Pe 7 decembrie s-a încheiat un nou tur de alegeri.
A fost al șaptelea scrutin de amploare în ultimii doi ani: europarlamentare, locale, parlamentare, prezidențiale anulate în 2024; două tururi de prezidențiale și alegerile locale parțiale în 2025.
Democrația noastră pare din ce în ce mai fragilă.
Absenteismul din 7 decembrie 2025 este cea mai concretă dovadă a dezamăgirii alegătorilor.
România este epuizată de lupte electorale, de promisiuni neacoperite, de jocuri politice subterane și la vedere.
Devine tot mai acut contrastul dintre starea națiunii – marcată de sărăcie, disperare, revoltă – și voioșia politică parcă fară sfârșit.
Atât bucuria victoriilor, cât și necazul înfrângerilor electorale sunt irelevante în comparație cu teribila grijă a zilei de mâine, care apasă pe umerii și pe sufletele majorității românilor.
Este nevoie ca toți care s-au concurat electoral în ultimii doi ani să se apuce de treabă.
Să se vorbească cât mai puțin și să se facă incomparabil mai mult.
Altfel, vom organiza tot mai multe alegeri, dar nu vom mai avea nimic bun de ales.
Absenteismul de la vot arata ca romanii nu mai au incredere in clasa politica
Asta este o realitate cu care ne confruntam cu totii
Credibilitatea clasei politice in randul romanilor este una la cote foarte mici.
Foarte putini au mers sa voteze de aceea clasa politica din romania nu mai are niciun credit dat de romani simplii.
Nivelul de trai scazut si neincrederea in viitorul de maine au dus la astfel de rezultate.
Atunci cand mediocritatea este pusa la rang de mare virtute rezultatele sunt unele dezastruoase.
Romanii vor fapte plauzibile care sa se reflecte in nivelul lor de trai.
Puterea de cumparare a clasei de mijloc a scazut enorm de mult de aceea si aceasta neincredere in clasa politica de la conducere.
Dezechilibrul prin care trece acum tara noastra este unul ingrozitor,iar conducerea tarii nu face mai nimic in acest sens.
La o prima vedere romania pare o tara carte se guverneaza si merge din inertie fara nicio urma de interventie umana.
Politicienii trebuie sa constientizeze faptul ca tara si romanii traiesc la limita saraciei iar masurile luate nu fac altceva decat sa adanceasca si mai mult prapastia dintre ei si popor.
Cei care sunt in functii inalte sunt privileagiati si traiesc bine insa marea majoritate a romanilor se lovesc de un trai greu si de neajunsuri iar de aici pornesc toate.
Romaniei ii trebuie un plan de tara in care cetateanul este pus pe primul loc si interesul national.
Mentalitatea conducerii este una total rupta de realitatea in care ne aflam.
Cred ca trebuie facuta o resetare totala a clasei politice din romania.
Lucrurile merg din rau in mai rau si asta o vedem cu totii.
Oamenii nu au mai iesit la vot pentru ca nu mai au incredere in nimeni din clasa politica de acum.
Sunt de parere ca o mai buna administrare si ascultare a nevoilor oamenilor din popor ar redresa putin situatia si ar creste increderea in cei care ne conduc.
Politicienii sunt doar niste cozi de topor care lovesc direct in propriul popor.
Romanii au resimtit din plin masurile luate de actualul guvern si traiesc foarte greu.
In momentul de fata in romania nu se traieste ci doar se supravietuieste.
In prag de sarbatori romanii abia daca isi mai permit sa-si plateasca facturile,iar neincrederea in clasa politica creste mereu.
Absenteismul de la vot cred ca este un semnal de alarma dat de romani intregii clase politice.
Cred ca o mai buna administrare a sectorului economic ar aduce mari beneficii in randul populatiei si ar reprezenta o mare gura de oxigen pentru oamenii de rand.
Speranta romanilor incepe sa isi piarda stralucirea iar viitorul acestei tari este intr-o mare incertitudine.
Miza acestor alegeri nu mai este cine câștigă sau cine pierde, ci cât mai rezistă societatea românească înainte să cedeze sub povara neîncrederii. Un popor extenuat nu mai poate fi mobilizat cu sloganuri.
Absenteismul din 7 decembrie nu este o întâmplare, ci rezultatul unui efort uriaș de a ignora vocea reală a cetățenilor. Când promisiunile devin ritualice, oamenii încetează să le mai audă.
De doi ani, România trăiește într-un continuu maraton electoral care a consumat energie, resurse și răbdare. Între timp, problemele reale s-au acumulat în tăcere, până au devenit sufocante.
