, astfel ca acestia si-au facut o misiune in a discredita oriunde exista succes. Cred ca e vorba de o placere la mijloc, nu-mi dau seama!
Intrebarea mea este DE CE? De ce sar ca arsi unii oameni atunci cand observa ca o persona a avut succes personal sau profesional? Sau cum spunea Isarescu, de ce se generalizeaza, de ce nu incercam sa vedem in spatele profitului un efort pe care-l putem admira?
Oare cu aceasta mentalitate unde o sa ajungem ca natiune?
@conversatorul.
metalele pretioase sunt printre putinele metode de conservare sau de refugiu al unor economii, demonstrat istoric de-a lungul veacurilor, indiferent de inflatii, deflatii, razboaie, foamete, ciuma…etc.
Iar masa monetara – se mai si pot tipari…stiu eu vre-o 13 tipografii in SUA ce lucreaza la foc continuu….de le-a umplut chinezilor rezerva tarii cu maculatura de vre-o 2000 de miliarde…care treptat treptat se depreciaza ca valoare.
Va ziceam de competitivitatea USD fata de alte valute.
de competitivitatea economiei SUA fata de alte economii.,de punctele ei slabe. care trebuie sa aiba la baza piloni sanatosi , bazata pe productivitatea muncii, pe eficienta afacerii, si nu in ultimul rand prin munca.
Sunt convins ca daca leader al economiei mondiale ar fi fost Japonia un pic altfel ar fi fost situatia acum. Si sistemul bancar e mai sanatos, industria, mentalitatea japonezului de rand e total diferita de cea a americanului, referitoare la economii si cheltuieli….
Nemaivorbind de aroganta americana de a nu semna pactul de la Kyoto,protejandu-si industriile consumatoare de energie si toxice pentru mediul inconjurator. Au vrut sa para mai competitivi, sa nu investeasca bani in tehnologii ecologice….s-au trezit ca nu mai au cerere produsele lor….
@andron
Daca vorbim de veacuri sau chiar decenii, sunt de acord, eu vorbeam pe termen mai scurt – ani.
E adevarat ca masa monetara se poate tipari, numai ca actuala criza nu este o criza de cash, este o criza a creditului, pe care debitorii sunt rezervati in a il accesa, iar creditorii in a il oferi. Ceea ce detine China sunt zerouri in niste servere, obligatiuni. Tiparirea de cash nu rezolva problema deoarece tiparirea de cash fara acoperire ar duce instantaneu la ridicarea preturilor tuturor bunurilor, astfel noua masa monetara devenind iarasi insuficienta pentru ca este o criza a creditului fara acoperire care nu mai poate fi platit, nu a cash-ului.
In momentul de fata japonezii sunt foarte echilibrati, asa e, dar au devenit asa in urma unei crize ce dureaza de 20 de ani la ei. Se pare ca si pentru romani este nevoie de o criza pentru a isi baga mintile in cap, din pacate.
@conversatorul
„criza nu este o criza de cash, este o criza a creditului, pe care debitorii sunt rezervati in a il accesa, iar creditorii in a il oferi” – acest lucru se intampla deja ca un rezultat al unui fenomen. Fenomen care mai popular s-ar traduce „s-au intins mai mult decat le este plapuma” evaluand plapuma a fi mai mare decat era in realitate – cu complicitatea tacita a agentiilor de rating.
1. Comentariul pe care l-ati citat (oarecum inexact), imi apartine.
Mi se pare cel putin ipocrit sa incepeti sa va lamentati cand beneficiati de o asemenea anvergura financiara. Si da, nu va mai imbatati cu apa rece, nimeni nu da o ceapa degerata pe ce iq aveti, ce ganduri, ce pofte, ce reprezantai ca om. Asta o face doar familia. Pentru restul reprezentati doar multe milioane de euro. Si le oferiti in schimb imaginea. Un troc corect. Nu incercati sa-l schimbati, nimeni nu va mai reusi sa va scoata din perpetuu penibil. Ah, da, am uitat. Mai e si acea mica parte ce va vede ca om politic, fauritor de destin national.
Din pacate m-ati dezamagit. Faceti parte din marea categorie a oamenilor ce nu stiu cand sa se opreasca. Vreti mereu mai mult. Sa lasam prostiile cu „lucrul pentru tineret/viitor”. Daca ati vrea asta, fundatia nu v-ar purta numele, nu v-ati lauda cu donatiile, blogul ar fi unul anonim cu idei si atat nu v-ati folosi de tot ceea ce reprezentati.La stiri n-am auzi mereu de cate lucrur „minunate” a facut fundatia sau cate proiecte nevotate ati initiat. Imagine si atat. La ce va foloseste? Orgoliu mare. Bucurati-va de milioane, dar nu mai incercati sa ne prostiti. Iar cand dati o bucata de paine unui nevoias, priviti-l in ochi sa vededi bucuria adevarata, nu o mai dati prin intermediari.
