Recentul scandal de rasism în care a fost implicat un arbitru român, amplu preluat în presa internațională, a subliniat, printre altele, stereotipurile negative care funcționează încă la adresa națiunii noastre.

În analizele referitoare la acest incident, cetățenia arbitrului a devenit un subiect de sine statator. De la reacțiile la cald ale unora care i-au numit “țigani” pe oficialii români, la comentariile profund rasiste ale unor comentatori de la o televiziune mexicană care au afirmat că românii sunt “oameni foarte încuiați, îndepărtați de blocul central european, e greu cu ei”, s-a diseminat în media clasică și în rețelele de socializare o imagine tendențioasă, injustă la adresa României în ansamblu.

Din păcate, situația nu este deloc nouă. În contextul emigrației românești de la începutul anilor 2000 și după integrarea în Uniunea Europeană, în multe state s-a creat și s-a perpetuat o perspectivă rasistă referitoare la români pe care, din păcate, autoritățile naționale nu au știut să o combată eficient. În timpul regimului Băsescu, perioada de maximă dezvoltare a atitudinii xenofobe față de națiunea română, președintele suspendat, preocupat doar să-și asigure prezența la putere, nu a îndrăznit să-și apere națiunea. Iar acea lipsă de reacție a permis consolidarea unor stereotipuri nocive care nu pot fi ignorate! Și care, în mod sigur, nu vor dispărea de la sine.

Luând exemplul extraordinar al Israelului și al altor mari națiuni – Statele Unite, Franța, Germania, Italia – care, de-a lungul istoriei, au știut să combată abordările cu tentă discriminatorie și să-și câștige un necesar și firesc respect internațional, autoritățile române trebuie, la rândul lor, să apere “cetățenia română”. Să acționeze inteligent și rațional, pe proiecte concrete, fără excese naționaliste. La fel ca toți românii, sper că, imediat ce se va forma o majoritate parlamentară stabilă, viitorul guvern va asuma, printre priorități, apărarea identității naționale.

Românii nu sunt “încuiați” și nu e vina lor că, timp de zece ani, între 2005 și 2014, într-o perioadă critică, cel care trebuia să îi reprezinte – cu demnitate, onoare și curaj – au eșuat lamentabil.

19 COMENTARII

  1. o problema care a cuprins tot mapamondul,venita din nimic,negrul este pur si simplu o culoare ca oricare alta nu este un cuvant care sa sublinieze rasismul.

  2. daca analizam scrierile istoriei alta este concluzia referitoare la acest subiect….insa acele vremuri sunt demult trecute.

  3. pai atunci noi ce sa mai zicem cand americanii ne numesc pe sub mustati oameni din lumea a treia?asta nu mai este rasism.

  4. o cavalcada de acuzatii care au aruncat imaginea romaniei si mai departe de lumea civilizata catalogandu-ne ca fiind rasisti insa totul este o mare mascarada si nu stiu unde se vrea sa se ajunga cu asa ceva.

  5. din cate am vazut mai nimeni nu i-a luat apararea arbitrului roman de aici tragem concluzia ca romanii nu prea sunt solidari unii cu altii in astfel de momente.

  6. in astfel de momente se vede cand o natiune este puternica sau nu….din pacate romania face parte din ultima categorie.

  7. romania de-a lungul anilor dar chiar si acum a fost o pepiniera de creiere date la export,nu au cum sa spuna ca romanii sunt ,,incuiati,, ba dimpotriva sunt prea inteligenti fata de alte natiuni.

  8. indiferent de ce ar spune unii si altii important este sa ramanem verticali si sa nu ne dam dupa cum bate vantul.

  9. Sensibilitatea opiniei mondiale la rasism este una care a depasit de mult timp bunul simt si normele care definesc acest concept.

  10. Nu sunt de acord ca cei din afara sa ne numeasca rasisti pentru ca acest popor a fost de-a lungul timpului ingaduitor cu toata lumea.

Comentariile sunt închise.