Într-o tară în care societatea civilă, sindicatele, oamenii simpli au fost nesocotiti si sfidati de către Guvern în formularea si aplicarea politicilor publice, este aproape ilegitim să câstigi puterea fără o puternică componentă civică în oferta politică si guvernamentală.

Oricât de puternică ar fi, indiferent de procentele cu care e depăsit pragul celor 50%, USL trebuie să includă în rândurile sale, din punctul meu de vedere, prin parteneriate ideologice, programatice, de resurse umane, organizatii civice care în acesti ani au tinut piept regimului Băsescu. Ar fi injust să nu ne amintim că în momentele în care partidele de Opozitie au fost nevoite să se concentreze pe propria reformă, unele asociatii de pensionari, de tineri, de oameni care au asigurat în trecut ordinea publică, de juristi, au luptat mai eficient decât politicienii cu guvernul Boc. În plus, componenta civică este solicitată implicit de rigorile functionale ale Uniunii Europene – care are nevoie de intelectuali si specialisti bine pregătiti, al cărui loc natural e societatea civilă.

Cred că este extrem de important – decisiv pentru viitoarele alegeri si pentru succesul guvernării USL – ca Uniunea Social Liberală să stabilească cât mai curând o serie de parteneriate, consultări si memorandumuri cu reprezentantii platformelor civice. Ar fi jenant si sfidător ca Partidul Democrat Liberal – cel mai agresiv adversar al cetătenilor din România – să sfârsească prezentându-si organizatiile de casă, finantate din bani publici si burdusite cu „independenti” de tipul judecătorul Albu de la ÎCCJ sau al tribunului popular Valeriu Stoica, ca „voci” ale societătii civile…”

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

55 COMENTARII

  2. Nu cred ca va fi greu sa gasiti o componenta civica care sa sprijine USL. sunt multi care ar face orice sa scape de basescu.

  3. „oameni care au asigurat în trecut ordinea publică, de juristi” – pai nu sint toti securistii inscrisi deja in PC si PSD? Juristii mai bine stau in afara politicii, ca sa poata sa declare ca sint independenti cind ii scot pe politicienii USL basma curata.

  5. @Andrei Oprea: proportia de persoane care inainte de 89 au activat politic in vreo structura este aceeasi la toate partidele, indiferent de doctrina pe care incearca sa si-o promoveze in functie de unde bate briza aducatoare de voturi. Si e nevoie de acesti oameni in fiecare partid, precum e nevoie de suflu nou, tanar. Si sa nu virbim despre independenta in justitie. voiculescu de exemplu a avut in completul de judecata de la inalta curte pe Albu, fost membru de vaza PDL.

  7. @ioanid

    „proportia de persoane care inainte de 89 au activat politic in vreo structura este aceeasi la toate partidele, indiferent de doctrina pe care incearca sa si-o promoveze in functie de unde bate briza aducatoare de voturi.” – ai statistici in acest sens?

    Saracul domn Voiculescu, persecutat de toata lumea. Un adevarat invingator. Noroc ca are puterea sa stringa in jurul lui atitia oameni de bine care sa-l sustina in lupta. Ma refer la gloata care ii aplauda aberatiile debitate pe blog.

  9. Din filozofia lui LAO TZI

    “Pentru a guverna oamenii si a servi cerul (adica pe Dao), este cel mai bine sa fim moderati. Moderatia trebuie sa devina grija principala. Ea se cheama desavarsirea lui De. Desarvarsitul De este o forta atotbiruitoare. Forta atotbiruitoare este inepuizabila. Forta inepuizabila da posibilitatea de a cuceri tara. Principiul cu ajutorul caruia se guverneaza tara este etern si se numeste radacina adanca si trainica. Ea este vesnicul Dao.

    Fluviile si marile pot sa domneasca asupra sesurilor, pentru ca ele sunt capabile sa curga in jos. De aceea ele domnesc asupra sesurilor. Cand omul intelept doreste sa se inalte deasupra poporului, el trebuie sa se puna mai prejos decat ceilalti. Cand el doreste sa fie inaintea oamenilor, trebuie sa se situeze in urma celorlalti. De aceea, desi sta deasupra poporului, el nu apasa poporul; desi se afla in fata, poporul nu-i dauneaza. De aceea oamenii il pun cu bucurie in fruntea lor si nu-si intorc fata de la el. El nu lupta, lucru multumita caruia este de neinvins in lume.

    Un conducator de osti intelept nu este razboinic. Un ostean iscusit nu este iute la manie. Cel care stie sa invinga dusmanul, nu ataca. Cel care stie sa conduca oamenii, se pune intr-o situatie umila. Eu numesc aceasta De, care evita lupta. Aceasta este o forta in conducerea oamenilor. Aceasta inseamna a urma natura si principiul stravechi Dao.”

  10. Opozitia actuala din zona de vest a tarii, in special din localitatea mea, a cam dat mana cu portocalii… asadar, pentru un contract subtire, opozitia e cam absenta in prezent :) iar localnicii se plang ca nu au nici o alta alternativa la vot

  12. Daca inteleg bine, domnule profesor universitar doctor Dan, dvs. propuneti un fel de sistem planetar unde Ponta-Felix-Crin sa joace rolul Soarelui, iar josbasestii sa graviteze sulfuros&bezmetic in jurul lui.
    Ntz, nu merge, o vorba strabuna spune ca din rahat este imposibil de confectionat bici, de pocnit nici nu se poate pune problema. Rahat pui, rahat iese !

  15. off-topic:

    M-am intrebat mai mereu, in aceasta perioada, daca este ok sa fie angajati in sistemul privat, la firme de paza, cetateni care din cand in cand mai au nevoie de medicamentul numit xanax – nu dintr-un motiv oarecare ci, pur si simplu, acesta e recomandat in stari de panica si, daca un astfel de agent poarta arma sau doar un alt instrument de aparare, ar putea deveni un element periculos pentru populatia neimplicata in actiunile respectivei firme de paza.
    La fel, presupun eu ca este si cazul celor cu daltonism.

    p.s.pentru cei vizati am scris randurile de mai sus.Deocamdata. :(

  17. Societatea Civila are numerosi specialisti pregatiti sa contribuie la scoaterea Romaniei din criza dar si la constructia post-criza.

