De câteva sute de ani, în democrațiile europene, politica reprezintă o confruntare sistematică între stânga și dreapta, având ca principală temă de dispută prioritatea drepturilor individuale sau a celor colective.
Renunțând la anumite nuanțe pentru a sintetiza dezbaterea generală, “dreapta” mizează pe forța individului de a genera progres social urmărindu-și doar propriile obiective, în timp ce “stânga” susține imperativul unui bine colectiv ale cărui efecte ar urma să se reflecte și la nivel individual.
Limitele fiecăreia dintre cele două perspective sunt evidente: interesul individual exacerbat se poate dovedi nociv pentru majoritatea societății, după cum și binele colectiv, devenit obiectiv absolut, poate prejudicia grav libertățile individuale.
Înțelegând această realitate, în urmă cu peste 30 de ani, am elaborat o perspectivă nouă, doctrina umanismului pragmatic, care desființează dilema individual vs. colectiv, asumând un adevăr simplu și incontestabil: societatea/colectivul reprezintă suma valorilor individuale. În aceste condiții, valoarea individuală se reflectă automat în cea a societății și, implicit, valoarea unei societăți va mobiliza progresul individual al fiecărui membru al său.
Așadar, asumând această concluzie, conflictul individual vs. colectiv rămâne, astăzi, fără obiect. Dacă se acționează transparent și cu bună credință, respectând mecanismele democratice, interesele dreptei și ale stângii sunt, în esență, convergente. Concluzia poate fi surprinzătoare, dar este obiectiv demonstrată în realitate.
De altfel, dacă analizăm deciziile luate de guvernările care au condus România în ultimii douăzeci de ani, putem identifica ușor măsuri considerate de dreapta luate de guvernări de stânga, precum și măsuri considerate de stânga promovate de guvernări de dreapta – amintesc, de exemplu, creșterea substanțială a pensiilor de către guvernul liberal în 2008.
Așadar, pe fond, dreapta și stânga nu mai au dispute reale. Iar din această cauză, războiul dintre cele două tabere degenerează constant în atacuri la persoană și mize individuale conjuncturale, confirmând constant senzația generală că “toți sunt o apă și un pământ”. Fără o competiție reală între principii și viziuni concurente, fără doctrine semnificative, conectate la realitatea contemporană, politica rămâne doar o goană după funcții și privilegii.
Pe acest fond, există deja numeroase dezbateri printre teoreticieni și practicieni despre limitele sistemului democratic, care în ultimii 20-30 de ani ar răspunde tot mai greu provocărilor contemporane. Premisa este falsă. Limitele nu sunt ale democrației, ci ale clivajului stânga-dreapta care reflectă realități din urmă cu două-trei secole, ce au fost depășite între timp.
De aceea cred – și nu sunt singurul – că este necesară o schimbare majoră de paradigmă politică. În loc de stânga-dreapta și lupta artificială între individual și colectiv, societatea umană are nevoie de o reașezare pe principiile umanismului pragmatic, care, recunoscând inerentele diferențe individuale (societatea este împarțită, în mod obiectiv, între creativi, executivi și vulnerabili), asumă Omul și nevoia sa firească de împlinire drept reper politic și social esențial.
doctrina umanismului pragmatic este cea mai buna pentru romania.
de-a lungul timpului doctrine politice tot au mai fost insa important este ca ele sa vina in sprijinul cetateanului de rand.
imbratisez si sustin cu drag doctrina umanista.
din punctul meu de vedere doctrinele politice au menirea de a schimba vieti de a schimba mentalitati in bine si asta face doctrina umanista iar de ea noi avem nevoie ca acum nu avem o baza doctrinara in romania.
partidele politice trebuie sa se aseze la masa negocierilor si sa ajunga la un numitor comun care sa aiba in centru …omul.
intotdeauna puterea nu s-a inteles cu opozitia insa in acest context ar cam trebui sa se inteleaga ca este in joc soarta a milioane de romani.
daca ne uitam putin in istorie constatam ca umanistii au fost cei care pus baze solide in societati puternice si astazi deci asta este solutia pe termen lung.
romania nu a avut pana acum o doctrina care sa o dezvolte si pe plan international si cred ca umanismul pragmatic o poate face cunoscuta in randul tarilor puternice.
intr-o societate normala omul este cel care face diferenta in orice, si pe asta trebuie sa se bazeze o societate daca vrea progres.
atunci cand o doctrina politica isi schimba cursul ei normal iar efectele sale nu sunt printre cele mai asteptate atunci ea trebuie schimbata,asta trebuie sa se intample la noi.
ce bine i-ar merge romaniei daca ar avea o temelie doctrina puternica, nu ca asta de acum care se clatina la prima pala de vant.
frontul comun trebuie facut de ambele tabere pentru combaterea acestei pandemii.
mediul politic mereu a fost unul schimbator si din punct de vedere al doctrinei calauzitoare.
fundamentele politicii au fost si sunt doctrinele insa eu cred ca doctrina umanista este cea mai plauzibila si eficienta pentru romania acum.
romaniei ii trebuie o doctrina puternica,iar acesta trebuie sa puna pe primul loc omul si faptele sale.
sustin doctrina umanista pentru ca este cea care ne poate scoate din conul de umbra in care suntem de ceva ani de zile.
atat dreapta cat si stanga sunt doua pietre tari care se ciocnesc mereu insa cei care resimt loviturile suntem noi…aici ar trebui sa se lucreze mai mult.
romania nu a avut o baza puternica doctrinara de aceea lucrurile au mers asa in bataia vantului.
transparenta intr-o societate in plina dezvoltare trebuie sa fie litera de lege.
fiecare roman doreste sa traiasca decent in tara lui dar cu o asa conducere care nu face nimic pentru ei slabe sanse.
actiunile politice din romania si nu numai au la baza doctrine solide in care nu exista interpretari si au un scop foarte bine stabilit.
sistemul de justitie intr-o tara in care doctrina politica este una puternic implementata,este unul independent si liber.
fiecare doctrina politica are efectele sale bune sau mai putin bune acum depinde de cine o pune in aplicare ce fel de oameni se implica si cine o dezvolta pe parcurs.
bazele doctrinare trebuiesc infaptuite de oameni care isi iubesc tara de aceea doctrina umanismului pragmatic are o constructie care pune individul pe primul loc.
Comentariile sunt închise.