…m-ati facut sa intzeleg de ce-mi dau lacrimile la gandul bietilor moguli.Inca nu stiu pentru care-mi dau lacrimi mai multe.
@Jademan: Geoana. Mircea Geoana.
@Codrin: Daca e patentat de mult, inseamna ca e ”legic”.
@Laura Maris: Multumesc pentru incurajari.
@Sadd: Probabil te gandesti la inocenta…
@Codrin Scutaru: Se aproba tot ce pastreaza o limita a bunului-simt. Cat despre achizitie – un Sony.
@claudiu: Provocarile economiei de piata…
@andron: Interesanta paralela.
@thorhammer: Adevaratii afaceristi, cred eu, sunt cei care reusesc sa construiasca ceva durabil – fara sa distruga altceva ”la schimb”. Din propriul efort, altfel spus.
@andron: Pot fi prieteni intre ei daca nu au interese economice divergente. Si, de cele mai multe ori, interesele se ”ciocnesc” – cel putin intr-o economie mica, cu moguli putini. Cat despre prieteni, am putini, dar – in general – vechi. Incercati in prietenie.
@Horia: Uneori te poti gandi la binele natiunii si in… exil.
@sandman: Perfect de acord. Insa, atentie, nu poti contracara ”o teorie” din pozitia politicianului.
@Marius: De acord.
@dRobert: Si totusi, o natiune cu arbitri straini nu e o natiune asistata?
@Mogula calului: E de resortul Cameliei, cred…
@Catalin: In chestiuni de gen, cel mai util si intelept lucru e sa taci. Plus ca pari filosof…
@Ionut: Asta apropo de competitie si competitivitate.
@Mini – Mogulu’ : De acord cuvant cu cuvant.
@Conversatorul: Am retinut.
@maca: Cand Guvernul le va lua in discutie. Ele sunt elaborate.
@TZM: Usor cinic, dar adevarat.
@rujoiu marian: Poate ca lucrurile se vor schimba pentru cei nascuti dupa 1989.
@obligatoriu: 1. Am explicat motivele care stau in spatele nevoii de imagine ale fiecarui om de afaceri semnificativ. 2. Si totusi, cand sa ne oprim? Tu stii care e limita? Intreb sincer, sfatos, daca vrei.
@Eowyn: N-am explicat o suferinta, ci o nevoie ”egoista” obiectiva.
… Nu Geoană!!… NUU!!… :(… Adică, prea seamănă cu Obama!… :D Primu’ preşedinte care se termină-n alte litere decât ‘escu’ = primu’ preşedinte negru… :D
Domnule Voiculescu, daca din diferite motive (financiare etc.) nu ati rezolvat si nu puteti rezolva problema cu tasta defecta de la laptop va ajut eu probono.
Asta pentru ca imi place cum scrieti si nu as vrea ca o tasta defecta sa afecteze frecventa si calitatea postingurilor dvs.
Spor la scris. :-)
Nenea, ete: 0755228067! :) Număru’ meu. :D Vreau să fac şi eu rost de minute… Papiţoii de la Orange dau acuma 1 euro bonus la 60 de minute primite din alte reţele… :( :D
Draga domnule Dan
Sint convins ca sinteti ocupat atit cu problemele de imagine dar si cu multe altele, dar as vrea totusi sa va supun atentiei un comentariu de al meu pe site-ul “Gindeste.org” unde obijnuiesc sa-mi public comentariile, in special la articolol “Treziti-va asta nu e Romania noastra!” al Alexandrei Svet.
Comentariul meu pe care vi-l trimit aici se refera la alt articol, si anume “Socialismul este excelent . cita vreme esti regizor, nu actor”, articol preluat in “Gindeste.org” din “Logica economica” (logec.ro).
Fac asta in ideea ca v-ar putea interesa. Macar asa ca divertisment.
Cu deosebit respect
Cristian
“Socialismul e excelent – cita vreme esti regizor, nu actor
Se pare că festivalul de film de la Veneţia a reprezentat podiumul de defilare al starurilor socialismului modern: Oliver Stone şi Michael Moore, în postura de regizori de Hollywood, respectiv Hugo Chavez, primul regizor al Venezuelei. Acesat din urmă a afirmat că socialismul are menirea de a salva lumea de la distrugerile provocate de economia de piaţă: „vrem justiţie socială, educaţie gratuită pentru toţi, dreptate, locuri de muncă, o dezvoltare socială armonioasă, respect pentru natură.”
Multă lume suspină zilele astea după socialism, în special cei care nu au apucat să-l cunoască în practică. Dacă sunt aşa de încântaţi de virtuţile socialismului, Oliver Stone şi Michael Moore ar trebui să renunţe la viaţa nabab-burgheză pe care o duc în prezent şi să se mute în Cuba, Venezuela sau Coreea de Nord; aşa ar putea fi mai convingători când predică moartea capitalismului.
