Familia, credința și înțelegerea profundă a nevoilor ființei umane sunt reperele care fac diferența între o existență fără sens și o viață împlinită.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru familia minunată pe care mi-a dăruit-o.
Știu că pentru mulți părinți și bunici aceste sărbători sunt umbrite de lipsuri și de grija zilei de mâine. Îi îndemn pe toți copiii și nepoții să-și găsească un răgaz pentru un telefon sau o vizită la cei care i-au făcut mari.
Crăciun fericit! Să ne fie casele pline de oameni, iar inimile pline de recunoștință.
Craciun fericit alaturi de familie.
Vă doresc un Crăciun cu sens: mai multă apropiere, mai puțină grabă, mai multă omenie.
Sărbători cu pace și demnitate. Să ne adunăm în jurul familiei, nu în jurul lucrurilor.
Vă doresc un Crăciun în care să vă simțiți acasă, oriunde ați fi. Și să-i faceți pe ai voștri să se simtă la fel.
Un „Ce faci? Cum te simți?” spus sincer poate alunga singurătatea care apasă în tăcere.
Respectul față de cei vârstnici spune totul despre o societate. Și despre fiecare dintre noi.
Vă doresc un Crăciun în care să simțiți că viața are sens: prin familie, credință și iubire.
Crăciun binecuvântat! Să nu treacă aceste zile fără să spunem „mulțumesc” celor care ne-au crescut.
Crăciun fericit! Sănătate părinților și bunicilor, bucurie copiilor, liniște tuturor.
Crăciun fericit! Să fim mai aproape unii de alții, măcar în aceste zile.
Crăciun fericit! Să avem timp pentru oameni, nu doar pentru drumuri și liste.
Sărbători binecuvântate, cu sănătate și pace în familie.
Crăciun cu liniște în suflet și recunoștință pentru cei care ne-au crescut.
Aveți mare dreptate. Părinții noștri merită toată atenția, mai ales acum de sărbători.
Credința ne oferă puterea de a trece peste orice obstacol. Familia rămâne singurul refugiu adevărat în această lume agitată. Vă mulțumesc pentru acest îndemn plin de căldură.
Bunicii sunt adesea cei mai singuri în perioada asta. Au povești și amintiri, dar nu au mereu cui să le spună și asta poate doare mai mult decât lipsurile materiale.
Sanatate multa va doresc si sarbatori linistite.
Adevarul e ca timpul trece prea repede si ne trezim ca e prea tarziu. Eu ii sun pe ai mei zilnic, chiar daca vorbim doar cateva minute. Este o dovada de respect minim ptr tot ce au facut.
Foarte corect mesajul transmia aici. Multi tineri au uitat de unde au plecat si cine i-a ajutat.
Parintii mei sunt totul pentru mine si incerc sa le ofer ce pot. Chiar daca stau departe de ei, inima mea e tot acasa cu ei. Dumnezeu sa le dea sanatate tuturor parintilor din lume.
E o realitate crudă faptul că mulți bunici suferă în tăcere. Vizita copiilor și nepoțiilor este probabil cel mai frumos cadou pe care îl pot primi.
Înțelegerea celuilalt începe cu empatia față de cei mai vulnerabili dintre noi. Părinții noștri au fost acolo la fiecare pas al maturizării noastre și merită din plin să le întoarcem măcar o fărâmă din acea dăruire infinită.
Ma bucur ca ati atins acest subiect atat de sensibil si real. Multi batrani nu indraznesc sa ceara ajutor de rusine sau din mandrie. Trebuie sa fim noi cei care facem primul pas spre ei.
Mesajul dvs. amintește de lucruri care nu ar trebui uitate niciodată de fapt. Recunoștința nu se spune doar în gând, e zero dacă nu e arătată și prin fapte.
Eu cred că respectul pentru bunici se invata in sanul familiei. Daca noi nu le aratam exemplul, nici copiii nostri nu o vor face. Sa fim mai buni si mai atenti cu cei care ne-au facut mari cu adevarat.
Exact, credința și familia sunt fundamentul unei vieți împlinite. Fără aceste valori suntem pierduți în goanaa după lucruri materiale.
Aveti dreptate, am si eu parinti in varsta si stiu cat de mult ii bucura un telefon sau o vizita simpla.
Multi tineri cred ca vor recupera timpul pierdut. Din pacate, nu totul se poate repara. O vizita azi e mai buna decat un regret maine.
Adevărul e că în ziua de azi toată lumea e cu ochii în telefon dar nu pentru a suna pe cei dragi. Paradoxal, „social” media ne-a îndepărtat de ceea ce contează cu adevărat. E mai mult antisocial media
Da, multi uita de unde au plecat si cine i-a ajutat sa ajunga unde sunt azi.
Total de acord! Familia este tot ce avem la final de drum, restul sunt doar lucruri trecătoare.
Transmit si eu un gand frumos pentru toate familiile care se reunesc in aceste zile. Sper ca toti sa isi faca timp pentru cei dragi.
Eu unul incerc sa fiu cat mai mult langa parintii mei. Stiu ca timpul petrecut cu ei e limitat si vreau sa profit de fiecare moment.
În goana zilnică uităm prea des de cei care ne iubesc necondiționat din păcate. Mulțumesc pentru reamintire
Corect spus, familia e cea care ramane alaturi indiferent de situatie. Prietenii vin si pleaca dar familia e mereu acolo.
