Au trecut peste zece ani de când menționez constant cele două axiome fundamentale ale umanismului pragmatic:
Prima: Omul trebuie să fie valoarea centrală a societății.
A doua: Atributele esențiale ale omului sunt demnitatea, onoarea și curajul.
Umanismul pragmatic fiind încă o doctrină foarte nouă, cred că este util să lămuresc, simplu și clar, conținutul acestor axiome.
Prima subliniază că, spre deosebire de vechile ideologii (capitalismul și comunismul) care au ca valori centrale capitalul, respectiv, lupta de clasă, subordonând omul unor obiective externe, umanismul pragmatic rupe aceste lanțuri ideologice, eliberează ființa umană de orice subordonări doctrinare!
Nu omul trebuie modelat după un anumit model social, ci orice model social trebuie construit respectând omul cu atributele sale esențiale: demnitate, onoare, curaj!
Din perspectiva umanismului pragmatic, DEMNITATEA este valoarea intrinsecă a ființei umane (dimensiunea proprie și esențială a oricărui om).
Demnitatea implică:
• Respectul pentru drepturile și libertățile fundamentale ale oricărei persoane (Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului);
• Dreptul de a avea un rol social activ (opinie, identitate, vot) conform propriilor valori.
• Garantarea condițiilor decente de trai (siguranță, hrană, sănătate, educație, condiții civilizate de locuit).
• Posibilitatea concretă asigurată fiecărui om de a-și descoperi și de a-și dezvolta abilitățile specifice pentru a-și împlini potențialul.
ONOAREA conține premisele morale și etice prin care ființa umană, loială principiilor umanismului pragmatic, alege să se raporteze la semenii săi.
Onoarea implică:
• Respectul pentru celelalte persoane;
• Respectul pentru angajamentele asumate față de ceilalți; “Cuvântul dat trebuie respectat!”
• Respectul pentru diferență.
CURAJUL caracterizează, în viziunea umanismului pragmatic, atât modalitatea cu care acționează omul în plan social, economic, politic sau cultural, cât și obiectivele acestor acțiuni.
Curajul implică:
• Îndatorirea de a combate nedreptățile și inechitățile;
• Responsabilitatea de a proteja categoriile sociale vulnerabile, indiferent de amploarea obstacolelor.
• Asumarea necesității de a contribui activ la garantarea siguranței, prosperității și echilibrului societății.
Foarte bine punctat! Mi se pare important ca ideologiile să fie reînnoite și centrate pe om, nu pe alte valori abstracte care ne dezumanizează. Cum credeți că putem implementa aceste principii la nivel de politici publice?
Îmi place perspectiva umanismului pragmatic! Cred că onoarea și curajul sunt valori neglijate în societatea modernă.
Demnitatea ca valoare intrinsecă este un punct de plecare excelent. Cum putem educa generațiile tinere să înțeleagă și să respecte aceste valori, aceasta este întrebarea.
Am rezonat foarte mult cu ideea de “cuvântul dat trebuie respectat”. Trebuie să revitalizăm acest principiu în relațiile interumane de zi cu zi.
Este o provocare să pui omul în centrul societății într-o lume dominată de interese economice. Care ar fi primul pas concret?
Eu cred ca pe primul plan este capacitatea omului de a produce valori materiale, de care comunitatile au nevoie pentru a trai. Cu alte cuvinte sa faca bani in mod cinstit. Pentru asta omul trebuie sa aiba deasemeni pe celelalte calitati, ca cinstea, inteligenta, demnitate, responsabilitate, si competenta. Ca sa vedeti ca este asa trebuie sa ne imaginam o colectivitate in care oameni nu pot face nici cea mai mica valoare materiala, ca cladire, haine, si mincare. Acea colectivitate a piery, oricite alte calitati ar avea. Calitatile nu aduc bani in mod cinstit, doar munca. Lipsa de produse ar face acea colectivitate sa inceapa sa fure de la alte comunitati, cum fac toate guvernele lumii, deoarece ei nu sunt responsabili si nu sunt competenti sa sustina productia materiala. Lor le este frica de munca ca de moarte de aceia sunt intr-un razboi cu clasa muncitoare, pe care o exploateaza/fura munca ei.
mi se pare ca acest umanism pragmatic seamana foarte mult cu filozofia lui Kant despre etica si demnitatea umana
Interesanta abordare, dar cum putem implementa asta intr-o societate dominata de corporatii?
