De peste 20 de ani, în România se resimte o uriașă neîncredere față de politică.
Oamenii nu mai vor să audă de partide, de programe politice, de campanii electorale.
În prezent, criza “partidelor clasice” este indiscutabilă.
De aceea alegătorii ajung să opteze pentru meteoriți politici, care apar și dispar de la un ciclu electoral la altul. Însă și meteoriții politici creează rapid dezamăgiri uriașe.
În timp, dezamăgirea s-a transformat în lehamite.
Starea de lehamite implică, pe lângă neîncredere, și o doză semnificativă de dezgust. Iar de la dezgust la revoltă distanța este foarte mică.
Schimbările produse prin revolte determină costuri uriașe. Generații întregi sunt sacrificate până când începe reconstrucția.
România nu își mai permite noi generații de sacrificiu.
Copiii și nepoții noștri au nevoie de o societate echilibrată, stabilă, democratică şi prosperă.
Pentru a ne asigura că drumul de la lehamite la revoltă nu devine ireversibil, este necesar să se refacă încrederea națiunii române în mecanismele democratice, în alegeri libere și în mișcări politice responsabile.
Cum se poate realiza o asemenea minune: renunțând la ambiții și răfuieli politice sterile, eliminând abuzurile de putere și oferind soluții concrete pentru problemele reale ale cetșțenilor.
Știu, nu e deloc ușor.
Dar fără un efort uriaș din partea celor responsabili, după lehamitea actuală poate urma un dezastru imposibil de administrat cu mijloace democratice.
Este foarte corect observat faptul că lehamitea nu mai este doar oboseală civică, ci o ruptură afectivă între cetățean și sistemul politic. Când ruptura devine emoțională, raționalul nu mai are putere. Reconstrucția încrederii începe doar cu comportamente publice exemplare, consecvente, nu cu slogane.
Problema nu este doar criza partidelor, ci și criza liderilor. România are nevoie de oameni publici cu parcurs coerent, cu biografii transparente, nu de personaje construite exclusiv pe marketing. Încrederea nu se obține prin afișaj, ci prin continuitatea faptelor.
Lehamitea se naște dintr-o memorie colectivă plină de promisiuni încălcate. Dacă sistemul nu oferă predictibilitate, cetățeanul își mută energia dinspre participare spre retragere. Acolo se joacă viitorul: în reconectarea cetățeanului la comunitate.
Meteoriții politici sunt rezultatul unui vid moral în reprezentare. Oamenii testează alternative fiindcă nu există repere stabile. Dar soluția nu este alergatul după noi figuri providențiale, ci construirea unor instituții rezistente la abuz.
Când oamenii nu mai cred că votul produce diferență, democrația intră în conservare. Dar conservarea politică nu e o stare neutră: ea pregătește terenul pentru extremisme și lideri autoritari. Suntem, probabil, mai aproape de acest punct decât recunoaștem.
Simplu. După lehamite urmează scârba. Când vine scârba totul vine înapoi, miroase urât și eventual poți părăsi jocul. În plan politic nu vor mai exista decât jucătorii care pun osul la muncă cinstită sau mai rău războaie civile ca în America centrală sau de sud. Acolo scârba este în desfășurare. Armata americană reprezintă un factor de stabilitate politică impusa, dacă pleacă dă motive de instabilitate și factorul erodării din interior ne cuprinde tot mai mult. După scârba ori se alege praful ori sigur esti slugă.
Romanii nu mai au incredere in clasa politica pentru ca vad ca nivelul lor de trai depinde de deciziile luate de cei de la conducere.
Lehamitea se transforma in nepasare si de aici in neimplicare in viitorul acestei tari.
Romanii sunt debusolati de toata aceasta degringolada politica.
Cam acesta este rezultatul unei conduceri defectuoase.
Noile masuri de austeritate au dus la decredibilizarea clasei politice din romania.
Viitorul copiilor nostrii este pus sub un mare semn de intrebare pentru ca vedem cu totii cum totul se prabuseste si nimeni nu ia masurile necesare.
