Ne aflăm în săptămână mare. O perioadă de reculegere și de analiză a lumii în care trăim.
Din perspectiva mea, sunt 5 trepte ale pocăinței.
- Înțelegerea răului făcut. Ai mințit, ai ucis destine la propriu sau la figurat, ai abuzat, ai comis unul dintre păcatele capitale cu infinitele lor declinări.
- Înțelegerea consecinței răului făcut. Distrugerea unor destine.
- Înțelegerea responsabilității directe pentru suferință. Asumi că greșeala ta a produs suferință aproapelui. Fară să-ți cauți justificări, scuze, circumstanțe atenuante.
- Repararea răului și asumarea vinovăției în fata celui căruia i s-a greșit. Daca răul nu mai poate fi îndreptat, îți ceri iertare. Sincer, simplu, smerit, știind că nu ești îndreptățit la iertare, nu e nimeni obligat să te ierte.
- Iertarea de sine. Prin credința în bunătatea nesfârșită a Dreptului Judecător.
Fiecare dintre aceste trepte este necesară și esențială.
Din păcate, mulți dintre cei care au motive mari de pocăință obișnuiesc să treacă direct de la prima treapta la ultima. E foarte greșit.
Cine sare imediat de la răul făcut la iertarea de sine își rezerva un bilet “one way” spre iad.
E săptămână mare. Să exersăm pocăința. Să îndreptăm răul. Să ne salvăm sufletul.
In prag de sarbatorile de paste…cu totii trebuie sa fim mai buni si mai intelegatori.
Cred ca revenirea la simplitate este solutia pentru o viata mai linistita.
Intoarcerea la dumnezeu ne va face mai constienti de faptul ca suntem cu totii trecatori pe aici.
Oamenii trebuie sa fie mai buni unii cu altii.
In saptamana mare cu totii trebuie sa fim mai intelegatori cu cei din jurul nostru.
Sarbatori fericite va doresc si tot binele din lume.
Mesajul acesta ar trebui sa ajunga la politicieni in primul rand! Ei sunt campioni la a sari direct la auto-iertare fara sa treaca prin celelate etape.
Text greu, dar necesar. Mă face să mă întorc spre mine și să-mi pun întrebări incomode.
Mi-ar plăcea ca textul ăsta să ajungă în fața cât mai multor oameni. E o lecție de viață.
Reușiți să redați cu o simplitate tulburătoare un adevăr pe care mulți îl evită. Ne invitați, fără să ne judecați, la un exercițiu sincer de conștiință. Vă mulțumim pentru asta.
Aveți darul de a pune în cuvinte lucruri grele, fără să le faceți apăsătoare. Ne faceți să reflectăm, dar și să sperăm că iertarea, chiar și cea de sine, e posibilă cu adevărat.
Foarte puternică ideea cu săritul de la rău direct la iertarea de sine. Se întâmplă atât de des…
Prin structura aceasta clară a celor cinci trepte, ne-ați oferit o cale spre lumină. Nu doar o analiză, ci un îndemn concret spre schimbare.
Ne ajutați să înțelegem că pocăința nu e doar remușcare, ci o lucrare activă și profundă a sufletului. Ați scris cu înțelepciune și har. Doamne ajută!
Vă mulțumim că ne reamintiți, într-o perioadă atât de specială, că nu există mântuire fără adevăr, fără asumare și fără smerenie.
Textul dumneavoastră e o oglindă în care ne putem privi cu sinceritate. Ne arătați că nu e prea târziu să reparăm, să ne cerem iertare, să ne îndreptăm.
Ați exprimat cu o limpezime impresionantă cât de periculos e să ne iertăm singuri prea devreme. Ne chemați la onestitate, nu la automulțumire.