Aug 28


Aug 28

Am citit aici despre reluarea subiectului vizand cresterea varstei de pensionare pentru femei. Si inteleg argumentele si nuantele din jurul masurii: e o solicitare europeana, presiunea pe fondul de pensii e prea mare, masura se aplica pe termen foarte lung. Cu toate acestea, raman la opinia pe care am exprimat-o aici, pe blog, in urma cu cativa ani, cand Traian Basescu a impus tema:

„Eu cred, de exemplu, că există încă diferențe semnificative între responsabilitățile reale ale femeii și cele ale bărbatului. Cred că femeia muncește – în fapt – mai mult și mai constant decât bărbatul. Pentru că, în lumea contemporană, femeia matură are cel puțin două slujbe: una de prestator pe piața muncii și alta de ”responsabil domestic” – de mamă și de gospodină.

Că în Occident există o tendință naturală a femeii de a deveni ”om de acțiune” care lasă treburile casei pe mâna unei bone și unei menajere plătite din banii caștigați la job – asta nu poate nega nimeni.  Dar, chiar și așa, cu bona și menajera, femeia tot trebăluiește în gospodărie după servici. Femeia tot muncește mai mult. Și, pe urmă – și mai ales – România va mai avea nevoie de o jumătate de secol, probabil, pentru a-și aduce femeile în situația emancipării reale. Adevărul necosmetizat este că, acum, femeile noastre muncesc ca niște robi în gospodărie și că doar vreo 5% sau 10% dintre ele își permit o bonă sau o menajeră.

De ce spun toate aceste lucruri? Pentru că nu sunt convins – așa cum este președintele Traian Băsescu – că ar trebui să ne grăbim cu egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați. Există, într-adevăr, o tendință de gen la nivelul Uniunii Europene – dar părerile sunt și acolo împărțite, argumentului egalității dintre femei și bărbați fiindu-i opusă ideea unei mai mari responsabilități a femeii în zona familiei și carității.” (Munca si egalizare, 2009)

Aug 23

Am citit cu surprindere o stire absurda, vadit diversionista, conform careia as fi fost acuzat de santaj de catre Nelu Iordache „potrivit unor surse citate de B1 TV” 🙂 . Vreau sa spun clar, inca de la aparitia acestei gogosi, ca nu il cunosc, nu m-am intalnit, nu am vorbit niciodata cu persoana respectiva, nici macar din intamplare, nici macar la telefon.

Ma gandesc ca, pentru a avea succes, o gogoasa de presa trebuie sa aiba totusi un dram de adevar, deci recomand „surselor citate de B1 TV „sa se gandeasca la niste persoane care il cunosc mult mai bine pe Nelu Iordache 🙂

Aug 23

Radio Romantic, fireste 🙂 .

Aug 23

O abordare conservatoare: aici. Voi cum va raportati la un subiect atat de complex si nuantat?

Aug 19

Asa cum se vad lucrurile acum, conservatorii romani vor participa singuri la alegerile pentru Parlamentul European, realitate care grabeste o dezbatere ideologica serioasa, pentru ca implica optiunea pentru o familie politica europeana (la alegerile trecute alianta cu PSD a adus automat o optiune pentru grupul socialistilor).

Confruntat cu necesitatea de a renaste ideologic dupa 1989 intr-o lume profund schimbata fata de realitatile politice ale anului 1918, cu probleme sociale grave, Partidul Conservator si-a cautat identitatea fie in zona conservatoare britanica si germana, transant de dreapta, fie in zona mai “centrista” a social-liberalismului.

Dezbaterea interna din partid ar trebui sa clarifice aceasta cautare. Iar prin intermediul dezbaterii ar trebui identificat si partenerul european natural al conservatorilor romani: ALDE (liberalii si democratii), ECR (conservatorii si reformistii) sau EPP (popularii).

Ce credeti?

Aug 15

Nepotii

Un ras sanatos, de vacanta 🙂 .

Aug 15

DV

Aug 14

Am aflat cu surprindere despre iesirea recenta de limbaj a poetului Lucian Avramescu. Domnul Avramescu injura de mama, neaos si asumat, doi oameni – calitatea lor de lideri politici fiind irelevanta in context. Despre oricine ar fi fost vorba, limbajul ofensator, suburban, necivilizat nu este permis, cred eu, unui om de cultura si unui formator de opinie de calibru. Dezavuez si condamn gestul domnului Avramescu, convins fiind ca libertatea de expresie – fie ea si pentru un literat – trebuie sa fie compatibila cu respectul reciproc si igiena morala.

Aug 13

M-am intalnit recent cu un grup de parlamentari conservatori decisi sa ridice problema pedepsei cu moartea la nivel european. Gestul de neimaginat al tatalui care si-a violat propriul copil de numai doi ani a reusit sa stupefieze, sa dezguste si sa revolte pe toata lumea. Sunt – spun parlamentarii conservatori – culpe atat de grave incat abolesc conditia umana a faptuitorului, iar mutilarea sexuala a unui copil nevinovat nu poate fi decat fapta unui bolnav incurabil, care va ajunge doar cativa ani in inchisoare, pe banii contribuabilului, apoi va reveni in societate si va recidiva.

Fiind vorba de un principiu important al Uniunii Europene – cel al refuzului de a admite pedeapsa cu moartea – e limpede ca o dezbatere reala asupra subiectului nu poate fi purtata decat la nivel european. Limitarea temei exclusiv la Romania – asa cum s-a intamplat pana acum – e doar o amagire populista, pentru ca o schimbare de viziune asupra subiectului poate sa plece numai de la Bruxelles.

Trebuie privita cu atentie, din acest punct de vedere, decizia parlamentarilor conservatori de a pregati pentru alegerile euro-parlamentare o platforma electorala care propune o discutie majora asupra pedepsei cu moartea in cadrul Uniunii Europene. Europa este, indiscutabil, un avanpost al drepturilor si libertatilor cetateanului. Insa mai este cetatean si om un tata capabil sa-si agreseze sexual propriul prunc? Mai poate fi protejata o umanitate care este, in fapt, inumana?

Sunt intrebari pe care spiritul conservator ar trebui sa le ridice in Parlamentul European.