Astăzi fiind sâmbătă, ca de obicei, am fost la cimitir ca să aprind o lumânare la mormântul răposatei mele soții.

Când am ajuns acolo, am văzut câteva femei și câțiva bărbați care stăteau la poarta cimitirului.

Unul dintre ei m-a apelat spunându-mi: „Domnule Voiculescu, nu ne puteți ajuta și pe noi?”

Am întrebat „cu ce” și mi-a răspuns, „să ne dea și nouă voie să intrăm în cimitir”.

Brusc am devenit interesat și am întrebat „cine nu vă lasă să intrați în cimitir”.

Am aflat că era vorba de administratorul cimitirului care dăduse acest ordin pentru cei care vin sâmbăta, care este în general o zi în care se fac pomeni, să primească câte un pachet de mâncare.

Am fost foarte dezamăgit și discutând cu vinovații, explicându-le ce înseamnă compasiunea, i-am convins că proverbul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” e valabil și în acest caz.

Mi-au promis că nu o să se mai întâmple. Iar eu, le promit celor ținuți la poarta cimitirului că am să verific și am să le fac dreptate.

51 COMENTARII

  1. este de la sine inteles ca o mare parte dintre oameni s-au cam indepartat de dumnezeu de aceea i-au si aceste decizii absurde dupa parerea mea,va apreciez si va doresc multa sanatate.

  2. Cel mai adesea, faptele bune trec neobservate, dar este atât de bine când constați că uneori sunt recunoscute.

Comentariile sunt închise.