De peste 35 de ani despre tineri se spun cuvinte frumoase: ei sunt “viitorul României”! “Resursa noastră strategică de dezvoltare.” Și alte fraze poleite care ascund un adevăr dramatic:
În acest moment, în România, unul din patru tineri cu vârste de până la 25 de ani este șomer! Suntem campioni europeni în acest top al rușinii!
Avem regiuni de dezvoltare în care unul din trei tineri cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani nu merge nici la scoală, nu are nicio ocupație!
Fără a subaprecia provocările economice actuale, consider că aceste cifre sunt mai alarmante decât deficitul bugetar!
O generație irosită generează pierderi în cascadă. Acești tineri nu contribuie la economia națională, nu au un rol social activ, nu se simt integrați, reprezentanți și respectați de instituțiile democratice.
Pot deveni ușor ținta manipulărilor mișcărilor extremiste. Și nu e vina lor!
Cei mai mulți dintre ei au cerut o șansă. Au încercat să se angajeze. Dar au fost respinși pentru că “nu au experiență”. Cum să acumuleze experiență dacă nimeni nu-i angajează?!
Sigur, pentru unii dintre ei se pot găsi soluții punctuale. Dar pentru a salva o generație întreagă este necesară o strategie națională, aplicată integrat de către instituțiile relevante, în primul rand de cele din educație.
Un exemplu concret: “practica” desfășurată în economia reală și în orice alte agenții și instituții relevante pentru profilul studiat, trebuie să fie obligatorie în ulltimii doi ani din liceu și în fiecare an de facultate.
În acest fel, vom rezolva sistemic problema “lipsei de experiență”, vom reduce semnificativ șomajul în rândul tinerilor și vom evita dependența de forța de muncă din străinătate.
Pentru a identifica și pentru a aplica asemenea soluții este nevoie de preocupare reală pentru viitorul acestei țări.
E necesar să ne iubim țara cu fapte, nu doar cu vorbe.
Lipsa de interes pentru soarta tinerilor este un abuz.
Baza fundamentala este intotdeauna educatia,ea este esentiala pentru tinerii din romania,fara ea majoritatea tinerilor pleaca cu un mare handicap.
Asigurarea programelor de internship si ucenicie care sa le permita tinerilor sa isi testeze competentele in lumea reala sunt indispensabile.
Atat companiile de stat cat si cele private ar trebui sa aiba programe dedicate tinerilor absolventi,unde sa invete o meserie,nu sa ceara din prima experienta.
Intr-o lume care se schimba rapid,tinerii ai nevoie de acces la cursuri de recalificare si de perfectionare finantate direct sau subventionate de catre stat.
Un program de mentorat bine structurat poate deschide usi si oferi indrumare pe care scoala nu o poate face.
Sa ne asiguram ca tinerii din mediile mai defavorizate sau mediile rurale au aceleasi sanse la o educatia corecta.
Orientarea profesionala trebuie facuta de consilierii de cariera care sa ii ajute pe tineri sa aleaga o cale reala si benefica pentru ei,nu una la moda.
In era digitala,aceasta nu mai este un lux,cu o necesitate,orice tanar ar trebui sa aiba competente digitale solide.
Statul poate creea oportunitati prin care tinerii sa isi exprime pasiunile(arta,sport,mestesuguri)si sa le poata transforma in surse de venit.
Sa le oferim tinerilor un loc la masa in discutiile despre viitorul lor,politicile pentru tineri ar trebui facute ,,cu ei,, nu ,,pentru ei,,.
Sa cultivam o cultura in care ,,a gresi,, nu este o rusine ci o oportunitate de invatare….frica de esec omoara inovatia.
Sa le oferim tinerilor accesul facil la o locuinta,asta este o mare bariera pentru ei,prin programe de ajutor pentru prima locuinta sau chirie accesibila astfel incat sa le ofere tinerilor o independenta financiara.
Consiliere psihologica in scoli si licee,un tanar sanatos psihic poate atinge potentialul maxim.
Promovabilitate pe principii meritocratice,tinerii trebuie sa vada ca munca si talentul sunt rasplatite adecvat.
Investitia in tineri nu aduce roade peste noapte este mare nevoie de rabdare din partea politicienilor cat si din partea marilor angajatori.
Pe partea de implicare civica sa-i invatam pe tineri sa se implice in viata sociala si sa ia decizii pentru bunul mers al lucrurilor.
Politici familiale care sa ii sprijine pe tineri atunci cand vor sa isi intemeieze o familie,fara sa isi sacrifice cariera.
Promovarea de povesti de succes ale tinerilor care au resit prin munca si perseverenta,oferindu-le speranta si modele de urmat.
Asigurarea unui sistem de transport benefic pentru tineri,pentru a putea ajunge rapid si facil in marile orase.
Toate concursurile pentru burse,locuri de munca sau fonduri trebuie sa fie extrem de transparente,pentru a construi increderea in sistem.
Statul si companiile private trebuie sa coopereze pentru a creea programe care sa raspunda noilor cerinte ale pietii de munca.
Sa continuam sa extindem programe care sa le permita tinerilor sa invete sau sa lucreze in strainatate pentru a acumula experienta,cu garantia ca se vor intoarce.
