În dezbaterile avute cu specialiști și colaboratori în perioada în care am lucrat la Tratatul Umanismului Pragmatic – ce va fi publicat în decursul acestui an – a apărut constant tema identificării unui “conflict identitar” specific doctrinei umaniste.
Mai direct, mi s-a cerut să delimitez “dușmanul umanismului”, plecând de la premisa că, pentru a se impune, orice idee nouă are nevoie de o polemică fundamentală de tipul celor consacrate de comunism (lupta de clasă) sau capitalism (lupta pentru capital, resurse, profit).
Fără a intra în detaliile analizate în Tratat, reamintesc că umanismul pragmatic asumă că fiecare ființă umană – indiferent de categoria din care face parte, creativi, executivi sau vulnerabili – poate îndeplini un rol util în societate. Asumând această perspectivă, consider că “dușmanul umanismului” este reprezentat de tot ceea ce împiedică împlinirea potențialului uman.
Aceste “piedici” sunt multiple și se pot concretiza în obstacole de ordin material, spiritual, educațional, sanitar, informațional etc. Însă, peste toate, cel mai mare obstacol îl reprezintă conflictul însuși! Evident, nu mă refer la dezbateri, polemici, competiții, care, pe fond, contribuie la evoluția tuturor celor implicați, ci la conflictul obtuz care vizează anihilarea sau subordonarea “adversarilor” (a claselor sociale rivale în comunism, respectiv, a celorlalți competitori în capitalism). Așa cum se poate observa inclusiv în cazul celor două mari sisteme menționate, conflictul este virusul care, mai devreme sau mai târziu, devorează sistemul care l-a creat, irosindu-i resursele și împiedicând dezvoltarea potențialului constructiv al ființei umane.
De aceea, umanismul schimbă complet paradigma și scoate conflictul din interiorul societății pe care o creează, militând pentru consolidarea clasei de mijloc (cu rol de mediator între extremele sociale sau economice) și pentru reducerea prăpastiei dintre generații, dintre venituri, dintre costurile și beneficiile ce revin fiecărei persoane.
Doar acționând astfel, se poate asigura o coeziune socială în care inerentele diferențe dintre oameni devin oportunități de colaborare și dezvoltare complementară, nu surse de ostilitate. Iar din momentul în care umanitatea va reuși să renunțe la “conflictele interne” și să-și mobilizeze convergent resursele, ritmul evoluției va crește exponențial.
Totodată, pentru că umanismul pragmatic nu este o construcție utopică și înțelege că, în anumite circumstanțe, confruntarea cu un adversar rămâne esențială pentru progres și pentru menținerea coeziunii interne, nu renunțăm, nici măcar teoretic, la conflict. Însă în loc să ne luptăm între noi, ne propunem să luptăm, umăr la umăr, împotriva unor amenințări exterioare, precum: insuficiența resurselor naturale în contextul exploziei demografice din ultimele decenii; prevenirea și combaterea pericolelor globale, inclusiv ale celor de tip biologic – v. Covid19; administrarea responsabilă a inteligenței artificiale care trebuie să lucreze în slujba umanității, nu împotriva sa.
Așa cum se poate observa, aceste exemple se referă la “dușmani” actuali ai umanității, la care nu mai găsim răspunsuri adecvate în vechile paradigme – comunism, capitalism. În schimb, antidotul, care există și se aplică într-o anumită măsură, îl descoperim în principiile umanismului pragmatic. Și chiar dacă vor mai trece câteva decenii până când această doctrină va fi “oficial consacrată”, valorile sale se manifestă deja în realitatea noastră imediată.
intotdeauna factorul uman a fost decisiv in dezvoltarea unor societati puternice.
singura doctrina care poate salva romania este umanismul pragmatic.
cu cat o doctrina este mai buna si mai eficienta pentru o societate cu atat este inconjurata de foarte multi dusmani.
un curent politic care doreste binele unei natiuni va intalnii obstacole din partea celor care nu vor o dezvoltare durabila si eficienta.
consider ca umanismul pragmatic este ceea ce are nevoie romania in momentul de fata de o forta umanista care sa urneasca din loc tara.
tara noastra nu a avut o doctrina calauzitoare in care sa creada cei care s-au succedat pe la putere de atatia ani.
cand se incearca ceva bun pentru tara mereu va exista cineva care se va impotrivii fara a avea argumente plauzibile.
sper ca intr-o buna zi umanismul pragmatic sa fie piatra de hotar in politica romaneasca.
este nevoie de o schimbare la noi in politica pentru ca lucrurile au cam luat-o razna si acum in aceste vremuri grele avem nevoie de stabilitate.
adevaratii patrioti sunt cei care cauta solutii pentru binele tarii lor…si pentru asta va multumim din suflet domnule profesor.
inca din cele mai vechi timpuri cand aparea ceva nou in societate un curent sau o doctrina mereu au fost persoane care sa conteste.
imi doresc foarte mult ca umanismul sa fie doctrina care calauzeste romania.
este nevoie de o schimbare in politica damboviteana pentru ca asa nu se mai poate.
dusmanii unui curent sunt acei oameni care sunt incapabili de a face o schimbare in bine.
romanii asteapta o schimbare in mai bine pentru ca este intotdeauna loc de mai bine nu ca acum am trai la standarde inalte.
intr-o tara in care exista degringolada politica este nevoie de un catalizator iar acesta nu poate fi altul decat umanismul pragmatic.
implementarea unui curent nou in politica din romania ar fi benefica pentru noi toti,este nevoie de schimbare urgenta.
umanismul pragmatic este singura parghie care ne poate scoate din conul de umbra in care ne aflam.
m-as bucura foarte mult daca umanismul ar fi forma de conducere in care sa creada cei care vor conduce romania.
cu cat o doctrina sau un curent este mai puternic cu atat strange si oameni care nu-l simpatizeaza.
daca umanismul pragmatic va ajunge sa fie biblia sau cartea de capatai a doctrinei romanesti de conducere atunci ma bucur ca am prins aceste vremuri.
sunt o umanista convinsa si dintotdeauna am crezut in valorile si principiile umanismului.
de-a lungul timpului romania a fost condusa fara sa fii avut o doctrina de baza.
capitalismul in romania s-a facut fara un fundament solid cu toate ca are acelasi numitor comun ca si umanismul.
in toata lumea asta cand apare un curent nou din ceata mai apar si opozanti care dupa parerea mea nu fac altceva decat rau.
in orice domeniu in orice doctrina se vor gasii persoane carcotase care sa conteste.
in momentul de fata romania se afla pe fundul prapastiei din punct de vedere al doctrinei politice.
Comentariile sunt închise.