Marea majoritate a susţinătorilor socialismului nu gândesc însă atât de profund. Ei cad pradă discursurilor populiste conform cărora toată lumea (sau aproape) o poate duce mai bine începând de mâine, dacă se întreprinde o reformă simplă: socializare, naţionalizare, colectivizare, sau cum vreţi să-i spuneţi. În esenţă, toţi socialiştii cred că avuţia izvorăşte de la sine, doar că este inegal distribuită, problemă pe care îşi propun să o rezolve prin impozitare diferenţiată şi exproprierea celor mai bogaţi.
Ce ar trebui să le replicăm?
Că oamenii nu sunt asemenea pieselor de pe o tablă de şah, care se lasă manevrate de mâna maestrului, ori precum actorii dintr-un film, care ascultă fără să crâcnească indicaţiile regizorului; că nu sunt precum nişte biluţe care se plimbă pe un plan ce poate fi înclinat într-o parte sau alta în funcţie de preferinţele inginerului social; că nu sunt nişte roboţi ce pot fi instruiţi ce şi cât să muncească, ce şi cât să mănânce, unde şi cu cine să se întâlnească. Din contră, ei sunt fiinţe inteligente, mânate de propriile scopuri, care reacţionează la stimuli sau constrângeri. Este simplu să spui „creşteţi impozitele pentru bogaţi!”, dar este infinit mai greu să-i faci pe bogaţi să plătească mai mult. Ca şi pe cei mai puţin bogaţi, de altfel. Ar trebui să le arătăm că distribuţia venitului este intim legată de crearea acestuia – cele două nu sunt decât faţete ale aceluiaşi proces. Că socialismul încă nu a răspuns la întrebarea: „Cine trebuie să care gunoiul?”
Că nimic nu este pe gratis. Vrem transport gratuit? Foarte bine, dar suntem conştienţi că trebuie să renunţăm la ceva în schimb? Şi dacă da, atunci cum ne dăm seama dacă sacrificiul merită sau nu? Ar trebui să precizăm că proprietatea privată reprezintă condiţia esenţială pentru exercitarea calculului economic – baza intelectuală a economiei de piaţă. Fără proprietari, nu există piaţă. Fără piaţă nu există preţuri. Nu există calcul economic. Nu există posibilitatea de a determina alocarea eficientă a resurselor. Avem, desigur posibilitatea de a imita jocul pieţei, prin fabrici de stat care se prefac că licitează resursele, însă socialiştii consecvenţi ar trebui să renunţe la această variantă. De ce ar mai trebui să imităm un sistem care, nu-i aşa, provoacă distrugerea omenirii?!
Că proprietatea privată şi economia de piaţă dezvoltă calităţi şi valori morale esenţiale pentru creşterea bunăstării şi a coeziunii sociale: cumpătarea (avem grijă cum cheltuim banii, pentru că am muncit pentru ei), economisirea (în absenţa căreia mâine nu o vom putea duce mai bine), preocuparea pentru cei de lângă noi (altminteri diviziunea muncii se duce de râpă). Proprietatea privată ne motivează să conservăm valoarea resurselor, să le folosim în scopul satisfacerii intereselor celorlalţi şi să ne perfecţionăm abilităţile. Ce trăsături morale dezvoltă socialismul? Indiferenţa faţă de semeni (pentru că statul are grijă de ei), risipa (la ce bun să economiseşti, dacă totul este raţionalizat?), lenea (pentru că fiecare are un job şi de ce ar spera la mai mult?), hoţia (pentru că ce-i al meu e al tuturor).
Că socialismul este formidabil, excelent, însă doar câtă vreme tu eşti cel care dă indicaţii despre cum trebuie împărţită avuţia societăţii.”
sursa: logec.ro
RASPUNS (postat de Cristian)
Nu stiu cum se numeste autorul acestui articol, excelent de altfel, deci ma voi adresa domniei sale cu “draga autorule”. Asadar:
Draga autorule
Excelenta observatie. Asa este. Ai perfecta dreptate. Din interior asa se vede cum spui tu filmul asta cu “socialismul”.
Eu iti propun sa vedem insa si filmul cu “capitalismul” in aceeasi sala, si sa-i dam de exemplu numele:
“Capitalismul este excelent cita vreme esti actor, nu spectator”
Ce parere ai? Vazut din sala asa par lucrurile. Ai urcat in “caruta” – Doaaaamne cit poate fi de excelent! Daca nu…. Nu prea mai e asa de “excelent”.
Iar ca sa urci in “caruta” trebuie sa ai BANI. Iar ca sa ai bani trebuie SA FII IN CARUTA. Si tot asa. Ne invirtim in jurul cozii si ne uitam la un film la fel de minunat. Acolo pe ecran.
