În 2025, statul român a bugetat pentru cercetare o sumă echivalentă cu sub 19 euro pe locuitor. Media europeană a fost de aproape 300 euro. Deci în România, aflată oricum pe ultimul loc în UE și la acest capitol, s-a alocat de peste 15 ori mai puțin raportat la media europeană.
În ultimii zece ani, toate celelalte state membre au crescut constant suma alocată cercetării, cu aproape 60%. În același interval, România a redus-o cu aproape 10%!
Sunt cifre obiective alarmante. Într-o lume în care revoluția tehnologică devine factor decisiv în economie, în politică și în dinamica socială, statul român taie bani de la cercetare!
În prezent, Comisia Europeană pregătește Actul privind Spațiul European de Cercetare care vizează atât reducerea diferențelor dintre sistemele naționale, cât și îmbunătățirea condițiilor de lucru ale cercetătorilor. Se promovează o țintă de 3% din PIB pentru cercetare până în 2030 în statele UE!
Necesitatea creșterii alocării pentru cercetare în România este indiscutabilă.
În perspectiva dezbaterilor privind bugetul de stat pe anul viitor, consider că trebuie găsite soluții pentru cel puțin trei direcții strategice:
- Investiția majoră în tinerii cercetători. România nu își mai permite să-și piardă resursele strategice de inteligență! Sunt necesare burse consistente și salarii comparabile cu cele din Occident pentru tinerii străluciți! Pozițiile în laboratoarele de cercetare trebuie ocupate în funcție de performanță, nu de vechime!
- Conectare directă între “laborator” și “fabrică”. Spre deosebire de dinamica excepțională din Statele Unite și alți lideri globali, în România, cercetarea fundamentală și cea aplicativă trăiesc în lumi paralele! Una produce descoperiri pe care nu le preia nimeni, cealaltă cumpără din exterior idei care sunt deja depășite pe plan internațional. Este nevoie ca statul român să stimuleze concret colaborarea dintre cercetător și antreprenor și să finanțeze direct proiectele care au potențial aplicativ validat de piață.
- Cercetătorii trebuie respectați și stimulați cu cel puțin aceleași facilități fiscale care au existat în industria IT. Scutirea de impozit trebuie legată direct de profesia de cercetător, nu de proiect, cum se întâmplă în prezent.
Bugetul alocat cercetării în 2027 trebuie să fie de cel puțin 10 ori mai mare decât cel pe anul în curs.
Cercetarea este indispensabilă inclusiv capacității României de apărare și descurajare a amenințărilor externe.
Subfinanțarea cercetării reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității României, deoarece fără investiții în inovare și tehnologie nu putem face față provocărilor viitorului. Statul trebuie să aloce un procent mai mare din PIB cercetării și să asigure finanțări constante pentru proiectele științifice.
O țară care nu investește în cercetare devine dependentă de tehnologiile altor state. România trebuie să își dezvolte propriile capacități de cercetare, să sprijine universitățile și institutele naționale și să încurajeze colaborarea dintre mediul academic și industrie.
Cercetarea este un pilon important al securității naționale. Lipsa finanțării poate afecta capacitatea României de a răspunde amenințărilor cibernetice, militare și economice. O soluție ar fi crearea unor programe naționale de finanțare dedicate cercetării în domenii strategice.
Este îngrijorător faptul că numeroși cercetători români aleg să plece în străinătate din cauza lipsei oportunităților. Pentru a opri acest fenomen, statul trebuie să ofere salarii competitive, granturi de cercetare și condiții moderne de lucru.
Subfinanțarea cercetării afectează capacitatea României de a dezvolta tehnologii proprii și de a concura cu alte state. Este necesară o strategie națională pe termen lung, prin care finanțarea cercetării să devină o prioritate bugetară.
Un stat care nu își susține cercetătorii riscă să își piardă cele mai valoroase resurse umane. O soluție concretă ar fi introducerea unor burse, programe de mentorat și facilități pentru tinerii care aleg o carieră în cercetare.
Cercetarea în domeniul securității cibernetice trebuie să beneficieze de finanțare prioritară. Atacurile informatice sunt tot mai complexe, iar România are nevoie de specialiști, laboratoare performante și tehnologii dezvoltate la nivel național.