Sunt mulți părinți care nu spun nimic, dar duc dorul în tăcere. De sărbători lucrurile se simt mai apăsat. Și eu sunt de părere că un gest mic poate avea un efect mare.
Ne place sa credem ca vom avea timp mai tarziu. De multe ori, acel mai tarziu nu mai vine, de aceea sunt chiar utile genul acesta de mesaje ca al dumneavoastra.
Un telefon nu costa nimic, dar inseamna mult. Mai ales pentru cei care asteapta un gest cat de mic. Și consider ca ar trebui sa fie un obicei, nu o exceptie.
Multi tineri cred ca vor recupera timpul pierdut. Din pacate, nu totul se poate repara. O vizita azi e mai buna decat un regret maine.
Ne-am obisnuit sa traim pe fuga si uitam ca ai nostri nu mai au acelasi ritm. Noi ar trebui sa ne adaptam la ritmul lor, nu ei la ritmul nostru.
Mâinile lor au fost primele care m-au sprijinit când am învățat să merg, iar inima lor a rămas alături la fiecare pas după aceea.
Nu există hrană mai gustoasă decât cea gătită cu răbdare și dragoste de bunica. Aroma iubirii rămâne pe veci în suflet.
Părinții noștri ne-au dat cel mai mare dar: viața. Iar bunii noștri părinți ne-au dat a doua șansă să fim copii din nou.
În ograda bunicului, am învățat primele lecții despre răbdare – privind un măr cum crește și un soare cum apune.
Ei nu ne-au învățat doar să vorbim, ci să ascultăm. Nu doar să primim, ci să mulțumim.
Fiecare ridică de pe jos, fiecare sfat dat cu blândețe, fiecare poveste spusă seara – toate au fost cărămizi pentru cine suntem azi.
Râsetele din curtea bunicii răsună în amintire mai tare decât orice zgomot al lumii moderne.
Ei au văzut visul în ochii noștri înainte ca noi înșine să-l vedem. Și au crezut în el mai mult decât am crezut noi.
Când eram bolnavi, mâinile lor erau cel mai bun leac. Când eram triști, cuvintele lor erau cel mai bun alin.
Le-am luat ani întregi să ne formeze caracterul, dar uneori uităm să le mulțumim pentru o singură zi.
În grădina bunicii, am învățut că lucrurile frumoase cresc încet, cu răbdare și devotament – la fel ca o viață bine trăită.
Ei au fost primii noștri profesori, psihologi, prieteni și eroi – toți îngrămădiți în două persoane pline de dragoste.
Pe mâinile lor se citesc povestea noastră – zbârciturile de la griji, callusurile de la muncă, delicatețea de la mângâieri.
Mirosul casei bunicii este cel mai sigur port din furtunile vieții.
Ei ne-au învățat să fim puternici nu prin vorbe dure, ci prin exemplul tăcut al perseverenței lor.
Fiecare lecție de viață pe care am primit-o a fost ambalată în simplă înțelepciune și dată cu dragoste necondiționată.
18. În ochii lor veți găsi mereu o licărire de mândrie pentru voi, chiar și atunci când nu o meritați.
19. Ei au fost arhitecții tăcuți ai sufletului nostru, construind cu răbdare ziduri de principii și ferestre de vise.
Cei care ne-au crescut nu cer statui sau laudă. Le este de ajuns să ne vadă trăind cu bunătate și amintindu-ne cândva de ei cu un zâmbet.
Părinții, bunicii – baza noastră fără de care nu am fi azi ceea ce suntem.
Sărbători binecuvântate dl profesor
De multe ori oameni care nu ne sunt rude de sange au mai multa grija de noi sau sunt mai mult alaturi de noi decât proprii parinti. Va multumesc pentru tot ce ati facut si faceti pentru mine si familia mea!
Sărbători fericite și un an cel puțin la fel de bun
Perfect spus. Familia e cel mai de pret dar pe care il avem.
Frumos mesaj pentru sarbatori. O sa incerc sa fiu mai atent cu ai mei, nu doar acum de sarbatori ci tot timpul. Sarbatori fericite tuturor.
As spune ca si prietenii apropiati pot juca un rol similar in viata unora.
Nu stiu ce sa zic. Pentru unii, familia nu a fost un sprijin. On general e adevarat ce spuneti, dar sunt si cazuri in care familia e un cosmar
Problema e ca multi tineri pleaca din tara si parintii raman singuri acasa. Stiu cazuri in care batranii vorbesc cu copiii lor o data pe luna, maxim.
Mama ma suna in fiecare zi sa intrebe daca am mancat si daca sunt bine. Are 72 de ani si tot ea isi face griji pentru mine… Asa ca aveti dreptate total
Multi parinti nu vor sa deranjeze si zic ca sunt bine chiar daca nu sunt. Ideea e că noi suntem cei care trebuie sa fim atenti si sa intelegem cand au nevoie de ajutor char daca nu o spun
Cred ca educatia asta lipseste din scoli, sa ne invete despre responsabilitatea fata de parinti. Prea multi copii cresc fara sa inteleaga valoarea sacrificiilor facute pentru ei.
Un an nou cu âmpliniri vă doresc tuturor
Comentariile sunt închise.