Liberalismul social este un curent postliberal (numit și „Noul liberalism”, a nu se confunda cu neoliberalismul), apărut în Europa Occidentală în primul sfert al secolului XX. Proiectul liberal, ce viza găsirea și instaurarea modelului perfect de conviețuire a indivizilor și comunităților cu viziuni etice, estetice, religioase și sociale diferite, a fost dărâmat de „parada” ideologiilor totalitare din prima jumătate a secolului XX. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste ideologii nu a ținut cont de natura umană.
Pentru a vă ușura documentarea rog vedeți în continuare un material preluat integral de pe Wikipedia.
Istoric
În condițiile crizei politice de după Primul Război Mondial, „statul minimal” promovat de liberali n-a putut rivaliza cu modelul de stat totalitar nazist, fascist sau comunist.
Apariția în 1922 a primelor mari puteri totalitare – Uniunea Sovietică, pe de o parte, și Italia fascistă, pe de altă parte, poate fi considerată drept sfîrșitul „utopiei liberale”. Printr-o fatală coincidență, tot în 1922, Partidul Liberal din Marea Britanie, considerat pînă în acel moment, o portavoce a ideii liberale la nivel global, a cedat locul de principal opozant al conservatorilor britanici Partidului Laburist de esență marxistă.
De fapt, din anii douăzeci ai secolului trecut scena politică a lumii va fi dominată de lupta dintre conservatori și marxiști, liberalismul devenind un participant periferic al „războiului ideologiilor”. Mai mult chiar, putem spune că începând cu al doilea sfert al secolului XX despre liberalism se poate vorbi doar la trecut sau la plural. Nu liberalism – ci liberalisme, „doctrine-refugiu” care, preluând unele caracteristici esențiale ale liberalismului clasic, au încercat, totodată, să găsească răspunsuri adecvate la întrebările puse de realitățile politice, sociale și economice ale secolului XX. Trunchiul mort al liberalismului clasic a servit drept piedestal pentru înălțarea „noilor liberalisme” – economic, conservator, radical și social.
Conform Dicționarului Politic al lui Sergiu Tămaș (Editura Șansa, București 1996), liberalismul social este doctrina politică care acoperă spațiul dintre liberalismul radical și social-democrație, printr-o sinteză a liberalismului cu civismul. Altfel spus, liberalismul social pledează pentru un model liberal moderat, care caută să țină seama de problemele sociale ale lumii contemporane, probleme ce n-au primit răspuns adecvat din partea curentelor socialiste, pe de o parte, și a liberalismului clasic sau curentelor neoliberale, pe de altă parte.
În multe privințe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democrația, liberalismul social fiind considerat cea mai de stânga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stânga. După cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev, în volumul Știința politică (Международные отношения, Москва 1995, стр.280), în funcție de conjunctura și realitățile social-economice, liberalismul social pledează pentru acțiuni de dreapta (acolo unde modul de organizare social-economică e unul de stânga, iar politicile sociale excesive periclitează buna funcționare a economiei) sau de stânga (acolo unde modelul de organizare e unul pronunțat de dreapta, sfera socială fiind ignorată).
Caracteristici ale liberalismului social
La fel ca social-democrații, social-liberalii sunt preocupați de o politică socială echilibrată. Deosebirea esențială dintre social-democrați și social-liberali este în politicile economice, aspectul economic fiind crucial în definirea identității modelului social-liberal. Spre deosebire de social-democrați, social-liberalii consideră că statul trebuie să fie doar un observator discret al proceselor economice, preocupându-se de crearea unui cadru legal favorabil pentru dezvoltarea economică, dar fără ca să intervină direct. În fond, liberalismul social are o abordare similară curentelor neoliberale a problemelor economice (o intervenție limitată a statutului în economie) și o abordare similară social-democrației în sfera socială. Dar, în pofida multiplelor asemănări, în planul politicilor sociale și chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne, în esență, un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic.
În Statele Unite, termenul „social liberalism” se referă uneori la abordări progresiste asupra unor chestiuni socio-politice, precum avortul, căsătoria între persoane de același sex, în contrast cu „conservatorismul social”. Pentru că liberalismul cultural exprimă dimensiunea socială a liberalismului, acesta este frecvent denumit „social liberalism”, deși nu este identic cu ideologia politică mai amplă cunoscută sub această denumire. Un adept al social liberalismului poate avea fie abordări conservatoare, fie abordări liberale asupra politicilor fiscale.
Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic – meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul. Social-liberalismul este meliorist, deoarece crede în posibilitatea îmbunătățirii permanente a condiției umane cu ajutorul gândirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea morală a speciei umane. Este individualist, deoarece pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea. În fine, este egalitarist, deoarece atribuie tuturor indivizilor același statut moral fundamental. Prezența acestor elemente distinge net liberalismul social de cele mai «liberale» forme ale ideologiilor neomarxiste
Foarte recentă, doctrina umanismului pragmatic reprezintă o nouă etapă a gândirii social liberale. Premisa social liberală capătă astfel o expresie modernă, mult mai actuală, care reflectă evoluția tehnologiei, prefacerile sociale ale începutului de mileniu.
Bibliografie
Oleg Serebrian, Liberalismul social, în „Politică și geopolitică”, Editura Cartier, Chișinău, 2004.
ca orice doctrina si cea mentioanta mai sus are la baza principii umaniste.
fundamentele unei societati pot fii cimentuite cu ajutorul unei doctrine puternice.
din punctul meu de vedere umanismul pragmatic este o gandire superioara asupra modului de conducere a unei natiuni.
cu toate ca gandirea a capatat alte valente si sensuri si tehnologia s-a dezvoltat cu viteza fulgerului aceste curente de gandire si-au pastrat acuratetea de-a lungul timpului.
primordial pentru o natiune este doctrina calauzitoare cea care face sa se miste lucrurile in sensul bun si in beneficiul poporului respectiv.
atat liberalismul cat si umanismul vin una in completarea celeilalte si impreuna formeaza un climat prielnic pentru societatile in care ele sunt implementate.
inca din cele mai vechi timpuri aceste curente au avut un impact major asupra tarilor care au adoptat principiile lor.
punctele de vedere pot fi multiple insa exista un numitor comun care le face sa se intersecteze si anume…conditia si contributia individului intr-o societate.
la o scurta analiza putem ajunge la concluzia ca toate aceste doctrine derivate din umanism din liberalism au cam acelasi scop si anume bunastarea societatilor si creearea unui nivel de trai ridicat al poporului.
in conditiile actuale,o doctrina bazata pe umanism ar aduce un mare echilibru la nivel mondial.
liberalismul isi are locul sau aparte in istorie si asta ne face sa avem speranta ca viitorul nu este atat de incert.
din congruenta celor doua curente poate lua nastere o gandire care poate schimba in bine modul de implementare si de cunoastere a doctrinelor politice.
cu siguranta impactul liberalismului se poate observa in modul de dezvoltare in timp al unei societati.
istoria ne poate confirma beneficiile majore aduse de doctrine in cadrul natiunilor.
intotdeauna o idelogie politica reprezinta stalpul de sustinere al unei democratii.
orice tara care are o doctrina politica in care crede si care o pune in aplicare se poate dezvolta constant.
in romania de-a lungul timpului a exista doar o bruma de ideologie in care nu s-a pus mare speranta.
cred ca actuala conducere a romaniei a inteles gresit doctrina umanista in tot ansamblul ei.
in deriva care se afla acum pe continentul european nu ar strica o doctrina umanista care sa echilibreze polii de putere europeni.
Total de acord cu ideea social liberalilor că statul trebuie să fie doar un observator discret al proceselor economice, preocupându-se de crearea unui cadru legal favorabil pentru dezvoltarea economică, dar fără ca să intervină direct
stabilitatea economica in aceste momente este pusa la grea incercare de aceea eu inca mai cred ca in doctrina este cheia rezolvarii acestei mari probleme.
Mi-e greu să îmi imaginez în 2022 o altă formă liberalism în afară de cea umanistă social-liberală. Este în mod evident cea mai viabilă formă de liberalism.
La prima vedere, liberalismul social are foarte multe lucruri în comun cu umanismul pragmatic.
Rădăcinile liberale ale umanismului fac această doctrină viabilă și de viitor. Sper să prindă mai mult și în România.
Mi se pare foarte inspirată descrierea liberalismului social ca fiind cea mai de stânga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stânga.
Apreciez doctrina umanistă datorită maturității la care a ajuns și care i-a permis să ia ce e mai bun din principalele doctrine politice liberale și sociale democrate.
După cel de-al Doilea Război Mondial s-a creat în Europa și o cortină de fier ideologică, cu teoriile de sorginte liberală, pe de o parte și ideologiile totalitare comuniste pe de cealaltă parte. În ce ne privește, am fost prea mulți ani de partea greșită a cortinei, probabil e timpul să dăm o șansă umanismului social liberal.
