Au trecut peste zece ani de când menționez constant cele două axiome fundamentale ale umanismului pragmatic:
Prima: Omul trebuie să fie valoarea centrală a societății.
A doua: Atributele esențiale ale omului sunt demnitatea, onoarea și curajul.
Umanismul pragmatic fiind încă o doctrină foarte nouă, cred că este util să lămuresc, simplu și clar, conținutul acestor axiome.
Prima subliniază că, spre deosebire de vechile ideologii (capitalismul și comunismul) care au ca valori centrale capitalul, respectiv, lupta de clasă, subordonând omul unor obiective externe, umanismul pragmatic rupe aceste lanțuri ideologice, eliberează ființa umană de orice subordonări doctrinare!
Nu omul trebuie modelat după un anumit model social, ci orice model social trebuie construit respectând omul cu atributele sale esențiale: demnitate, onoare, curaj!
Din perspectiva umanismului pragmatic, DEMNITATEA este valoarea intrinsecă a ființei umane (dimensiunea proprie și esențială a oricărui om).
Demnitatea implică:
• Respectul pentru drepturile și libertățile fundamentale ale oricărei persoane (Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului);
• Dreptul de a avea un rol social activ (opinie, identitate, vot) conform propriilor valori.
• Garantarea condițiilor decente de trai (siguranță, hrană, sănătate, educație, condiții civilizate de locuit).
• Posibilitatea concretă asigurată fiecărui om de a-și descoperi și de a-și dezvolta abilitățile specifice pentru a-și împlini potențialul.
ONOAREA conține premisele morale și etice prin care ființa umană, loială principiilor umanismului pragmatic, alege să se raporteze la semenii săi.
Onoarea implică:
• Respectul pentru celelalte persoane;
• Respectul pentru angajamentele asumate față de ceilalți; “Cuvântul dat trebuie respectat!”
• Respectul pentru diferență.
CURAJUL caracterizează, în viziunea umanismului pragmatic, atât modalitatea cu care acționează omul în plan social, economic, politic sau cultural, cât și obiectivele acestor acțiuni.
Curajul implică:
• Îndatorirea de a combate nedreptățile și inechitățile;
• Responsabilitatea de a proteja categoriile sociale vulnerabile, indiferent de amploarea obstacolelor.
• Asumarea necesității de a contribui activ la garantarea siguranței, prosperității și echilibrului societății.
Foarte bine punctat! Mi se pare important ca ideologiile să fie reînnoite și centrate pe om, nu pe alte valori abstracte care ne dezumanizează. Cum credeți că putem implementa aceste principii la nivel de politici publice?
Îmi place perspectiva umanismului pragmatic! Cred că onoarea și curajul sunt valori neglijate în societatea modernă.
Demnitatea ca valoare intrinsecă este un punct de plecare excelent. Cum putem educa generațiile tinere să înțeleagă și să respecte aceste valori, aceasta este întrebarea.
Am rezonat foarte mult cu ideea de “cuvântul dat trebuie respectat”. Trebuie să revitalizăm acest principiu în relațiile interumane de zi cu zi.
Este o provocare să pui omul în centrul societății într-o lume dominată de interese economice. Care ar fi primul pas concret?
Eu cred ca pe primul plan este capacitatea omului de a produce valori materiale, de care comunitatile au nevoie pentru a trai. Cu alte cuvinte sa faca bani in mod cinstit. Pentru asta omul trebuie sa aiba deasemeni pe celelalte calitati, ca cinstea, inteligenta, demnitate, responsabilitate, si competenta. Ca sa vedeti ca este asa trebuie sa ne imaginam o colectivitate in care oameni nu pot face nici cea mai mica valoare materiala, ca cladire, haine, si mincare. Acea colectivitate a piery, oricite alte calitati ar avea. Calitatile nu aduc bani in mod cinstit, doar munca. Lipsa de produse ar face acea colectivitate sa inceapa sa fure de la alte comunitati, cum fac toate guvernele lumii, deoarece ei nu sunt responsabili si nu sunt competenti sa sustina productia materiala. Lor le este frica de munca ca de moarte de aceia sunt intr-un razboi cu clasa muncitoare, pe care o exploateaza/fura munca ei.
mi se pare ca acest umanism pragmatic seamana foarte mult cu filozofia lui Kant despre etica si demnitatea umana
Interesanta abordare, dar cum putem implementa asta intr-o societate dominata de corporatii?