Nu putem vorbi despre o Românie puternică dacă ignorăm cercetarea științifică. Guvernul trebuie să stimuleze investițiile private în acest domeniu prin facilități fiscale și parteneriate între companii și institutele de cercetare.
Subfinanțarea cercetării poate afecta inclusiv securitatea energetică a României. Dezvoltarea tehnologiilor pentru energie regenerabilă, stocarea energiei și eficiență energetică trebuie susținută prin proiecte finanțate constant.
România trebuie să înțeleagă că cercetarea nu reprezintă o cheltuială inutilă, ci o investiție strategică. O soluție ar fi creșterea graduală a bugetului național pentru cercetare și utilizarea transparentă și eficientă a fondurilor.
O Românie dependentă de tehnologiile importate este o Românie vulnerabilă. Trebuie să investim în cercetare aplicată și să încurajăm dezvoltarea produselor și tehnologiilor autohtone, în special în sectoarele strategice.
Cercetarea medicală este la fel de importantă pentru securitatea națională ca apărarea militară. Statul trebuie să finanțeze laboratoare moderne, studii clinice și dezvoltarea industriei farmaceutice românești, pentru a putea răspunde eficient viitoarelor crize sanitare.
Universitățile românești au nevoie de finanțare pentru infrastructură, echipamente și proiecte inovatoare. O colaborare mai strânsă între universități, autorități și mediul privat ar putea contribui semnificativ la reducerea deficitului de cercetare.
Subfinanțarea cercetării slăbește competitivitatea economică a României și poate accentua dependența de alte state. Este important să dezvoltăm programe care să transforme rezultatele cercetării în produse, servicii și tehnologii utile economiei naționale.
Tinerii trebuie încurajați să aleagă domeniile științifice încă din timpul școlii. Introducerea unor programe educaționale moderne, concursuri de inovare și burse pentru cercetare ar putea contribui la formarea unei noi generații de specialiști.
Cercetarea în domeniul apărării trebuie să fie o prioritate pentru România, mai ales în contextul regional actual. Investițiile în tehnologii defensive, comunicații securizate și sisteme de monitorizare pot consolida capacitatea de apărare a țării.
O soluție pentru combaterea subfinanțării ar fi atragerea mai eficientă a fondurilor europene destinate cercetării și inovării. România trebuie să ofere sprijin administrativ cercetătorilor și să simplifice procedurile de accesare a finanțărilor.
Cercetarea agricolă contribuie direct la securitatea alimentară a României. Pentru a reduce vulnerabilitățile din acest sector, trebuie finanțate proiecte privind soiurile rezistente la secetă, tehnologiile agricole moderne și gestionarea eficientă a resurselor.
Fără cercetare nu există progres, iar fără progres nu poate exista securitate pe termen lung. Autoritățile trebuie să trateze finanțarea cercetării ca pe o responsabilitate națională, nu ca pe o opțiune bugetară secundară.
România are specialiști valoroși, însă mulți dintre ei nu beneficiază de condițiile necesare pentru a-și valorifica potențialul. Modernizarea infrastructurii de cercetare și crearea unor oportunități profesionale atractive reprezintă soluții esențiale.
Subfinanțarea cercetării poate afecta capacitatea statului de a anticipa și gestiona crizele. De aceea, trebuie dezvoltate programe de cercetare interdisciplinară în domenii precum securitatea, economia, sănătatea și protecția mediului.
Pentru a avea o economie rezilientă, România trebuie să investească în știință și inovare. Sprijinirea întreprinderilor care colaborează cu institutele de cercetare ar putea stimula dezvoltarea tehnologiilor românești.
Cercetarea în domeniul inteligenței artificiale nu trebuie ignorată. România are nevoie de specialiști și infrastructură digitală performantă pentru a nu rămâne în urma altor state. Finanțarea proiectelor naționale în acest domeniu este absolut necesară.
O problemă importantă este lipsa predictibilității finanțării. Cercetătorii nu pot dezvolta proiecte serioase dacă bugetele se modifică permanent. Statul trebuie să asigure finanțări multianuale și criterii clare de evaluare a proiectelor.
Investițiile în cercetare pot contribui la consolidarea poziției României în NATO și Uniunea Europeană. Participarea la proiecte internaționale și dezvoltarea unor tehnologii proprii trebuie susținute printr-o politică națională coerentă.