Foarte bine structurat articolul și logic prezentat. Sper să văd mai multe texte despre acest subiect în viitor
Ma intreb daca notiunile astea de onoare si curaj mai au vreo relevanta ptr tinerii din ziua de azi…
Axiomele sunt bine definite, dar parcă lipsește dimensiunea spirituală. Cum rămâne cu credința și valorile religioase?
As adauga totusi ca onoarea nu e doar despre respectul fata de ceilalti, ci si despre respectul fata de sine.
Subscriu total la ideea că societatea trebuie să se adapteze omului și nu invers. Demnitatea umană ar trebui să fie fundamentul oricărei societăți.
Bun articol dar parca un pic prea idealist. In realitate, capitalul tot va domina, oricat de mult ne-am dori altceva.
Îmi place foarte mult accentul pus pe responsabilitatea socială. Dar cred că ar trebui dezvoltată mai mult partea despre educație.
Onoarea si curajul sunt valori fundamentale dar cum le cultivam intro lume dominata de social media si superficialitate?
ERATĂ LA POSTAREA TRECUTA, în care menționam că voi continua acest dialog, privat…
Merită un ultim mesaj, public, acest dialog, reluat.
La prima noastră întâlnire, mi-ați dat o temă grea, “umanismul”, temă care însă a urmărit tensiunea socială a umanității timp de cca. 2-3 secole în formule directe, pe linia renașterii, a reformei, a iluminismului… Era, și calea mea, ca și fondator al Asociației consultantilor de investitii de pe piata de capital în România post-decembristă, atât timp cât atunci erați și președintele fondator al Asociației Oamenilor de Afaceri din România ! În timp am ințeles că nici “1789”, nici “1776” cu atat mai mult…, nu pot fi extrași din acest context…Această tensiune a continuat și continuă și acum, în formule indirecte. În epoca modernă, politicile de Stânga și de Dreapta au reușit să aducă la aceași “masă”, a interesului public, umanitatea. Nu cred că pot fi excluse din ecuația viitorului ! Intelectuali și practicieni de forță, afirmă, nu fără temei, că nu exista a 3-a cale. Unul dintre ei este Dorin Tudoran, pe care-l respect foarte mult… A încercat ceva Tony Blair, încearca acum Emmanuel Macron…., nu se vede însă capătul tunelui !
La prima noastră întâlnire ( 1995-2002 ), rămăsese marea problemă legată de faptul că lumea confunda umanismul cu umanitarismul. Acum, la posibila reluare…, această confuzie, care va persista la baza piramidei lui Maslow, nu cred că va (mai) crea o problemă… La varful piramidei lui Maslow însă, cred ca a-3-a cale, nu poate fi decât aceea, de a le face pe primele 2, consonante, fără a inteveni în diversitatea lor, necesar a fi respectată. Am scris, de mai multe ori că, TERTIUM DATUR ! Aici, ne (re)întâlnim ! Voi face curând, demonstrația. Contextul mai amplu, strict tehnic, e legat de “Instituționalismul noului echilibru glocal”.
