Observ zilnic, inclusiv printre colaboratorii apropiați, reflexul de a renunța la propria judecată.
Majoritatea utilizatorilor de AI nu mai citesc ce produc. Solicită o analiză, primesc analiză. Cer o strategie? În câteva secunde au strategia. O trimit entuziaști mai departe. De regulă, nici cei care o primesc nu o citesc! E lungă, cu multe etape, grafice elaborate, explicații redundante, propuneri pe care nu le-a solicitat nimeni! O dau și ei tot unui AI, care le face un rezumat. Rezumatul este citit. Sau, mai nou, este cerut un rezumat al rezumatului.
În acest mod se produc zilnic miliarde de texte pe care nu le citește nimeni, nici cine le scrie, nici cine le primește. Două programe vorbesc între ele, iar oamenii se felicită pentru productivitate.
Pe piața muncii fenomenul este deja cunoscut.
Dacă rolul tău e să ceri un text și să-l trimiți mai departe, caută-ți de lucru, pentru că ai renunțat la înzestrarea care te putea face de neînlocuit: discernământul, adică să știi ce e adevărat, ce e fals, ce e prost, ce lipsește și ce nu se potrivește.
Volumul este gratuit acum, în epoca AI. Angajatorul plătește pentru cineva capabil să observe ce e greșit și să explice de ce. Exact această abilitate este lăsată să se atrofieze de cei care produc fluvii de analize și de strategii fără să le înțeleagă.
O repet constant: AI-ul este o unealtă, un instrument foarte util. Omul trebuie să citească, să înțeleagă, să delimiteze între necesar și irelevant. Altfel devine un intermediar inutil între două programe.
Iar intermediarii inutili sunt primii pe care piața îi elimină.
Fusaraie. Suntem marcați de fușaraie. Ne lipsește tenacitatea și lucrul dus la bun sfârșit. Un exemplu este centura comarnic. Au tăiat panglica și a mai fost nevoie de încă o lună până să-i dea drumul. La fel se întâmplă peste tot. Ne place să ne lăudăm chiar dacă mai sunt mici detalii care nu sunt puse la punct. De asta totul merge precum inteligența care nu este atentă la detalii.