Nu-ți programezi să cauți adevărul, dar, pur și simplu, te trezești căutându-l. De mic vrei să știi adevărul: despre propriile jucării pe care sfârșești demontându-le, despre ființele misterioase care se înghesuie în tubul catodic (sau în plasma contemporană), despre proveniența copiilor, despre părinți, despre prieteni, despre joc. Pe măsura ce crești, obsesia adevărului se instalează iremediabil. Vrei adevărul despre destin, despre bărbat, femeie, politică, publicitate, fotbal, viață sau moarte. Și, în timp, te ancorezi în câteva adevăruri care îți dau sens. Cum ar fi adevărul despre tine însuți.

Dar adevărul tău nu corespunde întotdeauna cu adevărul celorlalți. Este esențial să ai înțelepciunea de a distinge între adevăr și percepție, atât în cazul tău, cât și al celorlalți.

Acest blog va cuprinde adevărurile lui Voiculescu. Despre politică, despre presă, economie și viață, trecut, prezent și viitor. Pot fi adevăruri subiective sau unilaterale, dar mereu adevăruri.

Mă aștept ca adevărurile mele să fie infirmate, criticate sau acceptate cu decență și inteligență și sper ca atât eu, cât și cititorii acestui blog, vom deprinde împreuna obiceiul de a ne îndoi de propriile adevăruri, chiar și numai pentru a le reconfirma.