După ce am organizat FORUMUL TEHNOCRAT ( în 1997 la AGIR, Bucuresti + Seminar 1998, la Căciulata, la care a participat din partea Academiei Române conduse atunci de Eugen Simion, fostul ei președinte, Mihai Drăganescu ), CU AJUTORUL ȘI SUB EGIDA INSTITUȚIILOR DUMNEAVOASTRĂ ( rețineti, d-nul Andrei Plesu s-a simțit nevoit să scrie în “Dilema” că nu este membru al Partidului Umanist…, și…, ați primit, cu dedicație, de la regretatul Mircea Nedelciu, “Femeia în roșu”…), m-ați intrebat ce vom face in continuare…, pe “linia Forumului Tehnocrat”. Am întârziat ceva, dar n-am venit cu mâna goală !
Sincer, îmi place mult ideea de onoare propusă aici. E ceva ce ar trebui să practicăm în relațiile noastre de zi cu zi, nu doar în contexte formale
Romania trebuie sa implementeze de urgenta o doctrina umanista daca vrea sa cunoasca dezvoltarea mult asteptata.
Politicului din romania ii lipseste curajul de a face ceva pentru popor.
Sa speram ca autoritatile vor adopta o doctrina bazata pe valorile si principiile umaniste.
Aveti perfecta dreptate domnule profesor cu totii ne dorim ca romania sa aiba o doctrina de baza puternica pe care se poate baza mereu.
Solutia corecta si cea mai plauzibila pentru tara noastra este doctrina umanista.
Valorile umaniste sunt cele care fac diferenta intr-o societate romaneasca dornica de dezvoltare.
Principiile doctrinei umaniste sunt cele mai sanatoase pentru a scoate romania din conul de umbra in care se afla.
Imi doresc foarte mult ca umanismul sa devina o piatra de temelie pentru tara noastra.
Romania trece prin momente grele iar o rezolvare ar putea fi schimbarea doctrinei politice
Cu o doctrina umanista romania poate devenii o tara puternica din cadrul uniunii europene.
O tara puternic dezvoltata are o doctrina bazata pe valori si principii umaniste.
Va felicit,romania are nevoie de oameni ca dumneavoastra.
Aceste valori sunt perene în umanitate, dar vremurile tulburi le-au alterat. Educația ar trebui să pună la bază aceste valori .Daca ele ar fi respectate nu am trece prin confuziile actuale. Doctrina umanistă are elemente practice pentru toate ideologiile, putând fi ușor asimilate și introduse ca atare în programe școlare. CEI 7 ANI DE ACASĂ NU POT FI TRECUȚI FĂRĂ ACESTE ELEMENTE DE BAZĂ.
Mi se pare că acest mic articol captează esența valorilor umane într-un mod simplu și clar. Demnitatea, onoarea și curajul sunt într-adevăr fundamentale pentru construirea unei societăți sănătoase.
O societate bazata exclusiv pe aceste trei calitati ar murii de foame.
Foarte frumos scris dar sa stiti ca teoria e una si practica e alta. Întrebarea este: cine va implementa aceste principii? Politicienii? Societatea civilă? Cine are puterea reală de schimbare?
Conceptul de onoare ar trebui reînvățat de mulți…
Cred ca umanismul pragmatic ar putea fi o solutie la multele probleme actuale, mai ales legate de inegalitati sociale.
„Cuvântul dat trebuie respectat!” – din păcate, acest principiu moral e uitat de mulți lideri. Onoarea ar trebui să fie o condiție obligatorie pentru orice formă de conducere.
Curajul este adesea privit ca o virtute masculină, dar ar trebui să fie o calitate a tuturor. Îndatorirea de a combate nedreptățile e esențială pentru oricine vrea să trăiască într-o societate corectă.
Bună analiză, dar cred că lipsește componența economică. Cum asigurăm demnitatea fără resurse materiale suficiente?
Curajul de a combate nedreptățile este ceva ce lipsește în multe societăți. Mulți oameni aleg să rămână pasivi, în loc să acționeze pentru cei vulnerabili.
Apreciez simplitatea cu care sunt explicate aceste axiome. E nevoie de mai multă claritate când vine vorba de concepte filozofice complexe, cum ar fi demnitatea și onoarea.
Comentariile sunt închise.