Două concluzii, după demisia domnului Daniel David din fruntea Ministerului Educației, pe fondul subfinanțării cronice a acestui domeniu:
- În România încă mai sunt personalității care pun principiile mai presus de interese. O națiune puternică are nevoie de asemenea repere de Demnitate, Onoare și Curaj.
- Educația din România este într-un moment critic. Am convingerea că domnul David ar fi rămas la minister dacă ar fi considerat că mai poate ajuta domeniul pe care îl cunoaște atât de bine.
Educația trebuia să reprezinte o prioritate strategică a României. Iar bugetul pe anul 2026 ar trebui să reflecte acest imperativ.
Semnificația demisiei domnului Daniel David trebuie analizată în profunzime.
respect pentru gest. dar intrebarea grea ramane: cine isi asuma acum sa spuna public ce lipseste concret din buget si cat?
as vrea sa vad si eu o lista de masuri blocate din cauza finantarii. Altfel publicul ramane doar cu emotia momentului, nu cu intelegerea problemei…
Demisia unui ministru pe motiv de subfinanțare este un semnal de alarmă rar, dar limpede: nu poți cere performanță într-un domeniu strategic și, în același timp, să-l ții pe avarie. Un gest de onoare devine, paradoxal, un diagnostic al sistemului.
sper sa nu ramana doar un episod de presa..
E ușor să vorbești despre „România educată”, despre digitalizare, despre competențe și modernizare. Greu e să pui banii în spatele acestor cuvinte. Bugetul este mereu adevărul din spatele discursului.
Dacă educația e „prioritate strategică”, atunci trebuie tratată ca atare: finanțare predictibilă, investiții multianuale, obiective măsurabile, stabilitate legislativă. Altfel, rămâne doar un slogan de campanie.
E un moment bun să ne amintim că educația nu este cheltuială, ci infrastructură națională: produce productivitate, reduce sărăcia, crește coeziunea socială, întărește statul de drept. Subfinanțarea ei e o formă de auto-sabotaj.
Cred ca ar fi util ca gestul sa fie urmat de presiune civica
Dacă demisia declanșează doar un val de comentarii și apoi se uită, am ratat momentul. Ar trebui să declanșeze o discuție serioasă despre țintele de finanțare, despre priorități și despre calendar.
Demisia ridică o întrebare incomodă: cine își asumă, cu nume și prenume, faptul că educația a fost lăsată ani la rând la coada bugetului? În orice țară serioasă, asta ar produce reacții și corecții rapide.
Păcat, părea un profesionist. Aud că în locul lui va veni plagiatorul de la Timișoara, Marilen Pîrtea. Tot el a încercat să o scape și pe Kovesi de acuzațiile de plagiat
Bugetul pe 2026 va arăta dacă am învățat ceva din această lecție de demnitate. Fără bani, programele educaționale rămân doar niște hârtii frumos colorate.
Da, mai rar un astfel de gest în politichia românească. Chiar dacă nu l-am apreciat ca ministru am apreciat gestul lui
Dacă un rector de talia sa recunoaște că nu mai poate ajuta, înseamnă că suntem într-un impas total
Am urmărit parcursul domniei sale și eram convins că va încerca să schimbe lucrurile din interior. Se pare că zidul birocratic și lipsa de fonduri au fost mult prea mari. România pierde un om capabil astăzi.
Și culmea e că nici măcar nu a fost depusă vreo moțiune împotriva lui. Și tot și-a dat demisia de onoare, spre deosebire de alții sau altele.
Onestitatea domnului David este lăudabilă, dar situația educației rămâne una dezastruoasă. Fără investiții masive, vom continua să exportăm inteligență și să importăm probleme.
Nu știu ce să zic… A avut și niște măsuri controversate, precum cele cu mărire normei profesorilor și înghețarea salariilor. Mulți profesori nu îl aveau la inimă, asta e cert. Dar întrebarea e dacă altcineva ar fi putut face mai mult și, mai ales, dacă va putea face mai mult
O demisie onorabilă îți lasă porțile deschise în politică. Presimt că o să mai auzim de el
Un act de curaj care scoate la iveală adevărata problemă a guvernării noastre, nu doar asta din urmă. Prioritățile sunt mereu altele, niciodată educația sau sănătatea.
Las că vine pe linie de partid traseistul Pîrtea să facă rahatul praf
Cred că e o reacție firească a unui om care își respectă blazonul și profesia. Respect
pacat de situatie dar macar stim unde stam acum. omul a fost sincer si a spus ca fara bani nu se poate.
Educația ar trebui să fie pe primul loc în orice buget, nu să primească resturile. Gestul lui David e de apreciat
Nu pot să nu observ că singurul ministru care și-a asumat și și-a dat demisia a fost unul care nu a avut legături cu nici un partid.
Mulți ar fi rămas acolo doar pentru funcție și salariu. Așa că respect și succes la Universitate. Poate e mai bine așa
Sincer, ma bucur ca a plecat daca nu putea schimba nimic. Mai bine să vorbească liber despre problemele reale decât să tacă din funcție.
Da, de apreciat, dar e tare trist ca ajungem sa aplaudam demisii in loc de realizari. Sistemul e atât de blocat încât oamenii competenți preferă să plece.
Educația subfinanțată = viitor subfinanțat.
Demisia lui arata ca exista limite pe care oamenii integri nu le trec. Politicienii ar trebui să înțeleagă mesajul.
Cand oamenii competenti pleaca, raman doar cei care accepta orice conditii. Asta e exact ce ne distruge țara.
Educatia romaneasca e la pamant de ani de zile. David a încercat, cel putin a parut ca a incercat, dar când sistemul e împotriva ta, e greu să faci minuni.
Comentariile sunt închise.