  19. Domnule profesor si senator Dan Voiculescu,

    Prima fraza-alineat contine atatea enormitati de ordin constitutional incat ma intreb daca textul este cu adevarat creatia dvs.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  20. @ Dan Voiculescu

    Îmi pare rău că nu pot aborda această problemă precum colegii mei de mai sus. Sunt nevoit să apelez la pragmatism, pentru că ceea ce spuneţi este prea generalist încât să afirme ceva.

    Să zicem că eu sunt un element al dimensiunii civice (de fapt chiar sunt, dar încerc să mă privesc mai general decât propria personalitate). Ce semnifică pentru mine această propoziţie „USL are nevoie de o solidă dimensiune civică”? Ce poate să facă USL pentru mine, ce pot face eu pentru USL, de ce natură poate fi relaţia între mine, un neimplicat politic, şi o uniune naţională cum este USL încât eu, ca cetăţean, să devin o dimensiune a USL? Puteţi să deconcentraţi aceste ziceri care nu se traduc deloc în limbajul obişnuit, până la esenţa cuvintelor? Cum anume doreşte efectiv USL să construiască această dimensiune civică, ce înseamnă această propoziţie pentru cetăţeanul Bibliotecaru?

  23. @ cargo: E prea mult spus ca nu se poate tine piept PDL-ului fara organizatiile civice. USL are politicieni competenti. Este necesar dialogul cu societatea civila pentru o mai buna colaborare intre cetateni si decidentii politici.

  24. @ Dragos: Politicienii Uniunii sunt peste cei ai PDL-ului in ceea ce priveste competenta si responsabilitatea. Puterea a demonstrat de ce este in stare in acesti ultimi ani si, cu siguranta, rezultatele nu ne sunt favorabile noua, ci lor.

  29. Raspuns pentru Irak – Este evident faptul ca laboratoatele pedeliste vor fabrica fel si fel de informatii care nu o sa aibe cea mai mica legatura cu realitatea.

  31. „Este evident faptul ca laboratoatele pedeliste vor fabrica fel si fel de informatii care nu o sa aibe cea mai mica legatura cu realitatea”

    nimeni nu-i capabil sa depaseasca tembelismul cu tabelul „Funeriu-Bac-Franta” falsificat de Radu Tudor (lab-orant la A3).

  33. @ Zelea

    PDL a vrut să înregistreze Mişcarea Populară la OSIM. Pun pariu că nu au încercat să înregistreze Mişcarea Impopulară căci era liberă, cu siguranţă. Vă aduceţi aminte când preşedintele spunea că poporul român a fost nevoit, sau silit, să se reformeze? Păi nu cred că este o definiţie mai bună a termenului „impopular”.

    USL nu face aşa ceva. Membrii USL, cei care ne prezintă strategia USL la TV, dezvoltă propriul discurs în trei dimensiuni.
    1. Ei (adică PDL) fură poporul iar noi (adică USL) îi pedepsim pe cei care fură.
    2. Ei nu ştiu să facă nimic, dar noi ştim şi suntem pregătiţi
    3. Ei nu respectă legea, dar noi o respectăm.

    Problema este că deja stadiul în care se află statul român este cel de disfuncţionalitate. În graba de a înlocui indicaţiile instituţionale ale sistemului social socialist cu cele al unui sistem social dominat de proprietate privată şi economie de piaţă, s-au făcut mai multe desfiinţări şi nu înlocuiri. Astfel economia privată nu a reuşit să înlocuiască performant economia de stat, centralizată… şi nici nu poare să aibă de gând. Statul are obligaţia (născută din chiar necesitatea existenţei sale) de a asigura funcţionalitatea domeniilor sociale care nu sunt satisfăcute de sectorul privat.

    În acest momentul sectoarele de producţie ale României (românilor) au fost desfiinţate, străinii au preluat sectoarele de exploatare ale resurselor, serviciile publice şi cea mai mare parte a pieţei an-gros şi an-detail. Totul merge în jos, totul moare. Ce mai mişcă în economie nu aparţine românilor, decapitalizarea societăţii româneşti este cauzată mai ales de pierderea economiilor şi investiţiilor românilor. Bogaţii României ajung într-o asemenea poziţie nu pe seama producţiei, ci mai ales pe seama speculaţiilor, „tunurilor”, înşelăciunilor… Bănuiesc că toate acestea le cunoaşteţi şi domnia voastră.

    În aceste condiţii statul investeşte banii tuturor nu acolo unde profitul din afacere, deşi prea mic pentru a interesa privatul, începe să apară după un an sau doi (cum este agricultura), nu acolo unde domeniul investiţiei este strategic, cum ar fi centralele eoliene (profitând de faptul că statul are întâietate la astfel de investiţi faţă de privaţi), ci în găuri fără fund cum sunt autostrăzile neterminate pe termen indefinit.

    Bunele intenţii sunt bune, dar nu şi suficiente. Atunci când cineva spune ceva de tipul „Vom relansa… prin armonizarea legislaţiei…” eu deja nu mă mai aştept la un impact real în momentul când vremea vorbelor trece şi urmează vremea faptelor.

