Deși încă nu s-a intrat oficial în campania pentru alegerile europarlamentare, agenda publică este asaltată cu teme electorale: partidele își lansează candidații, agresivitatea publică atinge noi recorduri, Președintele își creează pretexte să-și mobilizeze susținătorii, echipele de propagandă mutilează realitatea după cum le dictează interesul.
Acasă Blog
Suntem în iminența societății umaniste
Text preluat integral de pe blogul lui Ion Cristoiu (link):
Dan Voiculescu : „O urmă a comunismului a fost însăși preluarea entuziast-naivă a capitalismului ca soluție integral și universal valabilă”
Pe vremuri făcusem la cîteva televiziuni (succesiv, fără îndoială) o emisiune intitulată Omu și cartea. Formatul era simplu. Citeam cartea. Nu e o precizare de prisos. Mulți inși vorbesc sau chiar scriu despre o carte fără s-o fi citit. Pe parcursul lecturii, îmi însemnam pasaje care-mi treziseră interesul. Îl invitam apoi pe autor la un dialog tv în direct. Pe parcursul emisiunii, ilustram întrebările mele cu secvențe de arhivă și cu declarații despre carte ale unor specialiști înregistrate în prealabil. Scopul dialogului era de a trezi interesul asupra cărții. Potrivit tezei care m-a îndrumat în activitatea mea de făcător de reviste culturale (Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului, Teatrul. ABC, suplimentul ziarului Azi, unde am publicat un lung serial –Lingușirea cu sclipici – despre Cultul personalității lui Carol al II-lea meșterit de marii noștri oameni de cultură):
Cultura are nevoie de o gazetărie de interfață, de mijlocire între domeniul ei specific și publicul larg, care nu aparține lumii literar- artistice.
Care este “proiectul de țarǎ”?
Se termină campania electorală.
Detașat de mizele politice imediate, am analizat prioritățile și dezbaterile candidaților. Din păcate, dincolo de valul de acuzații, de interpretările subiective și de promisiunile exagerate, nu am descoperit viziuni integratoare despre viitorul pe termen mediu și lung al României.
Observ că, de obicei, se vorbește cu ură și cu neînțelegere despre trecut. Cu înverşunare despre prezent. Cu superficială nerăbdare despre ziua de mâine. Evident, există şi excepții punctuale. Dar în majoritatea vastă a polemicilor electorale nu s-a spus niciun cuvânt despre cum ar trebui să fie România peste 10, 20 sau 30 de ani!
Realizările majore, care durează şi schimbă în bine destinul unei națiuni, se obțin în intervale mari de timp!
În schimb, succesele apărute peste noapte se sting odată cu ziua următoare!
Ce plan serios, pe termen lung, ne propun candidații?
Cu ce PROIECT DE ȚARĂ va porni la drum următorul Președinte?
Cei care știu să răspundă la aceste întrebări sunt invitați să lase opiniile lor în comentarii.
Pericol major
Se discută despre acceptarea criptomonedelor, alături de aur, drept rezerve pentru băncile centrale din UE.
Având în vedere riscurile legate de instabilitatea acestor active și analizând politica Băncii Centrale Europene atrag atenția reprezentanților BNR să nu deschidă sau să încurajeze dezbateri instituționale pe aceastǎ temă în România.
Adevărul despre Uniunea Social-Liberală
Zilele acestea se vorbește intens despre USL. Printre câteva frânturi de adevăr, se spun foarte multe minciuni.
Pentru impostori și ticăloși adevărul este cel mai mare adversar. Pentru că le dezvăluie meschinăria și mizeria morală.
În schimb, pentru cei care au conștiință, adevărul este esențial.
Consider utile câteva precizări despre Uniunea Social-Liberală, proiectul politic care a avut un rol esențial în istoria politică a României.
USL a fost înființată în 2011, după realizarea, în prealabil, a Alianței de Centru Dreapta, între liberali și umaniști. ACD și PSD au format, pe baze paritare, Uniunea Social-Liberală.
Încă din ianuarie 2010, în momentul în care nici PSD, nici PNL nu luau în calcul o astfel de alianță, am acționat asumat și transparent pentru înființarea USL. Mi-am anunțat public proiectul și etapele pe care intenționam să le desfășor, asumându-mi că atrag asupra mea furia regimului. Știam ce risc la nivel personal, mi se transmisese cu subiect și predicat, dar am avut întotdeauna defectul de a lupta până la capăt pentru adevărul în care cred.