Tot mai mulți români simt că, indiferent cine câștigă, viața lor rămâne la fel. Această percepție este un avertisment grav pentru întreaga clasă politică.
Mânia socială nu este un capriciu, ci rezultatul firesc al nepăsării instituționale. Oamenii nu mai au nevoie de discursuri, ci de dovezi concrete că statul funcționează pentru ei.
Păi cu 7 scrutine in 2 ani nici nu e de mirare ca lumea a cam obosit. Poate și calendarul alegerilor a fost o problemă.
Contrastul între entuziasmul electoral și disperarea socială descrie perfect ruptura dintre România oficială și România reală. A doua nu mai are răbdare să fie ignorată.
Da, da, bună observație, e un contrast uriaș între voioșia politică și supărarea, ca să nu zic disperarea, oamenilor obișnuiți. Politicienii trăiesc în altă realitate, complet deconectați de nevoile cetățenilor care îi aleg. Așa se explică absenteismul și lipsa de interes
Nimic nu este mai periculos decât o societate care simte că nu mai are reprezentare. În această stare, și cele mai mici scântei pot declanșa reacții imprevizibile.
Politicienii vorbesc despre victorie și înfrângere, dar românii vorbesc despre supraviețuire. Această diferență ar trebui să-i îngrijoreze profund pe cei aflați în funcții.
Intre timp, noi ceilalti trebuie sa muncim si sa platim taxe pentru spectacolul lor continuu.
Absenteismul masiv este un vot emoțional, dar tăcut. El spune că oamenii nu mai cred în mecanismele democratice, tocmai pentru că acestea au devenit golite de conținut.
Am votat de fiecare dată și am fost dezamăgită de fiecare dată. Poate că absenteismul e singura formă de protest care mai rămâne, chiar dacă e nociv pentru democrație
Eu nu aș fi chiar așa pesimist în legătură cu slaba participare la ultimele alegeri. Au fost totuși alegeri locale, chiar dacaă în București, programate pentru că a ieșit Nicușor președinte, deci nu la termen. Apoi, la alegerile din noiembrie anul trecut, când miza a fost cu incomparabil mai mare ca acum, oamenii s-au mobilizat, au ieșit la vot masiv și rezultatul a fost bun, zic eu
Clasa politică actuală este oglinda fidelă a societății, din păcate. Dacă noi suntem dezbinați și apatici, așa vor fi și cei care ne conduc. Schimbarea trebuie să plece de la noi, nu doar de la ei
Vorbiti de fapte dar ei se gandesc deja la urmatoarele combinatii. economia e la pamant, inflatia e uriasa, preturile cresc și tot cresc, iar ei isi maresc tot ce isi pot mari de la salarii, la pensii, la sporuri de te miri ce
Mă tem că și anul 2026 o să fie pierdut cu certuri politice interminabile. Coalițiile astea contra naturii nu au funcționat niciodată pe termen lung, iar actuala coaliție e un butoi cu dinamită.
Ce ma sperie e ca lumea nu mai are nici speranta. Cand pierzi si asta, e grav de tot
Până la urmă alegerile sunt doar un instrument. Dacă nu se vede ceva concret după ele, atunci toată povestea devine de formă
Absenteismul nu vine din lene, cum zic unii. Vine din lipsă de speranță. Asta e mult mai grav și mai greu de reparat
Adevărul e că democrația e fragilă în fiecare zi, asta e caracteristica ei. Doar dictaturile sunt solide și de neclintit. Iar votul este singura modalitate prin care prelungim această fragilitate și ne asigurăm că nu ne pricopsim cu ceva ce nu mai putem schimba.. Dar pentru asta oamenii trebuie să simtă că au de ce să meargă la vot, nu să îl perceapă ca pe un ritual inutil, aici aveți dreptate din păcate
Ideea că România e epuizată nu mai e metaforă, e realitate. Oricine vorbește cu oameni obișnuiți vede imediat cât de încărcată e atmosfera pentru că nimeni nu mai suportă circul politic
România nu suferă de lipsă de alegeri, ci de lipsă de responsabilitate. Tururile de scrutin se succed, dar responsabilitatea publică stagnează.
Si daca mergi la vot, tot nu ai cu cine. Oricum alegi raul cel mai mic, nu un proiect viabil
Ce ma sperie e ca lumea nu mai are nici speranta. Cand pierzi si asta, e grav de tot
Cine știe, poate e o strategie și asta să epuizezi psihic cetățenii cu alegeri peste alegeri, doar doar s-or sătura și or mai sta acasă
Tocmai ce vorbeam cu familia despre asta. Niciunul nu a mai votat. De ce? Pentru ca nu se simte reprezentat.