Am putea sa comentam pe tema asta saptamini. Si daca ar fi sa citam din literatura de specialitate nu ne-ar ajunge citeva vieti sa tot scriem pe aceste teme caci au curs multe riuri de cerneala si de toner si de fum de creiere incinse.
Numai ca atunci cind iesim din sala… “afara-i frig, si e-norat” si “salvatorul” nu mai vine. Afara in lumea reala lucrurile nu mai stau ca in sala, unde si eu si tu si toti ceilalti spectatori nu eram altceva decit un numar: “rindul x si locul y”
Aici afara in lumea reala, nici filmul cu “socialismul” si nici cel cu “capitalismul” nu mai par atit de logice si simple. Atit de excelente.
Si-am sa incerc sa exemplific asta prin niste “pilde”. Asa ca pe vremea presupusului Isus Cristos, sau cel putin a “epistolarilor”. Pentru asta am sa ma citez pe mine insumi redind aici trei capitole dintr-o carte la care lucrez acum: Se numesc asa generic „CALARETL FARA CAP”, “VIATA PE DATORIE SU CALARETUL FARA CAP” si “SANIUTA ESCHIMOSILOR SI CRESTEREA ECONOMICA”:
CALARETUL FARA CAP
Daca sistemul competitiv al economiei de piata este cel mai putin rau din toate cele experimentate, daca “nevoile” sint cele care ne imping catre aceasta, atunci domnilor, care sint aceste NEVOI ale fiinte umane inmultit cu numarul 6 miliarde?
S-a preocupat vreodata vreun organism international de a detecta si inventaria aceste nevoi? Le-a ierarhizat intr-o ordine care sa poata da categorizarea lor in categorii stricte cum ar fi: nevoi fundamentale, bazice, nevoi generale, nevoi speciale si nevoi extravagante, bizare sau chiar stupide? Eu nu simt nici o nevoie sa ies pe strada intr-o masina de jumatate de milion de dolari. De ce trebuie sa fiu si eu in mod absolut obligatoriu implicat in acest sistem economic sub amenintarea pedepsei capitale de a muri prin infometare? Cui foloseste prezenta mea in acest sistem? Si de ce ii foloseste. De acord cu criteriul eficientei si al competentei. Dar eficienta si competenta implica pe linga profesionalism – entuziasm si aptitidini. Si asta inainte de orice. Cine si de ce a inlocuit aceste calitati, ca motivatoare pentru implicarea cuiva in sistem, cu acela al “fricii pentru ziua de miine” si de ce?
Ceva nu merge aici domnilor. Ceva este putred in toata afacerea asta. Iar problema este ca nu de o lista de nevoi are nevoie acest sistem economic ci de o FABRICA DE NEVOI. Iar culmea absurdului consta in aceea ca au ajuns pina intr-acolo incit functionam intr-un prezent intr-un sistem care ia in consideratie ceea ce aceasta absurda fabrica de nevoi (nevoi presupuse, artificiale, inventate) va fi sau nu in stare sa inventeze intr-un viitor indepartat. (vezi chestiunea instrumentelor financiare). Functioneaza conform unor nevoi care NICI MACAR NU EXISTA. Se presupune ca vor exista. Se presupune ca toti oamenii vor accepta sa-si schimbe conditia umana si se vor ingropa in bunastare.Sau poate nu inteleg eu bine sensul si semnifuicatia conceptului “nevoi umane”!
Ca inteligenta factorilor implicati in aceasta economie de consum “fortat” este sclipitoare nu ma indoiesc. Nici de inteligenta factorilor de raspundere din administratiile statelor planetei nu ma indoiesc. Nici de cea a organizatiilor internationale sau a ONG-urilor din toata lumea nu ma indoiesc. Si nici macar de cea a celor angrenati in miscarile antiglobalizare si nici chiar de aceea a omului de rind. Imi pun insa o intrebare simpla. Daca toti sintem atit de inteligenti de ce s-a ajuns aici. Iar daca s-a ajuns din anumite motive de ce nu renuntam la aceste aberatii nici in fata unui colaps atit de evident?
Parerea mea este ca din ignoranta si din comoditate intelectuala. Din credinta ca “cineva acolo sus ne iubeste”. Indiferent unde ar fi acel “sus”. In sferele puteii, la Washington sau la Yale. Si acel cineva “stie el ce face” Ma tem insa domnilor ca lucrurile nu stau asa. Ma tem ca nici unul din noi nu stie ce face. Nici noi si nici ei. Ne rezulta aproape imposibil sa depasim limitele “criticii a ceea ce este” in conditiile “lipsei oricarei alternative”. Sau altfel spus darimam merau fara sa avem ce pune in loc. Nimeni nu se incumeta sa imagineze o alternativa. “Ceea ce este” are o asemenea greutate in mintile noastre incit ne paralizeaza orice demers constructiv, creativ inventiv care sa nu fie legat de “ceea ce este” ci de “ceea ce va fi” sau macar de “ar putea fi.