Foarte bine structurat articolul și logic prezentat. Sper să văd mai multe texte despre acest subiect în viitor
Ma intreb daca notiunile astea de onoare si curaj mai au vreo relevanta ptr tinerii din ziua de azi…
Axiomele sunt bine definite, dar parcă lipsește dimensiunea spirituală. Cum rămâne cu credința și valorile religioase?
As adauga totusi ca onoarea nu e doar despre respectul fata de ceilalti, ci si despre respectul fata de sine.
Subscriu total la ideea că societatea trebuie să se adapteze omului și nu invers. Demnitatea umană ar trebui să fie fundamentul oricărei societăți.
Bun articol dar parca un pic prea idealist. In realitate, capitalul tot va domina, oricat de mult ne-am dori altceva.
Îmi place foarte mult accentul pus pe responsabilitatea socială. Dar cred că ar trebui dezvoltată mai mult partea despre educație.
Onoarea si curajul sunt valori fundamentale dar cum le cultivam intro lume dominata de social media si superficialitate?
ERATĂ LA POSTAREA TRECUTA, în care menționam că voi continua acest dialog, privat…
Merită un ultim mesaj, public, acest dialog, reluat.
La prima noastră întâlnire, mi-ați dat o temă grea, “umanismul”, temă care însă a urmărit tensiunea socială a umanității timp de cca. 2-3 secole în formule directe, pe linia renașterii, a reformei, a iluminismului… Era, și calea mea, ca și fondator al Asociației consultantilor de investitii de pe piata de capital în România post-decembristă, atât timp cât atunci erați și președintele fondator al Asociației Oamenilor de Afaceri din România ! În timp am ințeles că nici “1789”, nici “1776” cu atat mai mult…, nu pot fi extrași din acest context…Această tensiune a continuat și continuă și acum, în formule indirecte. În epoca modernă, politicile de Stânga și de Dreapta au reușit să aducă la aceași “masă”, a interesului public, umanitatea. Nu cred că pot fi excluse din ecuația viitorului ! Intelectuali și practicieni de forță, afirmă, nu fără temei, că nu exista a 3-a cale. Unul dintre ei este Dorin Tudoran, pe care-l respect foarte mult… A încercat ceva Tony Blair, încearca acum Emmanuel Macron…., nu se vede însă capătul tunelui !
La prima noastră întâlnire ( 1995-2002 ), rămăsese marea problemă legată de faptul că lumea confunda umanismul cu umanitarismul. Acum, la posibila reluare…, această confuzie, care va persista la baza piramidei lui Maslow, nu cred că va (mai) crea o problemă… La varful piramidei lui Maslow însă, cred ca a-3-a cale, nu poate fi decât aceea, de a le face pe primele 2, consonante, fără a inteveni în diversitatea lor, necesar a fi respectată. Am scris, de mai multe ori că, TERTIUM DATUR ! Aici, ne (re)întâlnim ! Voi face curând, demonstrația. Contextul mai amplu, strict tehnic, e legat de “Instituționalismul noului echilibru glocal”.
După ce am organizat FORUMUL TEHNOCRAT ( în 1997 la AGIR, Bucuresti + Seminar 1998, la Căciulata, la care a participat din partea Academiei Române conduse atunci de Eugen Simion, fostul ei președinte, Mihai Drăganescu ), CU AJUTORUL ȘI SUB EGIDA INSTITUȚIILOR DUMNEAVOASTRĂ ( rețineti, d-nul Andrei Plesu s-a simțit nevoit să scrie în “Dilema” că nu este membru al Partidului Umanist…, și…, ați primit, cu dedicație, de la regretatul Mircea Nedelciu, “Femeia în roșu”…), m-ați intrebat ce vom face in continuare…, pe “linia Forumului Tehnocrat”. Am întârziat ceva, dar n-am venit cu mâna goală !