Am auzit că azi am fost invocat cu apelativul Dan Soros Voiculescu. Am crezut că nu aud bine, că nu înțeleg, că e un fake news.
Am făcut trei ani de pușcărie luptând cu regimul Băsescu în epoca de maximă influență a rețelei Soros în România. Stenogramele din dosarele care mi se fabricau curgeau în valuri pe platformele (tv, online) finanțate de rețeaua Soros.
Grupul de presă pe care l-am construit era principala țintă a suflării sorosiste, care striga frenetic “închideți Antenele!”
Sentința din dosarul meu era comentată, încă înainte de a fi pronunțată, de cel mai toxic trio sorosist! Dacă puteau, îmi dădeau și 20 de ani! Sunt realități obiective, cunoscute de întreaga țară!
În aceste condiții, mă gândesc că trebuie să fie o confuzie la mijloc.
Poate că intenția a fost să se spună Băsescu Soros Traian. Sau alte combinații similare, susținute temeinic de realitatea ultimilor 20 de ani. Confuzie sau nu, povestea cu Dan Soros Voiculescu mi-a smuls un zâmbet.
Un zâmbet scurt. Și trist. Pentru că delirul declanșat împotriva mea de regimul Băsescu cu mijloacele rețelei Soros a creat suferințe atroce, a curmat destine, a luat vieți!
Să nu îngropăm adevărul în minciună, să nu căutăm victorii politice cu orice preț.
Cine respectă adevărul se respectă pe sine!
Sunt detașat de lupte politice. Sper ca Dumnezeu și votul românilor să asigure acestei țări cel mai bun destin.