Toate informațiile despre USL sunt disponibile în cartea pe care am dedicat-o întregului proiect.
De ce era nevoie acută de USL? Din două motive fundamentale.
- Pentru că democrația era grav afectată de regimul Băsescu (Justiția era subordonată cu protocoale secrete, majoritățile parlamentare erau destructurate prin presiune și șantaj, presa liberă era agresată, hăituită, transformată de Băsescu în inamicul public al statului).
- Pentru că națiunea română era călcată în picioare de abuzurile celui care se dorea stăpânul absolut, șeful discreționar al statului, ciocoiul care își ura poporul. Câteva argumente obiective pentru cei care cred că exagerez: Băsescu a decis să reducă pensile, deși era neconstituțional! Băsescu a tăiat salariile cu 25%! Băsescu îi jignea pe medici și pe profesori și le spunea să plece din țară! Băsescu le umilea pe doamnele acestei țări, deranjat că România “a devenit o țară de mămicuțe și bebeluși”! Și nenumărate alte abuzuri de neimaginat într-o democrație europeană.
Ce a realizat USL? Două realizări majore!
- L-a îngenuncheat pe Băsescu, a învins întregul său regim opresiv! USL a reușit refacerea majorității parlamentare în conformitate cu voința liber exprimată de națiunea română! A demis guvernele marionetă controlate de Băsescu! Mai mult, proiectul USL a făcut posibilă demiterea lui Băsescu prin referendum! Reamintesc că, în 2012, 7.4 milioane de români au votat pentru demiterea lui Băsescu! Cu peste 50% mai mult decât cei care îl votaseră în 2009! Este un caz unic în întreaga lume! Decăzutul Băsescu încearcă să-și acopere rușinea vorbind despre lovituri de stat! Un fals absolut! 7.4 milioane de români l-au demis prin vot liber, nu prin lovitură de stat! Acesta este adevărul obiectiv!
- USL a obținut cea mai mare victorie politică în istoria alegerilor libere de după 1990. Niciun proiect politic de după 1990 nu a obținut 60% din voturi. Cei care astăzi încearcă să rescrie istoria și să mutileze adevărul despre Uniunea Social-Liberală sfidează voința liber exprimată de 60% dintre români! Nimeni dintre cei care dezinformează despre USL nu a atins vreodată acest procent! 60%!
Am prezentat câteva date obiective. Relevante doar pentru cei care înțeleg că libertatea (de conștiință și de expresie) nu este posibilă fară adevăr.
Miracolul celei de-a doua șanse!
Hristos a Înviat!
Lucrarea în lume a Mântuitorului a reprezentat prima șansă la salvare pe care Dumnezeu a acordat-o oamenilor prin Fiul Său.
O șansă pe care oamenii au pierdut-o! Au răspuns binelui cu rău! Au crucificat iubirea!
Pilat a spus despre Iisus: nu găsesc nicio vina în acest Om.
Ce au răspuns cei orbiți de ură? Răstignește-L!
Strigǎtul acesta a traversat mileniile. De peste douǎ mii de ani, cei robiți de putere și de lăcomie continuă să răstignească binele!
Și, totuși, inclusiv lor, Dumnezeu le acordă încă o șansă.
Prin Învierea lui Iisus, toți oamenii primesc o a doua șansă la mântuire. Trebuie doar să se pocăiască și să aleagă binele în locul răului.
Cred cu tărie că fiecare om are dreptul la o a doua șansă!
În anii ce vor urma, cu voia lui Dumnezeu, mă voi dedica misiunii de a-i ajuta s-o ia de la capăt pe cât mai mulți dintre aceia care au greșit sau au pierdut ceva important în viață.
Decăzutul
Băsescu Traian, exemplul decăderii politice și morale din ultimii 35 de ani, se trezește din când în când să iasă “în frunte”. Ca păduchele, cum se spune în înțelepciunea populară.
Aud că a reluat acum o minciună pentru care a fost condamnat inclusiv de justiție. Și încă de cea de pe vremea regimului său, sufocată de protocoale secrete, în care magistrații răspundeau la ordine sau mureau în pușcărie!
Astăzi, decăzutul reia sloganul “nu avem toată puterea până nu avem justiția”. Ceva ce eu nu am spus niciodată, dar el a aplicat în detaliu, controlând întreaga justiție cu protocoale secrete si rețeaua sorosistă de presiune!
