Fiecare om gândește în felul lui. Fiecare alege cum crede.

Ce facem cu cel care gândește, alege și crede altfel decât noi?

De obicei, sunt două abordări.

În una dintre ele, îi respingem categoric opțiunea. Fie îl desființăm agresiv, fie îl luăm în râs, îi punem o etichetă și îi întoarcem spatele.

În cealaltă, încercăm să-l înțelegem. Ce conține opinia lui? Cum și-a format-o? Ce a trăit? Ce își dorește? Ne atacă sau se apără?

Ne punem aceste întrebări nu neapărat pentru a ne schimba noi părerea. Miza responsabilă este să ajungem la perspective compatibile. Să putem trăi împreună, chiar dacă avem opinii diferite.

O părere respinsă agresiv nu dispare pur și simplu. Omul redus la tăcere se închide și devine ostil. Acumulează frustrare, își așteaptă revanșa. Astfel se dezintegrează familii, prietenii, colaborări profesionale, iar întreaga societate se rupe în tabere care se urăsc reciproc.

În schimb, atenția la opinia și motivațiile celuilalt reduce tensiunea. Chiar dacă, o vreme, cel diferit de noi rămâne ostil, cu timpul sunt șanse mari să se schimbe.

Sigur, vor rămâne mereu și cazuri extreme, oameni care scrâșnesc din dinți și împrăștie ură. Dar cei mai mulți dintre noi, dacă primesc curiozitate și un zâmbet în loc de respingere și înjurătură, vor începe la un moment dat să zâmbească.

„Întoarce și obrazul celălalt” nu este doar o lecție de bunătate creștină, ci și o formă de a-ți educa aproapele.

Omul ascultat lasă garda jos. Diferențele pot rămâne, e firesc să rămână, dar dialogul devine posibil.

Schimbarea de abordare poate începe de acasă.

Tinerii și bătrânii din aceeași familie văd lumea diferit. De aceea propun un exercițiu:

Data viitoare când vă contraziceți, căutați sâmburele de adevăr din opinia celuilalt. Bunicul are în spate o viață de experiență. Nepotul vede o lume nouă, pe care bunicul o cunoaște mai puțin. Ascultați-vă reciproc. Întrebați „De ce crezi asta?”, în loc de „Habar n-ai!”

Veți ajunge să vă apropiați cu adevărat și nu va mai rămâne loc pentru ură între voi.

Lăsați un mesaj în comentarii despre rezultatul acestui exercițiu.

Transmiteți și altora experiența voastră.

6 COMENTARII

  1. Poate că primul pas pentru a scăpa de ură este să renunțăm la obsesia de a avea întotdeauna dreptate. Nu trebuie să câștigăm fiecare discuție. Uneori, o relație păstrată valorează mai mult decât satisfacția de a demonstra că celălalt greșește.

  2. Există o diferență mare între a asculta pe cineva și a fi de acord cu el. Din păcate, am ajuns să confundăm cele două lucruri. Putem respecta un om fără să-i împărtășim convingerile, iar asta nu înseamnă că renunțăm la propriile principii.

  3. Aș adăuga ceva important: trebuie să învățăm să ne cerem și scuze. Uneori, într-o ceartă, nu ideile provoacă cea mai mare suferință, ci cuvintele aruncate la nervi. Un simplu „îmi pare rău pentru felul în care am vorbit” poate schimba complet atmosfera.

  4. În multe familii, discuțiile despre politică sau religie au devenit aproape imposibile. Fiecare încearcă să-l convingă pe celălalt, iar la final toată lumea pleacă supărată. Poate ar trebui să ne propunem să înțelegem ceva nou, nu neapărat să schimbăm votul sau credința cuiva.

  5. Mi se pare important să spunem și că înțelegerea are limitele ei. Putem asculta o persoană care gândește diferit, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm jignirile sau comportamentul abuziv. Respectul trebuie să existe de ambele părți.

  6. Rețelele sociale au făcut foarte mult rău dialogului. Oamenii citesc două fraze, pun o etichetă și încep atacul. Dacă am sta față în față, probabil am descoperi că avem mai multe lucruri în comun decât ne imaginăm din comentariile de pe internet.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.