    Să vă dau un exemplu.
    Dacă undeva în planul USL ar exista următoarea propunere:
    Vom face câte un institut agronomic în fiecare judeţ, achiziţionând terenurile aferente, eu aş fi sigur că o astfel de mişcare ar însemna:
    1. Recuperarea unor tarlale lăsate în pârloagă.
    2. O cercetare performantă a unor specii adaptate la condiţiile microclimatice locale.
    3. Scăderea costurilor de achiziţie a materialului genetic de către agricultori cu până la 80%.
    4. Răspunsul mai prompt al cercetării la nevoile efective ale agriculturii româneşti.
    5. Câteva zeci de institute agronomice reprezintă, cu siguranţă mii de locuri de muncă, atât direct când şi colateral, în sfera privată.
    6. De vreme ce aceste institute se autofinanţează, înseamnă cheltuieli scăzute cu acest obiectiv de la bugetul de stat.
    7. Soluţii la cheie pentru anumite domenii ale agriculturii (şi aici aş începe mai ales cu serele ce vor deveni, în maxim un deceniu, aproape obligatorii dacă vremea se va schimba în continuare cu asemenea rapiditate) ceea ce ar însemna şi dezvoltarea unor linii de producţie pentru produse de înaltă tehnicitate şi noutate aproape în timp real.
    8. Mărirea PIB-ului prin simpla creştere a producţiei agricole.

    Iată 8 puncte la care m-am gândit rapid ce reprezintă certitudini, pentru că în acest moment agricultorii României bagă banii în buzunarul vecinilor noştri prosperi.

    Iată, în timp ce unii tot vând terenurile orăşeneşti ale institutelor de cercetare agrotehnice pentru a dezvolta cartiere rezidenţiale, USL ar putea veni cu soluţia întăririi lor. Se poate face deci şi o opoziţie directă faţă de competitorul politic direct. De ce nu se face aşa ceva, de ce nu se propun astfel de soluţii, absolut practice, pentru fiecare domeniu al vieţii socio-economice? Pentru că este un angajament concret care pune politicienii la muncă.

    După ce România ar începe să zumzăie plăcut a „prosperitate revenindă” (de parcă ar fi fost până acum…), ne putem gândi în tihnă la soluţii de tipul o cameră sau două la parlament sau cine ştie ce altă năzbâtie, că nu ne mai zoreşte nimeni. Repet însă, de ce programele sunt pline de intenţii bune, vorbe frumoase şi rezultate infime?

    Un institut de cercetare poate începe să vândă sămânţă tratată şi selecţionată din al doilea an de viaţă, o investiţie în 2012 înseamnă bani în 2014. Cât poate să coste un institut de cercetare, adică clădire, aparatură de cercetare, teren agricol, utilaje articole… Să spunem 10 milioane. Pentru întreaga ţară să spunem 300 de milioane în patru ani (pe un mandat) pentru a avea câte unul în fiecare judeţ (în câteva judeţe există deja un astfel de institut). Este o sumă destul de mare, dar dacă se consideră că acesta este un obiectiv, este o sumă acceptabilă. Până la urmă este cam cât noul stadion cu gazon suspendat.

    De aceea insist, care este dimensiunea prin care politica înţelege să o dea colaborării cu societatea civilă? Ce crede politica că ar trebui să fac eu, ca cetăţean, pentru a fi bine românilor şi României pe termen lung? Aceste proiecte nu au exact sfera care implică românii, de parcă noi nu facem parte din România, suntem neimportanţi în ecuaţie. Aceste proiecte introduc conceptul că ţara merge bine sau prost funcţie de calitatea sistemului instituţional, fără legătură cu execuţia lui practică, fără legătură cu cetăţenii acestei ţări.

    Pe mine dacă mă convinge logic un politician că este benefic României sa fac un lucru idiot, de exemplu să dau cu capul în uşă de 10 ori pe zi… o voi face fără să cârtesc, pentru că sunt dispus să fac ceva să-mi ajut ţara şi compatrioţii. Numai să mă convingă că gestul este de folos ţării. Din păcate nimeni nu-mi cere să fac nimic pentru ţară, pentru popor, pentru viitor. Politica românească îmi spune, pe 10 sau 15 voci diferite, că… votaţi-mă şi apoi staţi liniştit în fotoliu, privind la TV, că noi vă vom creşte starea de bine.