E interesant când te gândești că social-liberalismul s-a născut din ruinele ideologice rezultate din două războaie mondiale.
cred ca ar fii un mare plus daca s-ar da o sansa umanismului in romania.
intotdeauna dupa mari confruntari s-au nascut sau a aparut mari ideologii care au avut un rol de echilibru intre societatile aflate in conflict.
maturitatea doctrinei umaniste este cea care ne face sa speram la un viitor frumos aici in romania.
atat liberalismul cat si umanismul au numitor comun omul ca si individ intr-o societate.
statul trebuie sa asigure climatul potrivit pentru implementarea de noi doctrine politice in romania.
timp de 30 de ani romania nu a avut o doctrina stabila noi mereu am fost asa lasati in bataia vantului la nivel doctrinar.
aplicabilitatea unei noi doctrine politice acum in romania cred ca se poate face numai daca actuala conducere doreste cu adevarat o dezvoltare pentru tara asta.
toti romanii isi doresc o hotarare mai mare din partea alesilor la schimbari in politica damboviteana.
chestiunile de natura doctrinara in romania au reprezentat mici puncte pe ordinea de zi care mereu au fost omise.
o mai buna organizare la nivel politic cred ca ar aduce schimbari si pe latura doctrinara din tara noastra.
una dintre cele mai bune doctrine pentru romania ar fii umanismul.
umanismul reprezinta cheia romaniei inspre prosperitate.
dupa revolutie romania trebuia sa implementeze o doctrina favorabila ei si poporului roman.
strategia romaniei pe partea doctrinara de-a lungul timpului a fost foarte subtire si cred ca sosit vremea sa ne concentram mai mult pe ceea ce se intampla in interiorul tarii noastre.
este de la sine inteles ca doctrinele au menirea de a aduce un echilibru social.
tara romaneasca pe timpuri se baza foarte mult pe ideea de doctrina dar ulterior acesta a inceput sa se dilueze in defavoarea poporului roman.
este deja o certitudine ca o ideologie poate provoca prosperitate si dezvoltare pentru o natiune care stie sa o aplice corect.
eu cred ca romania trebuie sa adopte de urgenta umansimul ca si doctrina de stat,alta cale de iesire la lumina nu vad.
omenirea a cunoscut de-a lungul existentei sale multe doctrine insa toate isi iau seva din doctrina umanista.
Un subiect abordat foarte interesant. Urmaresc cu interes aceasta tema.
Am mare incredere ca doctrina umanista va schimba ceva in aceasta tara, dar trebuie sa ne dorim cu adevarat!
Felicitari pentru tot ce faceti!
fara a avea o doctrina care sa aduca stabilitate economica oricarei tarii ii va fi foarte greu sa cunoasca progresul.
va apreciez pentru tot ceea ce faceti si va doresc multa putere de munca si sanatate.
Umanismul pragmatic pare să fie exact completarea de care are nevoie social-liberalismul clasic.
siguranta unui stat depinde foarte mult de doctrina pe care o are.
in momentul de fata pentru romania schimbarea de doctrina politica ar venii ca o manusa pentru ca ar aduce echilibru si liniste sociala.
nu este de mirare ca tarile care au o doctrina umanista o duc foarte bine pe mai toate planurile.
trebuie sa batem fierul cat este cald pentru ca mai tarziu nu se stie ce va fi.
umanismul pragmatic este doctrina de care are nevoie romania.
cele doua ideologii au izvoare comune si se completeaza una pe cealalta.
o implementare corecta poate scoate romania din ceata in care se afla de ceva vreme.
fiecare natiune ar trebui sa adopte umanismul ca si doctrina de stat.
va multumim din suflet domnule profesor pentru tot ceea ce faceti pentru noi cetatenii de rand.
cred ca romania merita o doctrina asa cum este cea umanista.
in marele iures al schimbarilor de pe plan mondial cred ca romania trebuie sa se alinieze cu o schimbare de doctrina.
de departe se poate observa ca politica romaneasca nu este pe fagasul cel bun,poate ca o schimbare de doctrina ar fii o solutie buna pentru intreaga clasa politica damboviteana.
neintelegerile dintre putere si opozitie impacteaza negativ clasele sociale din romania.
nu este de neglijat latura doctrinara pentru ca poate reprezenta stalpul democratiei de la noi din tara.
Comentariile sunt închise.