Securitatea națională depinde și de capacitatea României de a-și proteja infrastructurile critice. Finanțarea cercetării în domeniul securității cibernetice, al telecomunicațiilor și al protecției rețelelor energetice trebuie să reprezinte o prioritate.
România nu trebuie să fie doar consumatoare de tehnologie, ci și producătoare de soluții inovatoare. Pentru acest lucru este nevoie de finanțarea start-upurilor tehnologice și de dezvoltarea unor incubatoare de afaceri în parteneriat cu universitățile.
Schimbările climatice pot deveni o problemă de securitate națională, afectând agricultura, resursele de apă și infrastructura. România trebuie să finanțeze cercetarea climatică și dezvoltarea unor soluții de adaptare la fenomenele extreme.
Pentru combaterea subfinanțării este importantă și implicarea sectorului privat. Companiile ar trebui încurajate să finanțeze proiecte de cercetare prin parteneriate cu universitățile și institutele naționale.
Cercetarea trebuie să beneficieze de o abordare strategică, nu de măsuri temporare. Este nevoie de o lege și de politici publice care să asigure stabilitatea finanțării și continuitatea programelor naționale de cercetare.
România riscă să piardă oportunități importante dacă nu investește în tehnologiile viitorului. Finanțarea cercetării în robotică, biotehnologie, materiale avansate și digitalizare ar putea consolida securitatea și competitivitatea țării.
Un tânăr cercetător nu poate trăi doar din felicitări și promisiuni. Are nevoie de un salariu decent, de aparatură și de perspectiva unei cariere. Aveți dreptate să puneți problema condițiilor concrete: abia după ce le oferim putem vorbi serios despre păstrarea oamenilor valoroși în țară.
O soluție eficientă ar fi dezvoltarea unor parteneriate între institutele românești și centrele internaționale de cercetare. Aceste colaborări ar permite transferul de cunoștințe, accesul la tehnologii moderne și formarea specialiștilor.
Aș adăuga la propunerile dumneavoastră și nevoia unei finanțări previzibile pentru mai mulți ani. Un proiect de cercetare nu poate fi construit sănătos dacă echipa nu știe ce resurse va avea peste șase luni. Continuitatea contează enorm atunci când rezultatele cer timp.
Vorbim mult despre independență, dar ar trebui să discutăm mai des și despre capacitatea de a produce, de a repara și de a înțelege tehnologiile de care depindem. Legătura pe care o faceți între cercetare și securitate merită luată în serios.
Cercetarea științifică trebuie să fie mai bine conectată la nevoile reale ale societății. Finanțarea proiectelor care oferă soluții concrete pentru problemele economice, sociale și de securitate ar trebui să fie o prioritate.
Foarte bună observația despre performanță și vechime. Experiența merită respectată, iar tinerii trebuie să aibă șansa de a demonstra ce pot. Concursurile transparente și criteriile clare ar ajuta ambele generații și ar da mai multă credibilitate instituțiilor de cercetare.
Subfinanțarea cercetării afectează și capacitatea României de a combate dezinformarea. Este necesară susținerea studiilor privind comunicarea strategică, educația media și mecanismele de consolidare a rezilienței informaționale.
Sper ca discuția despre buget să includă și felul în care ajung efectiv banii la cercetători. Putem aproba sume mai mari, dar dacă accesul la ele înseamnă luni întregi de blocaje, pierdem timp prețios. Finanțarea și simplificarea procedurilor ar trebui gândite împreună.
O țară puternică investește în educație, cercetare și inovare. România trebuie să crească finanțarea laboratoarelor universitare și să ofere tinerilor cercetători acces la echipamente și tehnologii de ultimă generație.
Este important ca fondurile destinate cercetării să fie distribuite pe baza meritului și a rezultatelor. Evaluarea transparentă, competițiile corecte și monitorizarea proiectelor pot asigura utilizarea eficientă a banilor publici.
România trebuie să valorifice potențialul cercetătorilor din diaspora. Programele de colaborare, granturile pentru revenirea în țară și proiectele comune cu universitățile românești ar putea aduce expertiză valoroasă în sistemul național de cercetare.
O amenințare la adresa securității României este dependența excesivă de furnizori externi pentru tehnologii esențiale. Dezvoltarea capacităților interne de cercetare și producție poate reduce această vulnerabilitate.