În prezent, societatea românească pare definitiv captivă în “spirala violenței”. Frica, neîncrederea și intoleranța sunt alimentate din nenumărate surse, de la titlurile “nucleare” din majoritatea site-urilor de știri, la comentariile virulente de pe social media sau la tonul agresiv cu care sunt purtate dezbaterile politice.
Orice subiect major apărut pe agenda publică devine un nou prilej de a săpa tranșee și de a pune la treabă “artileria grea”. Fiecare tabără încearcă să-și elimine adversarii, nu doar să le schimbe opiniile. Cel mai recent exemplu: raportarea pro sau contra vaccinului împotriva Covid-19. Observ atât în presă, cât și în discuțiile private, o polarizare extremă în raportarea la acest subiect. Se combate vehement, “cu degetul pe trăgaci”! Din cauza acestui tip de abordare, întâlnită, de altfel, pe aproape orice altă temă relevantă pentru largi categorii de public, reacția “combatanților” se radicalizează exponențial, erodând grav coeziunea socială.
Iar cauza acestui fenomen distructiv, mult mai profundă decât mizele conjuncturale ale fiecărei controverse particulare, o reprezintă “conflictul” aflat la baza modelelor sociale din ultimele sute de ani. Atât capitalismul, cât și comunismul s-au consolidat având ca principal ingredient “confruntarea”. Iar dacă în cazul comunismului, limitele nocive ale “luptei de clasă” au devenit foarte rapid evidente, în cazul capitalismului, “lupta pentru resurse și capital” a avut, pentru o lungă perioadă, un efect benefic, asigurat de aplicarea principiilor democratice. Însă, în timp, virusul conflictului a generat o “pandemie” de neîncredere și intoleranță, ale cărei efecte le resimțim tot mai intens în prezent.
În mod evident, din spirala violenței nu se va putea ieșind țipând sau lovind mai tare decât adversarul, ci schimbând fundamental modul în care abordăm diferențele de convingeri, de înzestrări și de interese.
În aceste condiții, consider că este mai necesară ca oricând aplicarea modelului social promovat de umanismul pragmatic, care, descurajând orice formă de conflict, stimulează creativitatea și integrarea convergentă a diferențelor, prin aplicarea principiului umanist “omul potrivit la locul potrivit”! În loc să devină granițe care ne separă, convingerile și înzestrările noastre particulare se pot completa reciproc, oferind soluții mai cuprinzătoare la provocările lumii în care trăim. Concret, fiecare dintre cele trei mari categorii sociale umaniste – creativi, executivi sau vulnerabili – pot contribui la progresul și coeziunea societății din care fac parte, transformându-și calitățile specifice în beneficii pentru ceilalți, nu în motive de conflict și segregare.
sunt total de acord cu dumneavoastra domnule profesor si imbratisez notiunea de umanism pragmatic.
neintelegerile lor politice se rasfrang asupra populatiei care nu are nicio vina.
singura noastra salvare este umanismul alta nu vad care sa ne scoata din conul de umbra in care am intrat.
niciodata romania nu a avut o doctrina care sa o puna in randul tarilor dezvoltate.si cred ca acum a venit timpul de o schimbare majora in acest sens.
solutii exista in orice numai sa se vrea sa se schimbe ceva insa la ce conducere avem slabe sanse de vreo schimbare in bine.
spirala violentei devine din ce in ce mai mare si inghite foarte multe suflete.
romaniei ii trebuie pe langa o doctrina politica puternica,asa cum este umanismul pragmatic,si oameni politici puternici nu ca cei pe care-i avem noi acum.
lupta dintre putere si opozitie nu aduce nimic bun tarii,pandemia nu tine cont de partide politice sau de sloganuri.important este ca toti ca gaseasca un numitor comun inspre binele romaniei si al cetatenilor ei.
interesul national si scoaterea romaniei de pe linia acesta moarta trebuie sa fie prioritara nu rafuiala politica,nu este timp si loc pentru asa ceva acum.
fiecare roman doreste sa traiasca decent in tara sa.
la nivel mondial au existat si exista schimbari numai la noi se merge pe aceeasi linie care nu duce la nimic bun si cred ca este timpul pentru schimbari majore in politica damboviteana.
verticalitatea si profesionalismul in politica romaneasca sunt atribute care nu sa gasesc la cea mai mare parte dintre senatori si deputati.
exista solutii pentru orice numai sa se vrea sa se face ceva dar noi nu am avut sa zic asa noroc de oameni care-si iubesc tara.va multumim din suflet domnule profesor pentru implicarea de care dati dovada.
doar o doctrina ca si umanismul pragmatic ar putea sa limpezeasca lucrurile in politica de la noi ca prea mare este incertitudinea in care traim.
multe tari dezvoltate au adoptat deja ca si doctrina politica umanismul si asta se vede in nivelul de trai al populatiei.
o adoptare rapida a acestui curent ar reprezenta biletul de iesire din criza al romaniei.
in conceptia unor parlamentari romani o tara se poate conduce fara nicio doctrina ceea ce este foarte gresit iar consecintele se vad cu ochiul liber.
analfabetismul functional in momentul de fata este la un grad foarte ridicat iar asteptarile noastre de la clasa politica sunt nule.
este o spirala care se adanceste din ce in ce mai mult alimentata de un val urias de ura.
eu cred in valorile umanismului si am toata convingerea ca va fi doctrina care ne va calauzii foarte multi ani de acum inainte.
Comentariile sunt închise.