Un ateu, un agnostic și un credincios se așează la aceeași masă.
Primul obstacol nu e diferența de opinii. E diferența de limbaj si de valori. „Dumnezeu”, „dovadă” sau „sens” au semnificații diferite pentru fiecare.
Foarte frecvent, oamenii se contrazic fără să observe că nu vorbesc despre același lucru. O conversație onestă cere o concesie greu de făcut: să asumi că niciun om nu deține certitudinea absolută.
Credinciosul știe această realitate în momentele sale de îndoială. Ateul o recunoaște dacă e sincer cu privire la limitele rațiunii. Agnosticul trăiește permanent cu îndoiala ca instrument al cunoașterii.
Problema nu e cine are dreptate. Problema e cum acceptăm că celălalt poate avea o opinie diferită, fără să-l disprețuim, fără să ne devină adversar.
Dialogul devine posibil când întrebările înlocuiesc afirmațiile. Nu „Dumnezeu există” versus „Dumnezeu nu există”. Ci: „Cum ai ajuns sa crezi in Dumnezeu?” sau „Ce ai pierde dacă perspectiva ta nu ar fi singura corectă ?”
Societățile care nu știu să poarte conversații între tabere ce par ireconciliabile devin fragile. Incapabile să se adapteze, să evolueze, să se apere de amenințări externe.
Atât între creștini, atei și agnostici, cât si in politică și în societate, România are nevoie de construcție prin dialog, nu de distrugere din intoleranță, din convingerea trufașă că o tabără deține adevărul absolut.
Sunt de parere ca niciuna dintre parti nu detine adevarul absolut.
Cred ca totul tine doar de dialog si de buna intelegere si acceptare a ambelor variante.
Agnosticul nu neaga existenta lui Dumnezeu,el doar pune intrebari si asteapta raspunsuri.
Credinta poate imbraca multe valente atat din perspectiva unui credincios cat si din perspectiva unui agnostic.
Drumul inspre credinta este o cale de cunoastere a divinitatii si de intelegere.
Contraziceri au fost si vor exista pe aceasta speta insa anihilarea nu cred ca este o solutie pentru a creea ceva constructiv.
Nu putem spune ca un agnostic este mai putin credincios pentru simplul fapt ca pune intrebari,tocmai prin asta isi arata credinta incercand sa caute rapsunsuri cat mai profunde.
Cu siguranta opiniile sunt unele diferite insa credinta este aceeasi si este una foarte puternica in ambele tabere.
Spiritualitatea a fost cea care a dus bunul mers al lucrurilor mai departe si i-a facut pe oameni sa devina mai buni
Bunatatea unui agnostic cat si a unui crestin se masoara prin totalitatea faptelor sale bune facute pentru cei din jur.
Parerile diferite ale unui agnostic fata de cele ale unui crestin nu trebuie sa-i tranforme in adversari ci in parteneri de dialog.
Dumnezeu iubeste in aceeasi masura pe toata lumea pentru ca suntem propria lui creatie.
Intotdeauna comunicarea a fost cheia rezolvarii tuturor problemelor.
Atat agnosticul cat si crestinul vor ajunge la un numitor comun benefic pentru amandoi
Toleranta si intelegerea aproapelui este mult mai benefica decat contrazicerea si defaimarea.
In astfel de momente grele romania are nevoie de intelegere si de implicare pentru a putea trece peste obstacolele intalnite.
Pana la urma rezolvarea este la indemana oricui atata timp cat poate exista un dialog constructiv.
Certitudini absolute nu pot exista,fiecare tabara are partea ei de adevar.
Intr-un sistem democratic acceptarea parerilor multiple este un principiu de functionare al unei societati.
Constructia unei societati se poate face numai prin dialog
Orgoliul prostesc este de vină. Lipsa bărbaților de stat se vede de când partidele politice au devenit găști supuse ale acelorași interese prin diferența de limbaj și valori. Nu concep niciun fel de alianțe în crearea unui viitor pentru ca toți au senzația ca fără ei nu se poate. Dacă se ajunge la dizolvarea parlamentului atunci se resetează toate orgoliile.
Asta cu dialogul e o poveste frumoasă, dar pe internet toată lumea știe mai bine. Când intri pe Facebook și vezi cum se înjură toți, te iei cu mâinile de cap. Nu o să fim noi niciodată capabili să ascultăm de celălat
Comentariile sunt închise.