Nu este nevoie sa se schimbe lumea dintr-o data. Nici nu ar fi posibil. Am acumulat insa de-a lungul istoriei suficienta experienta in urma interminabilelor erori pe care le-am comis. Iar schimbarea actuala, inevitabila de altfel, imposibil de stopat, ne indreapta catre acelasi sistem care ne-a adus aici.
De ce nu experimentam pe zone mici, restrinse, izolate, modele de sisteme sociale noi? Cu specifice nationale proprii? De ce mintile cele mai luminate ale planetei nu sint chemate sa-si puna creierii pe bigudiuri imaginind alt fel de sisteme sociale? Durabile? Sustenibile? Stiti de ce? Pentru ca nu are cine sa o faca domnilor. Functionam de parca ar exista un Dumnezeu a toate stiutor si asteptam de la el, sau unii de la altii asta. Tot sistemul asta mondial este ca un CALARET FARA CAP. Alearga in galop nebun pe suprafata acestei planete dar nu mai are cap domnilor. Undeva pe drum si-a pierdut capul. Si-a mai ramas doar trupul lui si calul care alearga de nebun fara sa stie nimeni INCOTRO?
Aratam toti cu degetul spre vinovatia marilor corporatii si-a guvernelor corupte si-a politicienilor degenerati. Dar ei nu au facut decit ceea ce s-au priceput sa faca. Sa-mi arate cineva “solutia salvatoare” care s-a imaginat vreodata si nu s-a experimentat?
Pina intr-acolo au ajuns marii financiari, “stapinii lumii” cum li se mai spune, incit au finantat chiar sisteme care erau prin insasi natura acestor sisteme, impotriva lor, a acestor stapini, ai bogatasilor, ai avutilor in general. Se stie ca atit comunismul cit si Hitler au fost finantati in egala masura. Si ce-au facut saracii? S-au imbogatit peste noapte si-au schimbat doar etichetele pe aceea de “om avut” cu aceea de “nomenclaturist”. Ori s-au batut intre ei ca chorii pina aproape ca era sa nu mai ramina nici unul, in interminabile razboaie mondiale sau locale.
Neincrederea este reciproca si si complet justificata. Noi saracii nu avem incedere in voi bogatii, si nici noi bogatii nu mai avem incredere in voi saracii. Dar cine a intors lumea cu susul in jos si-a luat fiinta umana, bipeda, care merge linistita in cele doua piciare ale ei I-a taiat capul si i l-a aruncat in nori cu atit mai sus cu cit marimea sacului de aur pe care-l avea ascuns pe nu stiu unde era mai considerabila? Cum sa functioneze lumea asta cu oameni care nu-si au capul pe umeri, Care sint fizic intr-un loc si cu gindul si fapta “speculind financiar” unde si-a intarcat dracul copii? Cind banii care ar trebui sa fie o unitate de masura a insasi vietii sociala asemeni metrilor care sint o unitate de masura a spatiului sa a voltilor care masoara curentul electric, banii nu mai masoara in lumea asta decit aroganta lacomia si inconstienta unora, extrem de inteligenti dealtfel, sub privirile pasive ale intregii lumi. Cum sa mai functioneze aceasta economie mondiala cind banii s-au rupt complet de realitatea economica, iar cei care-au facut asta alearga printre noi asemeni calaretului fara cap?
VIATA PE DATORIE SI CALARETUL FARA CAP
Voi cita aici citeva considereatii ale ilustrului domn Adrian Vasilescu de la Banca Nationala a Romaniei dintr-un magnific articol al dinsului referitor la Clubul de la Roma, articol publicat in Ziarul Financiar. Le voi cita pentru ca mi se pare ca exprima excelent o descriere sumara dar la obiect a societatii si vietii actuale, asa cum apare ea la o prima vedere oricui o priveste:
…
“Consumul infiase confortul. Inclinatia oamenilor pentru o viata civilizata, placuta si comoda. Locuinta nu mai era demult doar un adapost. Ea devenise spatiul vital pe care oamenii il numeau ACASA. Numeroase meserii erau legate de amenajarea acestui spatiu, pe care fiecare si-l dorea incapator, sanatos, luminos, frumos, aranjat intr-un anumit stil. Si, desigur, avand la dispozitie apa rece si apa calda douazeci si patru de ore din douazeci si patru; aparatura moderna, electrocasnica, electronica si de comunicare; un cadru intim placut. La care se adauga automobilul si atatea alte lucruri menite sa-i asigure familiei un univers material si spiritual agreabil. Iar toate astea nu mai erau nici capricii si nici simple placeri. ERAU NEVOI STRINGENTE. Confortul devenise o nevoie stringenta a oamenilor. Tot mai multi oameni nici nu-si mai concepeau viata fara un minim de confort, prin care pofta de consum dobandea expresia cea mai sintetica, de fapt cea mai rafinata
…
Primul efect: productia renunta la trenurile personale si urca in trenuri rapide. Caci creditele, contribuind la extensiunea sustinuta a cererii de consum, au impins lucrurile catre crestere economica. Si, deci, catre amplificarea si diversificarea ofertei de bunuri si de servicii.