Ca un impostor iremediabil, mi-a atribuit mie sloganul respectiv! Pe acest motiv, l-am dat în judecată și am câștigat. În data de 27 martie 2013, Judecătoria București a decis că fapta lui Băsescu, de a-mi atribui fraza respectivă, a fost ilicită!
Cu toate astea, chiar şi după 12 ani, decăzutul continuă să rostogolească minciuna. Nu e primul caz în care decăderea morală și socială (a devenit un paria, rămas și fără beneficiile de fost președinte) atrage decăderea cognitivă.
O viață de rău și de excese lasă urme! Probabil că nu mai știe pe ce lume trăiește. Pentru că, dacă ar mai avea idee cine este și ce rușine reprezintă pentru istoria României, n-ar mai ieși în frunte. Ar rămâne în gaura lui.
Dar sigur n-o va face. Cine nu are conștiință nu înțelege ruşinea.
Mesaj pentru oamenii care au conștiință
Ne aflăm în săptămână mare. O perioadă de reculegere și de analiză a lumii în care trăim.
Din perspectiva mea, sunt 5 trepte ale pocăinței.
- Înțelegerea răului făcut. Ai mințit, ai ucis destine la propriu sau la figurat, ai abuzat, ai comis unul dintre păcatele capitale cu infinitele lor declinări.
- Înțelegerea consecinței răului făcut. Distrugerea unor destine.
- Înțelegerea responsabilității directe pentru suferință. Asumi că greșeala ta a produs suferință aproapelui. Fară să-ți cauți justificări, scuze, circumstanțe atenuante.
- Repararea răului și asumarea vinovăției în fata celui căruia i s-a greșit. Daca răul nu mai poate fi îndreptat, îți ceri iertare. Sincer, simplu, smerit, știind că nu ești îndreptățit la iertare, nu e nimeni obligat să te ierte.
- Iertarea de sine. Prin credința în bunătatea nesfârșită a Dreptului Judecător.
Fiecare dintre aceste trepte este necesară și esențială.
Din păcate, mulți dintre cei care au motive mari de pocăință obișnuiesc să treacă direct de la prima treapta la ultima. E foarte greșit.
Cine sare imediat de la răul făcut la iertarea de sine își rezerva un bilet “one way” spre iad.
E săptămână mare. Să exersăm pocăința. Să îndreptăm răul. Să ne salvăm sufletul.
Satele României mor cu zile!
Conform Institutului Național de Statistică, în mediul rural sunt doar 793 de cabinete medicale. Adică în peste 2000 de sate din România nu există niciun cabinet medical. La țară, avem un medic de familie la aproximativ 2300 de oameni!
Un calcul simplu, pentru a înțelege dimensiunea catastrofei: dacă un medic de familie consultă 20 de pacienți pe zi (un număr foarte mare!), 5 zile lucrătoare pe săptămână, ar fi nevoie de aproximativ o jumătate de an să îi vadă pe fiecare o singură dată!
Ce fac bolnavii cu situații acute, care au nevoie de o îndrumare către un specialist, de o trimitere pentru a merge la un spital? Mor cu zile! Dovada, tot de la INS: rata mortalității infantile în mediul rural a fost în 2023 de 6,9 la mia de nou-născuți! Mult mai mare decât media națională! Triplă față de media europeană!
E cumplit! Și nimeni nu spune nimic! Ne ocupăm de campanii electorale, de calcule, de jocuri de culise. Temele majore sunt amânate, există mereu alte urgențe!
Nu e nimic mai urgent decât să ne salvăm copiii! Nu e nimic mai important decât viața și sănătatea oamenilor. Satele României mor cu zile. Și nici orașele nu se pot lăuda cu sănătatea.
Încă o cifră elocventă pentru dezastrul din sănătate: în 2024 numărul medicilor care au solicitat certificate pentru a putea profesa în străinătate a crescut cu 50% față de 2023!
La finalul lunii mai vom termina și cu alegerile! Se vor ocupa Președintele și Guvernul de această uriașă problemă a României?
Criza tarifelor! Câștigăm sau pierdem?
Noile tarife anunțate de președintele Trump vor genera efecte profunde asupra economiei globale. Consecințele pe termen mediu și lung ale acestor măsuri sunt încă incerte. Ca în cazul oricărei schimbări majore, sigur vor fi și “câștigători” și “învinși”, în funcție de poziționări strategice, de viteza de reacție și de resursele fructificate.
