Au trecut peste zece ani de când menționez constant cele două axiome fundamentale ale umanismului pragmatic:
Prima: Omul trebuie să fie valoarea centrală a societății.
A doua: Atributele esențiale ale omului sunt demnitatea, onoarea și curajul.
Umanismul pragmatic fiind încă o doctrină foarte nouă, cred că este util să lămuresc, simplu și clar, conținutul acestor axiome.
Prima subliniază că, spre deosebire de vechile ideologii (capitalismul și comunismul) care au ca valori centrale capitalul, respectiv, lupta de clasă, subordonând omul unor obiective externe, umanismul pragmatic rupe aceste lanțuri ideologice, eliberează ființa umană de orice subordonări doctrinare!
Nu omul trebuie modelat după un anumit model social, ci orice model social trebuie construit respectând omul cu atributele sale esențiale: demnitate, onoare, curaj!
Din perspectiva umanismului pragmatic, DEMNITATEA este valoarea intrinsecă a ființei umane (dimensiunea proprie și esențială a oricărui om).
Demnitatea implică:
• Respectul pentru drepturile și libertățile fundamentale ale oricărei persoane (Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului);
• Dreptul de a avea un rol social activ (opinie, identitate, vot) conform propriilor valori.
• Garantarea condițiilor decente de trai (siguranță, hrană, sănătate, educație, condiții civilizate de locuit).
• Posibilitatea concretă asigurată fiecărui om de a-și descoperi și de a-și dezvolta abilitățile specifice pentru a-și împlini potențialul.
ONOAREA conține premisele morale și etice prin care ființa umană, loială principiilor umanismului pragmatic, alege să se raporteze la semenii săi.
Onoarea implică:
• Respectul pentru celelalte persoane;
• Respectul pentru angajamentele asumate față de ceilalți; “Cuvântul dat trebuie respectat!”
• Respectul pentru diferență.
CURAJUL caracterizează, în viziunea umanismului pragmatic, atât modalitatea cu care acționează omul în plan social, economic, politic sau cultural, cât și obiectivele acestor acțiuni.
Curajul implică:
• Îndatorirea de a combate nedreptățile și inechitățile;
• Responsabilitatea de a proteja categoriile sociale vulnerabile, indiferent de amploarea obstacolelor.
• Asumarea necesității de a contribui activ la garantarea siguranței, prosperității și echilibrului societății.