Romania in acest moment este precum o corabie care pluteste in deriva asteptand sa gaseasca o bucata de uscat.
Inflatia galopanta,scumpirea energiei si a hranei toate acestea au dus ca nivelul de trai sa scada foarte mult in tara noastra.
In toata tara pluteste o neincredere si o respingere in ceea ce priveste clasa politica,pentru ca oamenii s-au saturat de promisiuni.
Este foarte greu sa supravietuiesti intr-o tara in care taxele si impozitele sunt forte mari iar inflatia este cu doua cifre.
Viitorul acestei tari este unul incert,daca lucrurile vor continua asa.
Păi doar să ne gândim ce a dus la rezultatul alegerilor din noiembrie anul trecut, când era cât pe ce ca Călinel-Kremlinel să ne pună permanent în orbita lui Putin: permanentele certuri meschine dintre partidele de la guvernare. Și acum ce vedem în „noua” coaliție anti-extremism? EXACT același lucru. E doar o chestiune de timp până la dezastrul total
Sistemul democratic functioneaza doar daca oamenii au incredere in el. Cand dispare increderea, dispare si democratia, asta cel putin e clar.
Generatia mea a crescut in comunism, am trait revolutia, am vazut tot felul de guverne. Acum sunt obosit si nu mai am energie de schimbari, ma gândesc la pensie, asta e.
Partidele clasice au murit demult, dar zombii lor inca umbla prin Parlament.
Încrederea în mecanismele democratice trebuie să înceapă de la cei care gestionează aceste mecanisme. Ei trebuie să ofere primele semnale că încrederea în ele este justificată. Și în primul rând justiția trebuie să arate că îi interesează și altceva în afară de propria bunăstare și statut
O și mai mare lehamite cred că urmează, la cum arată lucrurile în coaliție în acest moment
Bine spus, lehamitea a cam devenit starea normală când vine vorba de politica de la noi.
Chiar dacă situația pare sumbră, cred că tocmai discuțiile astea deschise sunt semnul că societatea se maturizează. Recunoaștem problemele și asta e primul pas.
Oamenii nu mai vor să audă de politică pentru că simt că le sunt permanent înșelate așteptările. Chiar dacă lucrurile stau obiectiv mult mai bine în România decât acum 10 ani, să zicem, impresia e de peramentă dezamăgire, cum bine ziceți
Sunt optimist din fire și cred că putem depăși criza asta. Avem resurse, avem oameni talentați, ne lipsește doar organizarea.
După cum s-a văzut la ultimele alegeri, când Gerorgescu a fost atât de aproape să provoace o catastrofă națională devenind președinte, problema nu e doar la politicieni, ci și la noi cei care îi alegem. Trebuie să fim mai atenți și să cerem responsabilitate.
Sunt de acord ca situatia e critica, dar tocmai de aceea trebuie sa ramanem implicati. Alternativa e mult prea costisitoare pentru viitorul nostru.
Lehamitea asta se simte peste tot, la serviciu, in familie, pe strada. Oamenii sunt obositi si nemultumiti, dar nu stiu cum sa schimbe ceva.
Eu cred în puterea exemplului personal. Dacă fiecare din noi ar face ceva mic pentru comunitate, schimbarea ar veni natural.
Dacă ne gândim bine, România nu și-a permis niciodată generații de sacrificiu, dar le-a avut în permanență
Eu cred totusi că o solutie exista. Trebuie sa ne educam copiii cu valori democratice si sa fim noi insine exemple de cetateni responsabili.
Mi se pare că textul descrie perfect starea actuală a societății românești.
Generatia mea a crescut in comunism, am trait revolutia, am vazut tot felul de guverne. Acum sunt obosit si nu mai am energie de schimbari, ma gândesc la pensie, asta e.
Da, dar lehamitea se poate transforma si in energie pozitiva. Am vazut la ultimele alegeri prezidentiale ca oamenii inca mai au puterea de a se mobiliza pentru cauze juste.
Starea de lehamite e perfectă descrisă aici. Eu personal simt că nu mai contează ce fac sau ce votez, totul rămâne neschimbat
Comentariile sunt închise.