  40. @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Dl profesor si senator Dan Voiculescu nu difera prin nimic in ceea ce priveste conceptia privind rolul statului, al autoritatilor publice, de, sa zicem, dna Sulfina Barbu, de oricare alt personaj care populeaza asa-zisa „clasa politica”. Mai clar spus, si domnia sa ne priveste pe noi, cei care in particular ii adresam mesaje aici, pe blog, drept „simpli cetateni”. Poate chiar fara sa vrea, dl. profesor si senator se plaseaza deasupra noastra, gandind probabil ca voturile care l-au propulsat in Senat ar constitui o consacrare a unei superioritati in raport cu noi, inclusiv in planul cunostintelor privind teoria statului legitim, privind Dreptul constitutional.
    Nu de putine ori si domnia sa uita ca, de fapt, ar trebui, dupa cum dispune Constitutia, sa presteze o munca – sa fie in serviciul poporului si, in chip originar, in serviciul fiecaruia dintre noi.
    Dar dl. profesor si senator Dan Voiculescu nu-i totusi un fitecine. Are in spate o cariera didactica, este autor al unor lucrari in specialitatea d-sale. Are rezultate remarcabile in planul afacerilor. Tocmai in raport cu toate aceste elemente este surprinzator cum se poate lansa intr-un domeniu pe care, se vede, nu il stapaneste deloc.
    Constitutia nu vorbeste despre cetateni „simpli” si, prin opozitie, despre cetateni „privilegiati”. Vorbeste doar despre cetateni si – culmea! – despre egalitatea care trebuie sa existe intre ei, despre tratamentul nediferentiat pe care trebuie sa-l primeasca din partea statului. Cetatenia este, intr-o definitie scurta, ansamblul drepturilor si obligatiilor unei persoane; In raport cu aceasta definitie nu se poate extrage o categorie a cetatenilor „simpli”, respectiv o categorie a cetatenilor „privilegiati”. Dar chiar mai mult, cand un cetatean indeplineste o functie publica de autoritate, sistemul incompatibilitatilor ii restange exercitiul unor drepturi si libertati, incat se poate spune ca eu, de pilda, am – ori trebuie sa am – o libertate mai mare de exercitiu decat (con)cetateanul Dan Voiculescu, silit, fiindca detine calitatea de senator, sa se abtina de la exercitiul unor drepturi si libertati. Cu alte cuvinte, situatia ar trebui sa stea invers – d-sa, primul-ministru, ministrii etc. ar trebui sa fie „simpli” cetateni.
    Dar dl. profesor si senator Dan Voiculescu, la fel ca dna Sulfina Barbu si ca toti ceilalti asa-zisi „politicieni”, vad lucrurile altfel, adica se considera superiori noua, inclusiv in planul cunoastintelor de tot felul. Aceasta superioritate vine din aceea ca in loc sa execute vointa noastra, executa de cele mai julte oeri o vointa proprie, folosind ca instrument statul.
    Dupa cum este nelegitim sa existe o asa-zisa „clasa politica”, tot asa este nelegitim sa se vorbeasca despre o „societate civila”. Constitutia nu vorbeste decat despre „societate”, un concept a carei definitie este extrem de greu de formulat. Apoi, dl. profesor si senator vorbeste in primul alineat despre CASTIGAREA puterii. Dar puterea care caracterizeaza statul – in sens larg, suveranitatea nationala – apartine, potrivit dispozitiilor art. 2 al Constitutiei, poporului. Ce inseamna atunci a „castiga” puterea, se intelege, a statului? Nimic altceva decat confiscarea ei, ceea ce este nelegitim.
    Un partid politic n-are a castiga nimic atata vreme cat, dupa cum dispune legea specifica, trebuie sa presteze un serviciu in interes public.
    In fine, dar nu in ultimul rand: ce inseamna „politici publice”? Rolul constitutional al Guvernului este doar de a organiza, pe baza unui program de GUVERNARE, asadar de ORGANIZARE.,vizand transpunerea in fapte a vointei POLITICE a CETATENILOR de care vorbeste art. 8 al Constitutiei. Atata vreme cat acest program a fost acceptat de Parlament, cetatenii n-au a mai formula pretentii in privinta continutului lui ori a executiei lui. Doar Parlamentul este investit (cu i de dupa i) sa cenzureze activitatea Guvernului.
    Dl. profesor si senator Dan Voiculescu ar vrea, de pilda, ca Guvernul sa faca intr-o anumita chestiune asa cum vede dansul rezolvarea, poate si asa cum vad eu rezolvarea ori dvs.Dar unde am ajunge daca Guvernul s-ar lua dupa mine, dupa dansul, dupa dvs.? E ilogic, mai ales in situatia in care vedem la o problema solutii diametral opuse.
    Necunoasterea mecanismului exercitarii suveranitatii nationale este locul comun in care toti semidoctii in Drept constitutional isi dau masura. Nu mai vorbesc de cei care n-au citit in viata lor, de la prima pana la ultima pagina. macar un curs de Drept constitutional, fie si unul din cele existente azi pe piata romaneasca. In orice caz, alegerea ca senator sau deputat nu confera si stiinta acestui Drept.
    Prezum ca dl. profesor si senator este un bun poate chiar un excelent cunoascator al Stiintelor economice, in mod cert insa, in Dreptul constitutional nu are cunostintele care sa-l califice sa ne transmita idei si concluzii demne de luat in seama. Afirm acest lucru vazand textele pe care le-a postat pe blog in ultimele doua-trei luni.
    Dl. profesor si senator Dan Voiculescu ne scrie aici, pe blog, cu o constanta demna de toata lauda. Din pacate insa, calitatea textelor sale atacand probleme de Drept constitutional este sub orice critica.Pentru mine dl. profesor si senator Dan Voiculescu este un nume in sensul rezultatelor sale enumerate anterior, pentru care merita toate laudele. In privinta Dreptului constitutional insa nu imi spune nimic.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  42. @ Valeriu Mangu
    Aţi spus lucrurile foarte bine, şi eu susţin, deseori, aceste lucruri.

    Aş semnala însă o mică diferenţă de vocabular. Eu folosesc forma „simpli cetăţeni” preluată de la procesul lui Nicolae Ceauşescu. Fostul preşedinte nu folosea această sintagmă în sens denigrator, limitativ sau pentru a desemna persoane inferioare sieşi. El spunea că deşi nu recunoaşte calitatea de tribunal a celor de faţă, oferă un răspuns unor cetăţeni ai României care au dreptul să-i adreseze astfel de întrebări.

    Nu vorbim deci despre o dihotomie de tipul „simpli cetăţeni” şi „cetăţeni privilegiaţi” ci de cetăţeni şi cetăţeni cu rol special în stat. Simplul cetăţean este cel care nu are un rol public determinat. Mai mult, chiar şi cei care au un rol public determinat devin simpli cetăţeni în momentul în care există în afara funcţiei lor în stat.

    Eu cred (sper) că între dl. Dan Voiculescu şi dna. Sulfina Barbu este totuşi o diferenţă, anume domnul Dan Voiculescu spune ce

  43. @ Valeriu Mangu
    (continuare, scuze pentru întreruperi, tastatura mea mai merge şi singură din când în când)
    anume gândeşte domnia sa, nu repetă o propagandă stabilită la partid. Cu alte cuvinte, domnul Voiculescu are capacitatea de a evalua fără a depinde de un punct de vedere „oficial” al PC. De aceea şi insist pe lângă domnia sa.

  44. @ Valeriu Mangu

    În legătură cu „politicile publice”… Acum câteva săptămâni am făcut o mică sinteză în ceea ce priveşte conceptul de fluxuri economice.

    Episodul al treilea al acestui serial se numeşte Locul sectorului public în circuitul economic (http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/08/sinteza-practica-pentru-uzul_19.html).

    Am făcut acest demers (şi deşi nu a trezit entuziasm, mă gândesc să fac unul şi pentru asigurări, că prea descopăr că domnul Boc nu prea ştie cum stă treaba cu pensiile) pentru că am constatat că foarte mulţi politicieni s-a „şcolit” la locul de muncă, adică repetă pe la TV noţiuni învăţate vorbind cu colegii în pauze şi nu studiate în profunzime.