Al doilea efect: prin aceleasi credite, mase critice de salariati, cu deosebire din categoriile cu meserii sigure, au fost legate de munca, de performanta. Pentru ca numai muncind si castigand bine, puteau sa se bucure de agoniseala facuta cu bani imprumutati. Bancile aveau o singura pretentie: ca toate aceste familii sa ramana solvabile, sa-si achite la timp datoriile.
…
Legarea populatiei de munca prin credite pentru case si pentru consum, oricat de mult ar fi putut sa li se para multora, prin anii ’70, un fapt asemanator cu practica feudala a „legarii de glie”, s-a dovedit a fi o inovatie revolutionara. Largita si imbunatatita neincetat, a devenit o arma cu bataie lunga in razboiul productivitatii si eficientei economice. Razboi castigat de capitalism si pierdut de comunism.
Un nou stil de viata cuprindea Occidentul. VIATA PE DATORIE. Crestea exploziv numarul de familii care traiau bine.
.. dar peste o buna parte din averea lor proprietare erau bancile. Atentie insa! Niciodata bancile, pana in anii ’70, n-au dat bani decat familiilor muncitoare, care castigau bine.
…
era un vis ce a inceput sa devina realitate pentru sute si sute de milioane de oameni din tarile capitaliste, in a doua parte a secolului XX, dupa ce au fost vindecate ranile razboiului.
…
PRIMESTI CASA IMEDIAT SI PLATESTI O VIATA. E MAI BINE DECAT SA PLATESTI O VIATA, ECONOMISIND, SI SA-TI CUMPERI CASA ABIA CAND ESTI BATRAN”.
…
Astazi, insa, lucrurile nu mai sunt atat de simple. Lumina si caldura se scumpesc fara incetare. Pretutindeni in lume. Mai degraba am putea sa socotim ca unei familii ii va fi greu sa aspire la o bunastare decenta daca nu-si acopera, cu cel mult o treime din venit, toate cheltuielile pentru intretinerea locuintei. Cu atat mai mult, in aceste conditii, confortul e tot mai greu de asigurat fara credite bancare. Mai cu seama casa. Cati isi permit sa-si faca o casa din venituri curente sau din propriile economii?
…
(Adrian Vasilescu – Clubul de la Roma si criza actuala /Ziarul inanciar)
Sigur, acesta este “mesajul justificativ” E frumos. E de-a dreptul inaltator. Parca imi dau si lacrimile cind imi dau seama cit de frumos este “sa duci o viata decenta, confortabila, sigura… etc. si sa stii ca toti in jurul tau o duc la fel.”
Dar toate mesajele justificative au fost la vremea lor frumoase. Memoria oamenilor e scurta. Dar ce frumos era sa stii ca pe lumea cealalta, asa cum iti spuneau preotii cresini, in evul mediu si ciar si in ziua de azi, cit de frumos “ar putea fi dupa moarte, in paradis. Loc cu lumina, loc cu verdeata, fara frig noroaie si gunoaie, satisfacute toate nevoile, etc”. Si azi o spun preotii celor vii la inmormintarea celor morti.
Nici mesajul socialismului nu ma emotioneaza mai putin: “o societate egalitara, dreapta, satisfacute toate nevoile, fiecaruia dupa necesitati si de la fiecare dupa posibilitati – etc.”
Unde s-au “incurcat” creatorii acestor ideologii de-a lungul istoriei? Ce argumente imi pot aduce mie om de rind ideologii “cresterii economice” si ai “societatii de consum” ai “vietii pe datorie” care sa ma convinga ca daca avem rabdare vom avea cu totii parte de acest paradis “pe pamint” si nu in ceruri? In conditiile in care nu imi arata nicaieri in realitate “SCOPUL” diversificarii nelimitate, aberante al acestui consum? Ce m-ar impiedica sa cred ca nu ar fi instare sa modifice genetic pina si fiinta umana nu numai cerealele si legunele, astfel incit sa ne creasca 5 stomace cel putin, vreo 20 de perechi de ochi sa putem privi tot divertismentul stupid deodata si toate reclamele, si creiere care sa contina numai centrii nervosi ai placerii? Ce m-ar putea impiedica sa cred ca toata povestea asta cu consumul cit mai diversificat nu-i decit o diversiune, menita doar sa paralizeze mintile mari majoritati a populatiei si sa o arunce intr-un conformism si o obedienta neconditionata, animati doar de speranta ca odata, intr-o buna zi, va beneficia si ea de acest paradis care… sigur… deocamdata e inca… limitat. E doar asa… ca sa vada toata lumea cum e sa fii bogat. Ca si mostrele de parfum de lux gratuite.
