Spre sfârșitul secolului trecut apărea celebra sintagmă “secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, atribuită scriitorului francez André Malraux, care, la un moment dat, a infirmat corectitudinea citatului. Fără a-mi propune să fac lumină asupra paternității acestei idei, subliniez doar că a fost preluată și comentată în întreaga lume.
Am intrat de 21 de ani în secolul XXI. Într-o lume marcată de conflicte, de pandemie, de o polarizare economică fără precedent și de un înalt grad de intoleranță, sentimentul religios nu pare a fi caracteristică dominantă a timpului în care trăim.
Chiar dacă, în perioada premergătoare marilor sărbători religioase – cum este și aceasta în care ne aflăm – sunt invocate mai frecvent anumite subiecte și repere spirituale, contextul rămâne preponderent laic, mizele fiind mai curând în zona divertismentului, a promoțiilor comerciale sau a deliciilor gastronomice.
Analizând dinamica socială și preocupările de sezon, Paștele pare a fi, pentru mulți dintre noi, un fel de Revelion sau Halloween de primăvară. Preocuparea preponderentă este “ce faci de Paște?” cu sensul de “cum te distrezi?”, “unde călătorești?”, “ce bunătăți savurezi?”.
Într-o anumită măsură este firesc să fie așa. Mai ales după o perioadă extrem de solicitantă, cu restricții și mari provocări sociale și sanitare, căutăm toți o revenire la normalitate și la “bucuriile simple”, care să ne confirme că lucrurile intră pe un făgaș normal.
Dar aceasta este doar o etapă în parcursul devenirii fiecărei persoane. Atât religia, cât și istoria obiectivă ne confirmă constant, fiecare cu propriile mijloace, că “nu numai cu pâine va trăi omul.” Mai concret, după ce sunt satisfăcute necesitățile primare – securitate, hrană, sănătate – apare și nevoia de “autoactualizare” cum ar spune Abraham Maslow sau de asumare a responsabilității de a contribui la progresul societății, de a fi util și altora, de a contribui cu binele personal la binele celorlalți, așa cum demonstrează doctrina umanismului pragmatic.
Da, chiar dacă pentru unii pare greu de crezut, în viziunea umanistă, fiecare ființă poate avea acces la un nivel superior de cunoaștere, depășind dimensiunea concretului material imediat.
Așadar, spre deosebire de umanismul secular, care respinge orice practică de natură religioasă, umanismul pragmatic se raportează cu deschidere la religie, considerând că omul este liber – și responsabil! – să caute un sens spiritual pentru propria existență.
Și nu cred că este greșit că această “căutare” începe, de exemplu, cu ouă roșii și drob, așezate pe o masă în jurul căreia s-a strâns întreaga familie. Însă, ar fi de folos ca, în timp, “căutarea” să ajungă și la semnificațiile mai profunde ale sărbătorilor religioase, precum importanța esențială a sacrificiului de sine sau uriașa valoare socială a iubirii creștine “pentru aproapele”.
sarbatori pascale cu bine sa aveti si multa sanatate.
intotdeauna am fost un mare adept al umanismului pragmatic si m-as bucura daca si la mine in tara ar fi doctrina de baza a societatii.
sarbatorile de paste sunt despre spiritualitate despre liniste in suflet si echilibru in societate.
romania are nevoie de o docrrina care sa o aduca pe linia de plutire pentru ca acum este prea mare ,,furtuna,,prin care trecem
religia si umanismul sunt doua domenii care se contopesc si devin un intreg avand ca numitor comun fiinta umana.
daca noi ca si cetateni ai acestei tari nu facem ca lucrurile sa se misca in bine,cei care ne conduc nu vor misca un deget pentru binele populatiei.
umanismul pragmatic ca si religia ne invata sa fim mai buni mai iertatori si mai ingaduitori cu semenii nostrii.
ci totii am constatat ca umanismul pragmatic este cam singura parghie pe care putem merge daca vrem sa avem un viitor stralucit noi si copii nostrii.
sper ca cei de la guvernare sa adopte acesta doctrina benefica pentru poporul roman.
religia si umanismul merg mana in mana pentru ca amandoua propovaduiesc fiinta umana ca valoare fundamentala intr-o societate moderna si dezvoltata.
umanismul prin definitia lui este cel care pune accent pe dezvoltarea individului si a comunitatilor sociale.
sarbatorile de paste sa va aduca multa sanatate si tot ceea ce va doriti.
romania are nevoie ca de aer de o doctrina puternica asa cum este umanismul pragmatic.
religia este cea care ne tine si ne aminteste de origini iar umanismul este cel care aduce un echilibru in viata noastra si a societatii in care traim.
fara religie lucrurile nu au cum sa mearga mai departe iar fara umanism riscam sa ne intoarcem in trecut fara a mai avea vreo speranta la un viitor frumos.
atat religia cat si umanismul sunt doi stalpi al dezvoltarii umane care au dainuit din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre.
cred in umanismul pragmatic cum cred in existenta unei divinatati care vede totul.
unitatea intr-o sociatate o poate da numai omul cel ce salasluiesti in acea comunitate si pe care o dezvolta.
religia si umanismul sunt doua parghii calauzitoare pentru romania.
tarile dezvoltate au la baza doctrine puternice si cred ca si romania ar trebui sa adopte o doctrina care sa i se potriveasca si asta ar fi umanismul pragmatic.
Comentariile sunt închise.