În România anului 2026, vulnerabilitatea copiilor reprezintă un risc social major.
Conform datelor Eurostat, aproximativ 35% dintre copiii români – adică aproape 1,4 milioane – sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială,
În 2025, România era pe locul trei în Uniunea Europeană la categoria riscului social cu care se confruntă copiii.
Pentru cel puțin trei categorii de copii români situația este critică:
- copiii din familii numeroase – gospodăriile cu trei sau mai mulți copii – înregistrează printre cele mai ridicate niveluri de lipsuri materiale severe!
- copiii care trăiesc în familiile monoparentale, unde venitul unic amplifică riscul de precaritate economică.
- copiii din mediul rural și orașele mici sunt afectați disproporționat de sărăcie, acces limitat la educație, servicii sociale și sănătate.
Referitor la această ultimă categorie: în multe comunități rurale, măsurile și serviciile de sprijin pentru copii lipsesc cu desăvârșire! În astfel de cazuri, vulnerabilitatea economică se transformă rapid în abandon școlar și excluziune socială persistentă.
Se generează astfel un cerc vicios al sărăciei care afectează nu doar prezentul copiilor vulnerabili, ci și posibilitățile lor reale de integrare socială și economică ca adulți. Practic, acestor copii li se refuză, pe viață, orice șansă la un trai decent!
România are nevoie acută de o strategie națională de susținere a copiilor din categoriile vulnerabile!
Fără consens politic și actiuni concrete imediate, riscăm un dezastru social și demografic ireversibil.
Daca un copil se naste intr-o comunitate saraca,este deja condamnat si pus in imposibilitatea de a se dezvolta armonios.
Scoala ar trebui sa fie sansa lui,dar multe scoli din mediul rural arata deplorabil.
Fara o masa calda si fara rechizite cele necesare copilul ramane acasa fara a mai avea acces la o educatie buna.
Nivelul de saracie este asa de mare in romania incat ne pune in fata faptului implinit.
Statul roman investeste mai mult in inchisori decat in programe pentru copii saraci.
Departajarea este facuta cumva de nivelul de trai al fiecaruia dintre noi.
Saracia nu este doar materiala,este si lipsa de modele,de speranta si de viitor.
Procentajul este unul foarte mare iar statul roman trebuie sa intervina de urgenta pe aceasta speta destul de complicata.
Multi dintre acesti copii nu au cunoscut ceea ce insemna o educatie sau o stabilitate pe termen lung.
Asistentii sociali sunt suprasolicitati iar masurile de preventie lipsesc total.
Un copil din mediul rural are sanse infime de a ajunge la o facultate de prestigiu.
Sistemul de protectie a copilului intervine tarziu,cand traumele sunt deja adanci.
Nu este vorba de lipsa de inteligenta la copii,ci de lipsa de oportunitati sistemice.
Excluziunea sociala se transmite ca un blestem….parinte sarac,copil sarac.
Din cauza saraciei foarte mari rata de abandon scolar este una foarte mare in romania.
Fara educatie,fara job calificat,fara locuinta decenta-cercul vicios al saraciei.
Copiii saraci sunt mai des supusi violentei domestice si neglijentei.
Programul ,,masa calda,, ajunge doar la fractiune dintre cei care au nevoie.
Lipsa unei locuinte sociale face ca foarte multi copii sa traiasca in conditii de ghetou.
O mare problema este lipsa actelor pentru unii dintre copii care ii face invizibili pentru stat si sunt lipsiti de orice drept.
Bullyng-ul pe criterii sociale incepe devreme si lasa urme adanci in psihicul oricarui copil.
Sistemul educational premiaza copiii care au deja resurse-nu ii ridica pe cei saraci.
În concluzie, sistemul actual penalizează exact persoanele cele mai vulnerabile
Chiar ca e inacceptabil ca intr-o tara membra a Uniunii Europene sa avem asemenea statistici rusinoase in 2026. Pare ca toate merg de-a-ndoaselea in ultima vreme
35% înseamnă aproape unul din trei copii. Dacă ar fi o epidemie medicală cu rata asta, ar fi stare de urgență națională. De ce sărăcia nu primește același tratament?
Asa e cand nu ai politici coerente de zeci de ani. Saracie generationala, abandon scolar, excluziune sociala. Totul e conectat si totul se agraveza de la an la an
Cele mai vulnerabile categorii sociale, copiii și seniorii sunt condamnați la sărăcie. Asta zice ceva despre cât de eșuat e statul ăsta al nostru.
Cine sa faca strategii nationale, astia de la guvernare care se gandesc doar la combinatii, salarii mari si pensii speciale? Aud ca tocmai si-au mai marit salariile, ca tot e austeritate
Pentru că guvernanții trăiesc rupți de realitate, într-o bulă a lor paralelă. Cred sincer că nu au habar de realitatea din teren
Ca să nu mai spun că în mediul rural lipsesc servicile medicale de bază, nu doar cele educaționale. Mulți copii suferă de afecțiuni netratate din cauză că cel mai apropiat cabinet e la zeci de kilometri distanță. Fără o infrastructură minimă de sănătate, vorbim degeaba despre strategii naționale.
Inacceptabil și totuși inevitabil. Și nu de azi de ieri
Eu cred ca ar trebui ca alocatiile sa fie diferentiate in functie de veniturile parintilor. Cei bogati nu au nevoie de acei bani, dar pentru o familie monoparentala ar insemna o gura de aer.
Suntem pe primele locuri la riscuri sociale dar pe ultimele locuri la alocari bugetare pentru educatie. Aceasta este ecuatia saraciei perpetue
În prezent, să recunoaștem, un copil de la sat nu are aceleași oportunității ca unul din București sau Cluj, indiferent de cât de mult își dorește să învețe. Statul are obligația morală de a egala șansele la start dar nu o face pentru că nu îi pasă, pentru că nu știe cum sau amândouă
Politicienii vorbesc despre familie si copii la fiecare alegeri, dar când ajung la putere uita complet. Copiii săraci devin adulți săraci care au la rândul lor copii săraci și ciclul continuă la infinit
Problema nu e doar de bani. E si de servicii, de oameni calificati la fata locului, de scoala functionala, de medic de familie in sat. Poti sa dai bani, dar daca infrastructura sociala lipseste, nu rezolvi nimic pe termen lung.
Și care ar fi soluția, că eu nu văd niciuna cu actualul guvern? Poate ONG-urile și fundațiile să mai ajute cât de cât, dar nu le poți cere lor să facă treaba statului, nu?
Soluția ar fi atragerea de fonduri europene specifice pentru dezvoltarea rețelelor de asistenți comunitari în zonele rurale izolate. Acești oameni pot identifica din timp riscurile și pot ghida familiile numeroase către ajutoarele disponibiile. Altfel, nepăsarea autorităților locale și centrale va perpetua acest cerc vicios la nesfârșit.
Datele Eurostat indică în realitate o criză socială ignorată total de guvernanți. Cercul vicios al sărăciei care produce sărăcie există de zeci de ani și nimeni nu l-a rupt.
Comentariile sunt închise.