Această oboseală electorală este periculoasă pentru democrație, pentru că lasă loc extremismului să crească. Oamenii disperați caută soluții radicale când cele moderate eșuează lamentabil. Sper să se trezească politicienii până nu e prea târziu, pentru că deja era să fie prea târziu la alegerile pentru președinte de anul trecut
În ce mă privește, am fost să votez la fiecare alegeri și o să mă duc și de-acum încolo. Chiar dacă uneori am fost dezamăgit, consider că e de datoria mea. Votul stă la baza democrației
Politicienii ar trebui sa se simta rusinati de cât de puțini oameni au mai venit la vot și unii din ei, ce-i drept, parcă au măcănit ceva în sensul ăsta, dar nu foarte convingător
Sărăcia despre care vorbiți este cât se poate de reală și dureroasă. Mergi în satele din Moldova sau Oltenia și vezi cum trăiesc oamenii de pe o zi pe alta. Acolo nu ajung discursurile triumfaliste de la București.
Adevărata reformă ar trebui să înceapă cu reducerea numărului de parlamentari și tăierea subvențiilor pentru partide dacă tot se plâng toată ziua bună ziua că se cheltuie prea mulți bani pe aparatul administrativ. Să înceapă cu ei de dataq asta
Cand societatea ajunge atat de dezamagita, nu poti astepta participare mare la vot pentru că oamenii simt ca sunt doar decorul unei lupte intre partide și nimănui nu-i place să facă figurație
Nu am văzut niciun proiect de țară serios în toți acești doi ani de campanii continue. Doar atacuri la persoană și demagogie ieftină cât cuprinde
Eu nu mai am nicio asteptare de la ei. imi vad de treaba mea, imi platesc taxele si incerc sa supravietuiesc. Statul roman e cel mai mare dusman al cetateanului onest.
Cred că pentru cei mai mulți a fost mult mai relevantă ziua în care a venit factura la gaz și la curent decât ziua alegerilor.
Absenteismul nu este lipsa de implicare ,uneori este un strigat al poporului ,,niciunul dintre voi nu ne reprezinta,,.
Atunci cand se renunta la a merge la vot in acelasi timp se renunta si la cea mai puternica forma de democratie.
Cred ca boicotul la vot ii avantajeaza pe cei care sunt deja la putere,carora le pasa mai mult de prezenta la vot a celor loiali lor decat pe nemultumirea celor absenti.
Intr-un sistem in care optiunile par cumva prestabilite,absenta la vot devine singura forma de protest.
Pana la urma daca renuntam la a mai merge la vot insemna ca cedam puterea de decizie altora.
Absenteismul la vot este simptomul cel mai clar al unei democratii care a rupt legatura cu cetatenii sai.
Boicotul poate submina legitimitatea intregului proces democratic,insa mai rar aduce schimbarea mult dorita.
A nu alege poate inseamna o alegere,dar una pasiv-agresiva care transfera responsabilitatea altora.
In democratiile puternice absenteismul este o forma de protest,in cele fragile este un mare pericol.
Cand oamenii se retrag din jocul democratic,spatiul este ocupat de interese particulare mai organizate.
Cred ca oamenii au ajuns la concluzia ca votul lor nu mai schimba absolut nimic.
Absenteismul poate fi o forma de nemultumire sociala aratata in momente cheie.
Un absenteism crescut ar trebui sa sune ca o alarma pentru clasa politica,nu doar pentru opozitie.
Atunci cand mai toate optiunile sunt caracterizate de incompetenta,a nu participa la vot este o forma de refuz onorabil de a legitima un sistem putred.
Pentru foarte multi oameni absenteismul este singurul mod de a-si exprima resentimentul intr-un sistem care nu-i asculta.
Neprezentarea la vot are impact doar cand atinge un prag critic care face rezultatul ilegitim in opinia internationala.
Cred ca este vorba despre o dezamagire profunda ca nicio optiune nu este una plauzibila in ceea ce priveste candidatii.
Un electorat care refuza sa legitimeze optiuni slabe poate fi de fapt mai matur decat unul care voteaza mecanic.
Istoria arata ca schimbarea vine mai des prin implicare si mobilizare,nu prin retragere sau absenteism.
Șapte scrutinuri în doi ani e nebunesc de-a dreptul. Normal că lumea nu mai vine la vot, s-au săturat de minciuni și manipulări.
Nu mai am energie să mă enervez. Accept ca sistemul e stricat si incerc sa traiesc cat de bine pot in ciuda acestei realitati triste
Comentariile sunt închise.