Ursula von der Leyen, președintele al Comisiei Europene, a anunțat recent proiectul Acordului Verde European, un demers cu influențe semnificative asupra climei și economiei de pe continentul nostru. Tema, amplu dezbătută în statele UE, a trecut aproape neobservată în România. Din ignoranță sau interes?
De 30 de ani, printre multe alte mari probleme, România se confruntă cu un veritabil dezastru ecologic, cauzat de defrișările care par imposibil de controlat. Cu doar câteva luni în urmă, un raport Greenpeace estima că România pierde 3 hectare de pădure pe oră! Ritmul este halucinant! Și, totuși, în ciuda îngrijorării generale, a protestelor care apar constant pe această temă și a unor declarații care mai răzbat de la diverse tribune politice, tăietorii ilegali de lemn își continuă nestingheriți măcelul. Din 1990 până astăzi, președinți, guverne de toate orientările și responsabili de mediu de la nivel central sau local au asistat și asistă încă neputincioși (sau, în unele cazuri, interesați) la mutilarea României.
Fără îndoială, în atâția ani, traficul ilegal cu lemn a devenit o afacere de miliarde de euro. Și este evident că, beneficiind de asemenea resurse, rețele care defrișează 3 hectare în fiecare oră nu ezită să investească în indiferența autorităților! Așa cum, foarte probabil, procedează și traficanți de persoane pe care toată lumea îi știe, dar nimeni nu-i prinde. Prosperitatea acestor rețele criminale se asigură, se pare, cu bani și violență.
Iar pentru a rezista acestui asalt care corupe și amenință în același timp este nevoie să facem mult mai mult decât să le acordăm pădurarilor, cu mare întârziere, un firesc drept la uz de armă pentru a apăra pădurea. Dacă vrem să fim cu adevărat eficienți, sunt necesare cel puțin trei măsuri imediate:
- dublarea pedepselor pentru defrișări.
- înființarea unui serviciu telefonic special, de tip 112, dedicat semnalării infracțiunilor din zonele forestiere.
- înființarea și funcționarea unei structuri judiciare dedicate exclusiv combaterii infracțiunilor care afectează patrimoniul forestier.
Cu astfel de măsuri, România ar putea face pasul de la îngrijorări retorice la rezultate obiective. Dacă ne trezim și trecem la acțiuni concrete, beneficiind și de preocuparea pentru climă de la nivel european, putem salva ce ne-a rămas din codrii seculari ai României.
Dacă, însă, vom continua ca până acum, mult mai devreme de 2050, anul în care Europa își propune să devină un continent neutru din punct de vedere climatic, pădurile Bucovinei vor fi, în cel mai bun caz, o pășune, iar sudul țării un deșert în toată regula.