    Cineva care citeşte aceste noţiuni de bază nu va mai spune niciodată că statul dă subvenţii la cetăţeni (sau, cum sunt numite în economie „menaje” sau „gospodării”), ar cunoaşte faptul că subvenţiile sunt transferuri care merg spre firme. Spre cetăţeni merg transferuri şi atât.

    Spuneam acolo două chestiuni extrem de interesante (personal mi s-au părut nişte concluzii „deştepte”).

    „În democraţie votul cetăţenilor nu exprimă alegerea unei persoane, ci a unei anumite politici publice susţinută de acea persoană.”

    Cel de al doilea aspect am să-l sintetizez astfel, politicile publice se răsfrâng asupra sectorului public.

    Şi aş vrea să citez de acolo două paragrafe:
    „Sectorul public se manifestă prin proprietate de stat şi proprietate publică. Multă lume diferenţiază destul de greu aceste tipuri de proprietate având tendinţa să le contopească. Ei bine, ele sunt distincte şi nu se confundă, dovadă stau normativele care stabilesc trecerea unor bunuri dintr-o formă de proprietate în alta. Şi totuşi…

    Aparent proprietatea publică ar însemna proprietatea tuturor. Acest „tuturor” însă nu poate vinde proprietatea publică, nu pot decide ceea ce se întâmplă cu această proprietate publică, nu există nici acte care să ateste că un anumit lucru este proprietatea tuturor. Oficialii Guvernamentali, deşi nu au nici ei acte de proprietate, pot însă să ia hotărâri asupra acestei proprietăţi publice. Formal deci, proprietatea publică este o proprietate sub controlul statului, deşi nu aparţine instituţiilor statului.”

    Eu cred că aceasta este capcana în care cad, psihologic, politicienii. În momentul în care ajung în poziţia deciziei şi influenţei… capătă impresia proprietăţii. Astfel cetăţeanul este suveran dar nu este proprietar, politicianul nu este nici el proprietar, dar se comportă ca şi cum ar fi.

    De exemplu, noi avem un munte plin de aur, argint şi alte metale rare şi, în consecinţa rarităţii lor, sunt, nu-i aşa, preţioase. Acesta este al nostru, al tuturor, deşi nu-l putem vinde şi nici nu putem merge noi cu târnăcopul să dăm acolo după pepite. Politicienii însă pot da în concesiune acest munte, „prăduind” totul şi închizând ochii pe la poluare. Ei se comportă ca un stăpân cu un bun al nostru, pot vinde aurul României, viitorul (făcând împrumuturi), pot vinde petrolul nostru al tuturor, nu au nici cea mai mică problemă în a vinde „eterul” României companiilor de telecomunicaţii, pot trimite soldaţii români la mii de kilometri de graniţe, pot arunca perdeaua secretul de stat peste ceea ce fac… şi aşa mai departe. Ei se comportă ca nişte proprietari peste sectorul public, ba uneori şi peste sectorul privat, că tot a dat domnul Boc nişte legi cu principii ciudate, prin care poţi deposeda pe om de proprietatea sa fără decizie judecătorească şi dreaptă despăgubire.

    Politica publică are multe caracteristici, şi cel puţin două sunt binişor ignorate.
    1. Politia Publică trebuie motivată
    2. Politica Publică nu reprezintă o intenţie, nu reprezintă a promisiune de orice fel, Politica Publică este, de fiecare dată, asumată.

    Şi aici este o capcană pentru că partidele politice au politici publice care se apropie ca formă de „dat cu părerea”, nu sunt niciodată pe deplin motivate (se merge pe credinţa personală a cuiva că va fi bine), şi, de cele mai multe ori, în loc de asumare se reduce la simpla intenţie sau promisiune.

    Dar m-am lungit prea mult şi eu cu datul că părerea şi am depăşit cu mult cadrul discuţiei.

  45. @ Valeriu Mangu
    În sfârşit, în ceea ce priveşte dreptul constituţional… Am răsfoit mai multe cursuri de drept constituţional şi, din păcate, am constatat că nici unul dintre ele nu constituia o privire de natură doctrinară… Cele mai multe informaţii erau date de chiar simpla repetare a textului constituţional. Din acest punct de vedere, cursurile de drept penal sau civil sunt mult mai aproape de ce ar trebui să fie un curs de drept.

    Primul mijloc de cunoaştere a constituţiei ar fi existenţa unei doctrine cumsecade dezvoltate şi universal recunoscută în mediul academic. Din păcate politicienii vor să modifice constituţia înainte de a o defini exact şi pe cea veche (actuală). Vom tot schimba constituţia pentru că anumiţi oameni o interpretează eronat din neştiinţă şi necunoaştere? Păi şi cu asta ce am făcut? Cu cât va fi mai schimbată, cu atât va fi mai disfuncţională.

    Domnul Voiculescu nu este un exeget al constituţiei, partea proastă este că nu ştiu dacă mai există parlamentari care să fie exegeţi ai constituţiei măcar cât să faci o comisei parlamentară pentru redactarea modificărilor ce vor fi aduse constituţiei. Comisia are 25 de membrii şi probabil că sunt absolvenţi de drept mai mult de jumătate dintre ei… nu ştiu însă ca măcar unul dintre ei să fie specialist în Constituţie. Desigur, asta nu înseamnă că domniile lor nu sunt, doar că eu nu ştiu acest lucru. În concluzie, eu aşa avea inima mai uşoară dacă această comisie ar avea nişte invitaţi permanenţi câţiva profesori cu autoritate reală (nu ca domnul Boc) în sfera dreptului constituţional.

  46. Motto : Fără dubiu, CINEVA operează cu exactitatea neiertătoarei coincidenţe.

    UN OCHI A RÂS ALTUL A PLÂNS, ÎN SUA

    11 septembrie 1973 : asasinarea de către „democraţia consolidată a SUA” a lui Salvador Allende primul preşedinte marxist ales democratic. Aproximativ 3000 de morţi şi dispăruţi.
    11 septembrie 2001 : distrugerea prin atac terorist a Turnurilor Gemene din SUA. Aproximativ 3000 de morţi.