Accesul facil la capital financiar in cadrul sistemului bancar adaptat special pentru tinerii antreprenori.
La faza cu fraze poleite am o explicație simplă: e întotdeauna mai simplu doar să bați din gură în loc să faci ceva
Pe vremea mea chiar se făcea practică în ultimul an de liceu și din anul doi de facultate. Eu am făcut practică pedagogică în licee, de exemplu, predam câteva lecții din materiile pe care le studiam la facultate. Apoi am devenit profesor și s-a dovedit că practica aceea din licee a fost esențială.
Servicii digitalizate….sa le simplificam tinerilor viata prin servicii online accesibile de la inscrierie la scoala pana la infiintarea unei firme.
WOW, 1 din 3 tineri șomeri… Nu mi-aș fi imaginat că stăm chiar așa rău, pare o adevărată problemă de securitate națională. Ce să zic, adio pensie…
Subscriu total la ideea cu practica obligatorie. Eu am terminat facultatea acum 3 ani si am patit exact asta, peste tot imi cereau experienta. De unde sa o iau daca nu ma angaja nimeni?
Tinerii trebuie sa se simta protejati de legi si de institutiile statului,un mediu sigur este unul in care creativitatea prinde aripi iar inovarea este la ea acasa.
Asta se întâmplă mai devreme sau mai târziu când sistemul educațională nu are legătură cu piața reală a muncii. Cred că din Educație trebuie început, dar sistemul pare făcut în așa fel încât se autoconservă în aceeași stare în care este de 35 de ani
Statul trebuie sa finanteze si sa incurajeze participarea tinerilor la activitati culturale si sportive care formeaza caracterul si ofera oportunitati alternative.
Crearea de programe de voluntariat si ecoturism care sa le ofere tinerilor sansa de a descopri tara si sa se implice in protejarea ei.
Incurajarea continua a tinerilor inspre inovare si creativitate poate declansa un potential masiv in mai toate domeniile de activitate.
Văd că suntem campioni doar la lucruri negative. Șomajul în rândul tinerilor, corupție, emigrare… Când o să fim campioni la ceva bun (în afară de viteza la internet)?
Corect. În plus, mulți tineri nici măcar nu termină liceul. Problema e mult mai adâncă și începe din clasele primare.
Clasicul cerc vicios: nu te poți angaja pentru că nu ai experință, nu ai experiență pentru că nu te poți angaja.
Solutia cu practica e buna dar nu cred ca ajunge. Trebuie si o reforma a programelor scolare, sa se predea competente practice nu doar teorie. Ia vezi cati absolventi stiu sa-si faca un CV decent sau sa vorbeasca la un interviu.
Țin minte că la un moment dat existau stimultente fiscale și financiare pentru firmele care angajau absolvenți sau tineri care încă nu fuseseră angajați. Era o idee bună, ce s-a întâmplat cu ea?
Nu putem pune toata vina pe sistem. Si tinerii trebuie sa-si asume responsabilitatea. Multi nu vor sa munceasca, vor salarii mari de la inceput, nu accepta joburi entry level.
Las că vine Bolojan și îl dă afară și pe ăla unu din cei trei tineri angajați și am rezolvat cazul definitiv: dacă nu mai avem tineri angajați, nu mai avem nici șomaj din rândul acestei categorii
Fiica mea termină facultatea anul ăsta și deja e îngrijorată. Văd în jurul ei colegi care au renunțat să mai caute job în România și pleacă afară. Brain drain-ul continua.
La faza cu fraze poleite am o explicație simplă: e întotdeauna mai simplu doar să bați din gură în loc să faci ceva
De acord cu tot ce ați spus. Dar să ținem cont și că universitățile trebuie să își asume responsabilitatea. Nu poți preda aceleași lucruri ca în anii ’90 și să te aștepți la absolvenți pregătiți pentru 2025.
Problema e si ca multe practici din facultate sunt fictive. Iti da profersorul un formular sa-l completezi si gata, ai facut practica. Nimeni nu verifica nimic.
Văd că pentru a deveni ministru în Guvernul României e suficientă și o „facultate” precum Bioterra terminată în 20 de ani dacă ai suficientă experiență în a falsifica CV-uri, deci e totul OK
Adevărul este că mulți angajatori cer experiență de parcă tinerii ar trebui să o fi dobândit în timpul liceului. Este un cerc vicios care nu face decât să demotiveze. Trebuie regândit sistemul de ucenicie și practica, în loc să fie o formalitate.
Propunerea cu practica obligatorie in ultimii doi ani de liceu si facultate mi se pare o necesitate stringenta. Asa se face si in alte state unde tranzitia de la scoala la piata muncii e mult mai lina. De ce sa nu aplicam modelele care deja functioneaza si si-au dovedit viabilitatea?
Mi se pare corect ca nu doar Ministerul Educatiei sa fie implicat, ci si cel al Muncii si chiar institutiile locale. Problema somajului tinerilor cere o abordare interministerială, altfel e doar o cârpăceală
Suntem la un punct critic. Tinerii care nu se simt integrati pot deveni usor prada miscarilor extremiste, așa cum bine ați semnalat. Lipsa de perspectivă îi face vulnerabili.
Comentariile sunt închise.