Binenteles ca nimeni nu poate argumenta asta. Binenteles ca nimeni nu e atit de idiot incit sa nu vada ca aceasta cursa dementa catre “crestere economica” bazata pe “consum fortat” nu are nici resurse pentru a se sustine si nici nu este indreptata catre extinderea generala, catre acoperirea cu “bunastare” a intregii populatii a planetei, nici macar a intregii populatii a lumii capitaliste, globalizate sau nu, ci spre bunastarea extravaganta, artificiala, exagerata, a “norocosilor” care-au apucat in caruta a “putinilor alesi” sa stea drept mostra cit mai tipatoare si capabila sa zmulga emotii, sa exacerbeze invidia umana si pornirile primare.
Mecanismul mental al acestor strategii ideologice a fost mereu acelasi. DAR ACESTA ERA SUBTEXTUL CARE INSOTESTE TEXTUL SI ASCUNDE PRETEXTUL ORICARUI FEL DE TEXT. “CREDE SI NU CERCETA CA O SA FIE BINE. NE-O SPUNE INSASI REALITATEA PE CARE NOI AM CREAT-O”.
Dar realitatea noua ne spune ALT ceva. Ne vorbeste despre un sfirsit al lumii. Ce se va intimpla cind aceasta lume cu tot sistemul ei economic performant va colapsa? Cine va putea scapa de furia maselor, de bande interlope inarmate si de armatele private in continua crestere, de nebunii care au sau ar putea face rost relativ usor de arme nucleare, de virusi mortali sau mai stiu eu ce? Ori poate ca marile minti care au conceput acest plan au o solutie salvatoare si o tin secreta. Nu ne-o spun si noua, sa stim si noi. Si in cazul in care resursele IN SCADERE nu vor mai acoperi “cresterea economica” IN CRESTERE, o vor scoate din traista si o vor aplica rapid, dar ne mai incearca un pic asa cum si Dumnezeu ii incearca pe pacatosi.
Daca este o minciuna inventata nici cei care au inventat-o nu cred in ea. Nici n-ar avea cum caci este o minciuna gogonata. Nici ei si nici noi cei carora ni se servesete in conditiile in care exista internet si nivelul de cultura nu mai este nici macar acela de acum 5 ani ca sa nu mai vorbim de cel din anii ’70 sau de la inceputurile secolului XX. Parerea mea este insa ca nu este o “minciuna inventata” ci o stare de fapt generata de iconstienta umana. De ignoranta si de lipsa de comunicare. Si ora scadentei a sosit. Ora paltii “vietii pe datorie” este periculos de aproape. E foarte aproape si nici cei mai bogati oameni de pe planeta nu pot plati asta. Toti banii care s-au tiparit vreodata si toti banii care se vor putea tipari sau inventa electronic vreodata, nu vor fi suficienti. Acesti bani pot folosi intr-o lume reala. Nu intr-o lume care nu mai exista.
“Specialistii” in ideologii au inventat aceasta “Marie cu alta palarie” din lipsa de profesionalism. Asa cum din aceeasi lipsa de profesionalism functionarii bancari au aruncat pe piata “fondurile toxice”. Cum din aceeasi lipsa de profesionalism cei care controleaza “marea finanta”, cei care care o detin, au permis sau au generat asta, crezind ca “motorul” care a impins lumea inainte, PERICULOS DE “INAINTE” poate functiona la infinit, cu “mici” corectii: un “razboi mondial” pe colo, o noua “ideologie” pe dincolo, cite-un “terorism” pe si mai dincolo, o “demolare controlata” pe dincoace, etc.
Nu stiu ce anume ar putea sa-i sperie pe acest oameni atit de rupti de realitate incit sa coboare cu picioarele pe pamint si sa inteleaga ca nimic din stilul lor de viata nu poate fi afectat, daca ar lasa restul lumii in pace. Nu stiu ce ar putea sa-i scoata pe acesti oameni din universul lor inchis si sa-i aduca in universul real.
Se poate inventa un nou “contract social”. Pot controla realizarea lui caci oricum controleaza tot. Au pirghii de control nelimitate. Oricum detin pirghii coercitive de forta. De mare forta. Insasi armatele cele mai puternice ale lumii. De ce mentin inca acest contract social imposibil?.
Pirghiile de control social nu mai functioneaza cum ar trebui TOCMAI pentru ca ne-au bagat pe toti fara sa ne intrebe in toate astea, punind in pericol insasi existenta noastra. Pirghiile de control vor inceta sa functioneze de tot, mai devreme sau mai tirziu, TOCMAI pentru ca hotul este intotdeauna cu un pas inaintea politistului si neprins e negustor cinstit si lumea asta s-a transformat intr-o lume de hoti, care-si fura caciula unul altuia. Intr-un razboi al tuturor impotriva tuturor.