  48. @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Viciul fundamental care erodeaza societatea romaneasca este ca mai fiecare dintre noi doreste – si cauta – sa-si impuna vointa sa, interesele sale, ideile sale celorlalti. Mai fiecare dintre noi cauta nu o ASOCIERE EGAL PROFITABILA cu ceilalti in vederea sporirii mijloacelor necesare dezvoltarii propriei personalitati, ci cum sa-l pacaleasca, cum sa-si insuseasca in totalitate un bun COMUN, cum sa si-l subordoneze pe celalalt.
    Sa nu fim naivi. Dl profesor si senator Dan Voiculescu nu constituie o exceptie de la aceasta regula.
    Asa stand lucrurile, este firesc ca majoritatea dintre noi sa considere Parlamentul o adunare de interese, de principiu divergente – ale unor individualitati, ale unor grupuri. Dar atunci nu se mai poate vorbi despre o asociere de tipul celei de mai sus, ci de o arena de lupta – cine sa puna mana pe stat, ca sa-l foloseasca in interes propriu. Aceasta este democratia?
    Dl profesor si senator Dan Voiculescu a creat o organizatie denumita „partid politic” urmarind tocmai acest scop – de a confisca statul. Dar nu numai domnia sa a facut acest lucru, ci si altii. Este de notorietate ca, desi nu are nici o functie executiva in Partidul Conservator, d-sa controleaza acest partid. Propunand nu stiu ce masura in Senat, d-sa nu se gandeste la mine, ci la d-sa, poate si la membrii partidului respectiv. Dar asa procedeaza toti liderii partidelor. Si atunci cum sa ma pozitionez eu fata de partide? Sa ma afiliez unuia ca sa-mi insusesc bunul dvs.? Acceptati o astfel de „asociere”?
    Dar chiar asocierea mea la un partid nu imi aduce mie nici un folos, caci jocurile se fac acolo, la varf, intre varfurile partidelor, care distribuie, odata ce au pus mana pe stat, disponibilitatile acestuia unor concetateni formand un cerc restans. Acestia sunt „privilegiatii” Si atunci care mai este este ratiunea de a vota un partid sau altul? Care mai este ratiunea statului? De a fi la cheremul altora? De a hotari altul pentru mine? Trebuie sa fiu tampit sa accept asa ceva.
    De aproape 22 de ani traim intr-o asemenea eroare. Si, se vede, vom mai trai.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  49. @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    Spuneţi adevăruri, dar nu le plasaţi în întregul tablou.
    Aşa este, „fiecare dintre noi doreste – si cauta – sa-si impuna vointa sa, interesele sale, ideile sale celorlalti”. Aşa este, „fiecare dintre noi cauta nu o ASOCIERE EGAL PROFITABILA cu ceilalti in vederea sporirii mijloacelor necesare dezvoltarii propriei personalitati, ci cum sa-l pacaleasca, cum sa-si insuseasca in totalitate un bun COMUN, cum sa si-l subordoneze pe celalalt”.
    Numai că această dimensiune umană are o limită morală şi principială determinată de sistemul instituţional.

    Egoismul uman nu este condamnabil în măsura în care nu face rău altuia. Mai mult, dorinţa de a avea, de a acumula, reprezintă principalul motor al dezvoltării într-o societate de tip capitalist.

    Nu am nici o îndoială, şi Socrate dorea să aibă întotdeauna dreptate, la fel şi Platon, la fel şi Aristotel… asta nu-i oprea să gândească democraţia.

    Chestiunea este însă alta. Dacă omul este egoist, dacă omul este mercantilist, dacă omul este doritor să fie primul în detrimentul celorlalţi, ce motor împinge un milion de oameni sau mai mulţi să fie „Umplutură” în partide astfel încât maximum 1% din membrii de partid să beneficieze ceva de pe urma partidului?

    Cetăţenii îşi pot exprima opinia politică în mod direct, prin înscriere într-un partid care are, prin doctrină şi program, aceiaşi opinie politică, sau indirect, prin votarea unui candidat/partid care are, prin doctrină şi program, aceiaşi opinie politică. Dacă cei 1% însă nu urmăresc o doctrină şi un program politic, ci doar să ajungă pe un post de unde să poată beneficia, mai mult sau mai puţin, de pe urma lui… asocierea directă şi indirectă a cetăţenilor care au o opinie politică compatibilă nu este posibilă, în consecinţă nici democraţia nu este posibilă, aşa cum bine observaţi. Întrebarea rămâne totuşi, de ce cetăţenii votează şi se înscriu în partide care au alte scopuri decât doctrina şi programul, decât exprimarea opiniei/voinţei politice?

    De ce? Pentru că aşa li se spune că trebuie să facă. Foarte puţini cetăţeni sunt interesaţi de legi, principii, ce e bine şi ce e rău… majoritatea cred pe cuvânt „învăţătorii neamului”. Sistemul Instituţional Românesc nu permite partidelor politice să aibă alt scop decât cel din doctrină şi program.

    Legea nr.14 din 9 ianuarie 2003, Legea partidelor politice, este foarte clară în acest sens.

    http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=39753

    Oricine citeşte această lege nu poate să nu observe, la tot pasul, că ea interzice partidul care slujeşte 1% din membrii. Art. 46 este şi mai categoric şi spune că partidul ar trebui să se dizolve dacă rolul de partid definit de lege şi Constituţie este încălcat.

    De ce totuşi lucrurile merg greşit şi nu corect?

    Pentru că politicienii (acei 1% despre care vorbeam mai sus) au furat suveranitatea de la cetăţeni. Ce pot face cetăţenii pentru a-şi recupera suveranitatea…? Aceasta este o întrebare fundamentală la care, în afara revoluţiei, nu am găsit încă nici un răspuns. Acea clasică accepţiune că votul poate schimba ceva… nu mai poate fi crezută după 21 de ani în care votul nu a schimbat nimic.

