Noi, oamenii, râdem la naștere, petrecem, ne bucurăm. Când plecăm în altă lume plângem, suferim. Eu cred că ar trebui să fie invers.
Intrarea în această lume înseamnă o lungă serie de suferințe, greutăți, lupte. Plecarea în veșnicie, chiar dacă nu știm cum va fi, înțelegem sigur că va fi fără greutățile vieții. Ce mai rămâne? Un sentiment că am realizat ceva în viață, care va dăinui sau nu.
Propun un compromis: să ne bucurăm la naștere, dar să nu ne întristăm când ne ducem în lumea veșnică.
nu luam nimic cu noi atunci cand trecem in lumea celor drepti
pe pamant ramane doar ceea ce am facut atat bine cat si rau.
viata trebuie traita din plin iar faptele bune trebuie sa ne caracterizeze pe noi toti.
numai dumnezeu stie cand si cum va fi ziua de apoi.
cu totii suntem simplii trecatori prina ceasta viata important este ceea ce lasam in urma noastra.
irosim ani din viata pe ceva ce nu este vesnic iar la sfarsit cersim clipe alaturi de cei dragi.
bucuria si fericirea sa ne inconjoare in fiecare zi.
credinta in dumnezeu este cea care ne face sa mergem mai departe.
omul invata multe de-a lungul vietii sale dar cel mai important lucru este insasi viata si modul in care a fost ea traita.
trebuie sa ne bucram de ceea ce avem si sa pretuim lucrurile simple.
cred ca intoarcerea la origini este cea mai buna solutie pentru o viata fericita.
un mare intelept spunea ca ,,ziua de maine nu este promisa nimanui,,.
asa este aveti perfecta dreptate domnule profesor va apreciez foarte mult.
daca am fi mai buni unii cu altii am vedea viata in alte culori.
lumea tinde in general inspre o individualizare totala si acest lucru nu este bun deloc.
indepartarea de cele sfinte a facut ca rautatea sa-si gaseasca culcus in randul oamenilor.
cred ca la sfarsit vom fi cu totii doar o amintire in randul celor care ne vor pomenii.
trecerea in nefiinta cred ca este singura certitudine pe care o avem
Dacii se bucurau la moarte!
Cred că ar trebui să ne bucurăm de fiecare moment al vieții, indiferent dacă este vorba despre naștere sau moarte. Nașterea este un început nou, iar moartea este sfârșitul unui drum. Ambele sunt parte a vieții
Îmi place ideea de a găsi un compromis între a ne bucura la naștere și a nu ne întrista când ne ducem în lumea veșnică. Cred că ar fi o modalitate mai sănătoasă de a privi aceste două evenimente importante.
Eu cred că este normal să ne bucurăm la naștere și să ne întristăm când murim. Nașterea este începutul unei noi vieți, iar moartea este sfârșitul ei. Este normal să ne bucurăm de începutul unei noi aventuri, dar și să ne întristăm de sfârșitul uneia vechi.
E adevărat, viața e o călătorie plină de provocări și greutăți. Sunt de acord că ar trebui să apreciem fiecare moment, indiferent de circumstanțe
Mi se pare o perspectivă interesantă. Cu toții ne confruntăm cu necunoscutul după moarte, dar poate ar trebui să fim deschiși și să acceptăm acest mister cu curaj și încredere.
Să ne bucurăm de viață și să privim moartea ca pe o continuare a acestei călătorii, poate într-un alt mod. E important să trăim cu plenitudine și să nu ne lăsăm copleșiți de teama de necunoscut.
Cuvintele acestea mă fac să reflectez la sensul vieții și la modul în care ne raportăm la moarte. Poate ar trebui să învățăm să acceptăm această inevitabilitate și să ne concentrăm mai mult pe a trăi în prezent.
Da, viața poate fi o luptă, dar ar trebui să ne străduim să găsim bucuria și satisfacția în ea, astfel încât să ne simțim împliniți la plecare
Chiar dacă moartea este inevitabilă, cred că este important să ne concentrăm pe modul în care trăim, pe impactul pe care îl avem asupra celor din jurul nostru. Aceasta poate fi calea prin care ne lăsăm amprenta în lume, indiferent de ce urmează după moarte.
Dacă am trăit din plin și am făcut ceva bun, atunci putem pleca cu inima ușoară.
Într-adevăr, ar trebui să fim recunoscători pentru fiecare zi în care suntem în viață și să ne pregătim sufletul pentru acea trecere inevitabilă.
Nu sunt de acord cu dumneavoastră. Cred că este natural să ne bucurăm la naștere și să ne întristăm la moarte.
Adevărul e că nimeni nu știe nimic cu adevărat nici despre momentul nașterii, nici despre ce e, dacă e, după moarte. Așa că de ce să ne mai batem capul cu ce nu putem ști?
Probabil secretul e sa apreciem fiecare moment si sa nu murim in fiecare zi cate putin obsedati de gandul morții inevitabile.
Viata asta e o lupta continua, dar sa ne bucuram de momentele frumoase pe care le traim, chiar daca in final toti ajungem in aceeasi destinatie.
Moartea poate fi înfricoșătoare, dar poate fi, de asemenea, un motiv să trăim mai conștient și să ne concentrăm pe lucrurile care contează cu adevărat.
Este adevarat viata este grea cu suisuri si coborasuri cu bucurii si necazuri dar trebuie sa ne bucuram de fiecare moment al ei si sa multumim lui Dumnezeu si pentru cele bune dar si pentru cele rele .EL stie cel mai bine drumul nostru .
Comentariile sunt închise.