Intr-o lume in care fiecare si-ar pune caciula lui pe un capul lui si in care capul fiecaruia ar sta pe umerii fiecaruia si nu in nori sau pe umerii altora, aceste pirghii de control social ar fi mult mai mult decit suficiente. Se poate controla si natalitatea asa incit sa ramina constanta si sa nu mai creasca aberant, se poate controla si saracia, si extremismele stupide etc Totul se poate controla relativ usor daca nu am mai alerga disperati cu toti, legati in jugul saniei, in care stau citiva care ne tin permanent in fata, legat intr-o undita, mirajul irezistibil al tentatiei cu orice pret.
SANIUTA ESCHIMOSILOR SI CRESTEREA ECONOMICA
Inventia eschimosilor este extrem de relevanta si sugestiva: (o sanie in care sta un om care cu o undita tine in fata ciinilor infometati … un peste. Si ciinii alearga disperati catre pestele pe care nu-l vor apuca niciodata.
Privita din interior scena, ca si cum am fi intr-un tren fara ferestre, ca si cum povestea cu sania s-ar intimpla intr-un scenariu, pe un platou de filmare, intr-o incapere, pe o banda rulanta, povestea pare sa aibe sens, caci nimic strigator la ceruri nu pare evident. Un omulet, prezentabil de altfel, cu o undita in mina, pe un fotoliu intr-o sanie, in undita agatat un peste si niste ciini alergind, ciini care oricum se poate presupune ca ar fi alergat si cu peste si fara peste, dar.. desigur ca este mult mai “uman” decit sa-i faci sa alerge dind cu biciul in ei.
Aceasta este viziunea “limitata” pe care o avem cu totii acum. Pe care o acceptam cu totii. Numai ca aceasta nu se intimpla intr-un platou de filmare pe o banda rulanta, si nu este nici macar un experiment. Aceasta se intimpla in viata reala, si cel a carui menire era sa conduca sania priveste cu disperare cum ciini din fata au apucat sa ajunga la peste si nu-i mai dau drumul pina nu-l vor maninca pe tot si in sanie nu mai este nici un peste. Nu mai era loc in saniuta asta de mai mult peste. Si poate ca ar fi fost suficient daca saniuta s-ar fi deplasat de la un punct la altul, in care sa se poata aproviziona, dar nu, jucindu-se “de-a saniuta”, entuziasmat de cit de bine functioneaza inventia lui, omuletul alearga prin tundra vietii fara nici un scop anume. Nu stia nici el si nici ciinii incotro se-ndreaptau. Si cu cit oboseala si foamea ciinilor crestea cu atit aleargau mai repede si asta il entuziasma teribil pe omulet. Incetul cu incetul saniuta trasa de ciinii obositi, dintre care doar cei din fata au apucat sa guste doar din peste, se opreste, iar biciul impotriva unor astfel de ciini atit de infometati si obositi, nu poate decit cel mult sa-i determine sa-l sfisie pe bietul om inconstient. Cu timpul il vor minca de viu, caci sint legati de sanie, nu pot pleca in voia sortii decit cu totii la un loc, legati de sania rasturnata si nici nu-l vor lasa pe omul deja ranit si fara peste sa-i dezlege.
Este ceea ce se intimpla acum in realitate. Proprietari si functionari ai marilor corporatii, bancheri, politicieni si guvernanti, administratori ai acestei economii mondiale, care este saniuta trasa de populatia activa, ocupata in cimpul muncii, care la rindul ei e reprezentata de cinii al carui unic “obiect de activitate“ este sa traga sania, indiferent in ce directie si legati cu totii de destinul acesteia, animati de unicul peste din undita, care nu este altceva decit mirajul bunastarii, confortul dat de economia de consum. Si cum pestele, adica resursele erau oricum limitate, iata-ne acum in situatia in care saniuta noastra, adica economia mondiala se opreste incetul cu incetul, lasindu-ne aspectul dezolant al unei intregi populatii derutate, obosite, instrainate, infometate, peisajul unor resurse epuizate, si al unor specialisti care nu stiu nici unde se afla si nici ce ar trebui sa faca.
Intelept ar fi ca omuletul sa desfaca friiele saniutei si sa-si lase ciinii s-apuce care incotro si s-o ia incetisor inapoi spre casa, unde e si peste in camara, unde se vor intoarce si ciini slobozi si infometati, si daca ii va mai trece vreodata prin cap sa faca asemenea experimente teribiliste, macar sa-si ia la el suficient peste si sa plece la un drum dinainte stabilit, in care cu siguranta va gasi si peste, sa se-ntoarca acasa de unde-a plecat sau sa mearga catre alt loc cu peste suficient.
ce lung comentariu
Comentariile sunt închise.