    Dacă aveţi răspuns la o astfel de întrebare…

  50. Fără îndoială, USL are nevoie de o societate civilă puternică, dar, din istorie știm, partidele compenente au igonorat-o de-a lungul timpului, lăsând PDL să o acapareze și să o împăneze cu politruci deghizați. Civicii au fost extrem de vehemenți câtă vreme PDL era în opoziție și au amuțit brusc după ajungerea lui Băsescu la putere. Îi vedem acum în funcții de mare demnitate publică, generos remunerați din bani de la buget, apărând cu aceeași vehemență de altădată prestația lui Băsescu și propria lor prestație. Vizitați videoblogul meu http://www.mireceahamza.com și găsiți unele exemple de acest fel. Cea mai recentă postare este intitulată „Băsescu, mârlanul, nu suportă mitocanii”.

  51. USL are nevoie de schimbarea cadrului democratic!

    Scrisoarea de mai jos a fost inmanata, pana acum, urmatorilor:
    Deputati: Aura Vasile, Valentin Iliescu, C.P. Tariceanu, Nicu Banicioiu (i-am dat si pentru Ponta), Cezar Preda, Valeriu Zgonea, Paul Dobre, Emil Radu Moldovan, Roberta Anastase, Mircea Toader, Mihai Voicu, Raluca Turcan, Victor Socaciu, Relu Fenechiu, Daniel Oajdea, Dan Nica, Marian Saniuta.
    Senatori: Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Petru Filip, Gabriel Berca, Sergiu Nicolaescu, Raymond Luca, Teodor Melescanu, Olguta Vasilescu, Sorina Placinta, Ioan Ghise, Verestoy Attila, Radu F. Alexandru, Georgica Severin si Mircea Banias.
    Altor personalitati si institutii media, partide, etc., precum:
    Presedintelui Emil Constantinescu, Presedintelui executiv al IICCMER, Ioan Stanomir, Mihai Tatulici, Ion Cristoiu, Marius Tuca, Victor Ciutacu, postului TV Antena 3, Realitatea TV, B1 TV, 10 TV, OTV, TVR (cu Nr.14189/09-09-2011), R.L., Jurnalul National, Curentul, Adevarul, Ev. Zilei, PSD (Nr.462/09-09-2011), PNL, PC, UNPR. (distribuirea ei va continua).

    ////Pe ce lista doriti sa va aflati, domnilor primitori ai acestei scrisori? Pe cea a oamenilor de Onoare, demni de stima si respectul semenilor, sau pe cea a IRESPONSABILILOR si NESIMTITILOR?
    1. Alegerea viitorilor consilieri si parlamentari trebuie sa fie politica, adica pe lista de partid, in sistem proportional, si nu prin vot de tip Miss sau Eurovizion, cand se alege cel mai simpatic, mai “bitiit”, mai,..,mai, .. care nu reprezinta pe nimeni!
    2. Primitorii acestei scrisori, vor fi inscrisi pe o lista, pentru a se sti care dintre ei prefera ca toti romanii sa stie ca ei sunt IRESPONSABILI si NESIMTITI, deci indivizi demni doar de dispretul tuturor, in cazul in care nu promoveaza, in dezbaterea publica, NOUL CADRU DEMOCRATIC!
    SCRISOARE EXPLICATIVA
    Reusita actiunii mele de inlocuire a actualului cadru democratic, cu cel propus, va avea asupra clasei politice romanesti efectele cumulate ale unui cutremur de gradul 8, urmat de un tsunami distrugator, care vor disloca toate gunoaiele din politica si din viata publica romaneasca!
    Toti cei care sunt persoane publice (politicieni, jurnalisti, parlamentari, etc.), si care vor intra in posesia acestei scrisori, insotita de doua APEL-uri, scrise pe file A4, si care nu vor face vorbire publica despre faptul ca Romania dispune de un proiect de nou cadru democratic, gata sa-l inlocuiasca oricand pe cel actual, care s-a dovedit septic si ruinator pentru societatea romanesca, vor dovedi, ca si “primii politicieni ai tarii”, ca sunt IRESPONSABILI si NESIMTITI!
    Caci cel ce ia cunostinta de faptul ca noul cadru democratic poate elimina din politica si Administratia romanesca minciuna, hotia, tradarea Interesului National, iresponsabilitatea, nesimtirea, etc., si nu actioneaza in niciun fel pentru promovarea acestuia in dezbaterea publica, este un individ fara Onoare si NEDEMN de stima si respectul semenilor!
    Aceasta actiune a mea, dedicata inlocuirii actualului cadru democratic cu cel prezentat in APEL-ul scris in 20-08-2011, are potential de “epocalitate”! De ce? Pentru ca schimbarea ce s-ar produce in societatea romaneasca, prin inlocuirea actualului cadru democratic, ar fi una de dimensiuni “epocale”, cum nu a mai trait poporul roman!
    Odata cu aceasta inlocuire, s-ar incheia si epoca votului bezmetic, manipulat si fraudat, care, in ultimii 21 de ani, a transformat alegerile in farse electorale, si s-ar inaugura epoca votului comunitar, in care alegatorii vor vota natural, adica in conformitate cu interesele lor!
    In cele doua APEL-uri, scrise in datele de 02-07-2011 si 20-08-2011, este prezentata si NEDEMNA preferinta a “primilor politicieni ai tarii”! Astfel, Basescu, Ponta, Crin, Daniel Constantin, Cristian Diaconescu, Marian Sarbu si Gabriel Oprea, au preferat ca toti romanii sa stie ca ei sunt IRESPONSABILI si NESIMTITI, decat sa aleaga, pentru Romania, pe cel mai benefic cadru democratic, dintre cele doua oferite!
    O asemenea NEDEMNA prefernta trebuie adusa la cunostinta poporului roman, pana cand unul dintre “impricinati” va iesi “pe sticla”, si adresandu-se poporului roman, ii va aduce la cunostinta ca exista un proiect de un nou cadru democratic, care, inlocuindu-l pe cel actual, ar elimina din politica si Administratia romaneasca minciuna, hotia, tradarea Interesului National, iresponsabilitatea, nesimtirea,etc.!
    Cei tentati sa puna la indoiala o asemenea posibilitate, trebuie sa-si raspunda mai intai lor, si neaparat PUBLIC si poporului roman, daca ei si-ar putea incalca Juramantul implicativ, pe care si l-ar asuma in prezenta fiintelor ce le sunt dragi si apropiate (copii, nepoti, etc.). Juramantul implicativ se gaseste in materialul de pe blogul “Dreptate pentru toti”.
    Potentialul de “epocalitate” al actiunii mele va exista si daca aceasta va fi ignorata! Cum se va manifesta acesta? Intr-o asemenea situatie se va transmite viitorimii ca atat cei aflati la conducerea Romaniei, cat si cei ce aspirau la aceeasi conducere, la inceput de deceniul doi din Mileniul III, au acceptat ca sunt IRESPONSABILI si NESIMTITI, si ca nu rezolvarea problemelor Romaniei ii interesa pe ei, ci pastrarea sau accederea la CIOLANUL puterii!
    Sa nu se amageasca nimeni cu presupunerea (prosteasca), ca autorul acestei scrisori si al NOULUI CADRU DEMOCRATIC, este un ciudat ce nu trebuie luat in seama, pentru ca va trebui sa explice de ce considera el ciudata dorinta, si POSIBILITATEA REALA, de a elimina din societate minciuna, hotia, tradarea, iresponsabilitatea, nesimtirea, etc., precum si caracterul de farsa al alegerilor in care se voteaza bezmetic, manipulat si fraudat!?
    Cele doua APEL-uri pot fi citite (si copiate de) pe blogul “Dreptate pentru toti”, in comentariile postate in datele de 30-07-2011 si 23-08-2011.
    Cu toata consideratia cuvenita,
    Bucuresti, 03-09-2011. Ing. pens. Dumitru Rizoaica, Tel.0723966732.
    PS. APEL-ul scris in 02-07-2011, reprezinta reactia mea la lipsa de reactie a presedintelui Traian Basescu, care nu a raspuns Scrisorilor Nr.11270/03-05-2011 si Nr.16812/27-06-2011. Acest APEL a fost transmis, odata cu scrisoarea “ultimatum”, atat conducerilor partidelor politice PSD, PNL, PC si UNPR, cat si Conducerii TVR, cu scrisoarea Nr.14070/28-07-2011.////