Însă, pe termen scurt, în întreaga lume se vă resimți un șoc. Se vor reface rute comerciale. Se vor reașeza piețe. E un moment solicitant, o adevărată provocare. Cine va reuși să administreze corect acest moment va avea de câștigat. Așa cum știu toți economiștii serioși, crizele oferă și oportunități uriașe.
Știu că e campanie electorală, dar România nu-și permite să ignore acest moment. Este vitală o strategie macroeconomică adecvată noilor realități. Sectoare industriale strategice trebuie să-și găsească rapid noi piețe de desfacere. Avem oricum o balanță comercială negativă – importăm mai mult decât exportăm. Să nu dezechilibrăm mai grav acest raport!
Vor fi negocieri importante la nivelul Uniunii Europene. Interesele strategice ale României trebuie apărate și promovate responsabil. Repet, nu e timp de pierdut! Dacă așteptăm să se termine campania electorală, vom pierde șansa unei repoziționări utile pentru națiunea română. Să nu fim “învinșii de serviciu” ai acestei crize!
Cum depășim prăpastia dintre români?
Potrivit informațiilor oferite de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, un sfert din economiile totale ale populației depuse în bănci este deținut de sub 0,5% dintre români.
Concret, doar 86.000 de români au depozite de peste 100.000 de euro. Restul, până la 20 de milioane de concetățeni, au, în imensa lor majoritate, datorii la credite ipotecare și de consum.
Clasa de mijloc aproape că nu există în România. Tot mai multe familii care, în urma cu 3-4 ani, atinseseră o minimă stabilitate financiară, își permiteau 2-3 concedii anual, resimt acut pericolul sărăciei.
Din cauza creșterii constante a prețurilor aproape toate veniturile gospodăriilor se duc pe alimente, chirii și rate! Economisirea a devenit un lux inaccesibil pentru majoritatea populației.
Fenomenul este deosebit de grav.
Pe lângă evidenta relevanță de ordin economic, clasa de mijloc reprezintă și un liant social indispensabil. Asigură coeziunea socială, reduce divergențele, atenuează impactul mișcărilor de tip extremist.
Recentele rezultate ale alegerilor din Germania, care au menținut un anumit echilibru în cea mai importantă economie a Europei, s-au datorat, în mod esențial, clasei de mijloc.
Un obiectiv strategic al României, al tuturor forțelor politice responsabile, ar trebui să-l constituie consolidarea sistematică a clasei de mijloc. Este nevoie de măsuri concrete, nu de promisiuni electorale și declarații de bune intenții.
În ultimii 30 de ani, am susținut multe astfel de masuri. Câteva exemple: neimpozitarea profitului reinvestit, înființarea Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, reducerea TVA la alimentele de bază, susținerea natalității etc.
Soluții există, dar este nevoie de un plan de țară riguros asumat pentru a consolida clasa de mijloc din Romania.
Cel mai detestat defect
Ipocrizia este una dintre cele mai respingătoare trăsături de caracter. Pentru a obține un avantaj, iopcritul este în stare de orice: mimează decența, deși ființa lui este îmbibată de josnicie; se arată amabil, deși e fundamental grobian; prietenos, deși urăște obsesiv.
Pe bună dreptate, oamenii cinstiți sunt revoltați de acest contrast uriaș între aparență și esență.
Ipocritul cumulează o serie de însușiri negative.
E laș, își ascunde adevăratele intenții în fața celor putenici.
E fals, minte cum respiră.
E meschin, obsedat de avantaje foarte mărunte.
E ridicol, nu înțelege că, la un moment dat, toate lumea îi vede adevăratul caracter.
E rău, înșală cu intenție, comite abuzuri fără să clipească.
Sigur am întâlnit toți astfel de personaje. Dintre cei pe care i-am cunoscut eu, cel mai detestabil rămâne Băsescu Traian, individul care a venit “cu căciula în mână” la Grivco, să-mi cerșească sprijinul, în timp ce se pregătea să dezlănțuie furia întregului său regim abuziv asupra mea. Ce l-a determinat să facă așa ceva? Setea obsesivă de putere. Disperarea de a anihila un adversar politic. Obsesia de a cenzura grupul de presă pe care l-am fondat.
Și încă un motiv: cu toate defectele mele, am fost întotdeauna incompatibil cu ipocrizia. Eu nu m-am dus niciodată să solicit favoruri. În schimb, i-am cerut public demisia lui Băsescu când era președinte, chiar la Cotroceni! Ipocritul urăște obsesiv curajul!
Dintre președinții și șefii de Guvern din ultimii 35 de ani, care ar fi un top trei al ipocriziei?