  52. @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Raspunsul la intrebarea dvs. din final sta in filosofia art. 80 din Constitutie. Responsabilitatea fundamentala o are Presedintele Romaniei. „A veghea” include interventia pe cale de exceptie. In 20 de ani de cand exista Consitutia Presedintele Romaniei nu a emis vreun decret in temeiul respectivului articol.
    Si cetatenii pot face cate ceva dar, din pacate, din lipsa de cunostinte in domeniul juridic, din lipsa de fonduri, actiunile cetatenesti pot fi numarate pe degete. Ca sa nu mai spun ca mass-media le trece sub tacere.
    Dau o solutie: se pot introduce in justitie diverse actiuni in constatare – de pilda, ca de 20 de ani sistemul electoral este neconstitutional.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  53. @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    Justiţia este putere a statului. Nu poţi lupta împotriva statului disfuncţional sperând la o justiţie funcţională. Există dovezi că politicienii au o putere nepermis de mare în a influenţa justiţia, există dovezi că România nu este stat de drept şi că statul este mult mai important pentru justiţie decât „simplu cetăţean”.

    Doamna Anastase a fost acţionată în justiţie pentru că a „Numărat” greşit voturile şi nu a păţit nimic, PDL nu este desfiinţat ca partid, deşi a încălcat, în mod evident şi recunoscut, legea partidelor, votul la două mâini este o realitate de zi cu zi şi nimeni nu ia nici o măsură,. Sunt zeci, sute de exemple de politicieni iertaţi de justiţie şi procuratură, ba chiar copii, nepoţi, verişori, prieteni… şi ei par a fi iertaţi de justiţie. Preşedintele CCR spune şi el, cu candoare, că deciziile CCR nu sunt de natură juridică ci de natură politico-juridică.

    Îmi pare rău dar justiţia nu cred că este o soluţie mai puternică decât 5 oameni în faţa Guvernului care cere demisia premierului.

  54. @ Bibliotecaru

    Din pacate, asa este. Si fiindca solutia are efect mai mare decat o sentinta judecatoreasca, cel mai bun loc pare a fi poarta Palatului Cotroceni.

  55. @ Valeriu Mangu
    Păi şi dacă arunc cu şapca în curtea Cotroceniului, oare preşedintele va avea o criză de metanoia şi se va schimba în mai mult ca perfectul? Ar fi bine să fie atât de simplu. Eu unul cred că şi dacă ne strângem 17 milioane de cetăţeni cu drept de vot la uşa Palatului Cotroceni, domnul Băsescu nu va fi acasă şi se va purta ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Dacă vă amintiţi, un militar şi-a dat foc la acea poartă şi Administraţia Prezidenţială nu a dat nici măcar un comunicat, să nu mai vorbim de preşedinte care a simţit o durere acută în şuviţa lipsă.

    Stimate domn,
    Constituţia nu poate funcţiona în afara bunului-simţ. Aşa cum sunt clădite principiile şi procedurile, cetăţenii nu ar avea de ce să iasă în stradă, lucrurile ar trebui să se regleze prin funcţionarea democratică a instituţiilor. Dacă cei care ar trebui să regleze lucrurile sunt corupţi moral, nu au minimul de bun-simţ… ce anume să mai fie funcţional?

Comentariile sunt închise.