În zilele acestea se comentează despre anumite similarități între situația politică internă actuală și cea din timpul mandatelor lui Băsescu Traian.
Cred că este necesară o analiză sintetică și obiectivă pe această temă.
În regimul Băsescu, întreaga putere politică executivă, instituțiile de forță și Justiția (prin protocoalele secrete) erau controlate de un singur om.
Trăiam, de facto, într-o dictatură: o singură voință, decizii abuzive și discreționare.
Situația prezentă pare radical diferită. Inclusiv în coaliția majoritara există disensiuni structurale majore.
PSD, PNL și USR au priorități distincte, de multe ori contrare. Conflictele din interiorul Coaliției creează o presiune mult mai mare decât demersurile Opoziției.
Președintele Dan și-a început mandatul într-un context intern și international foarte tensionat. Asumând responsabilitățile constituționale, cel mai tânăr președinte al României trebuie să medieze între poli de putere multipli și să obțină un echilibru între numeroase interese divergente.
Așadar, situația prezentă nu este deloc similară cu cea din regimul Băsescu. Însă evoluțiile viitoare pot fi favorabile națiuni române sau, din contra, extrem de nocive.
Trăim un moment de cumpănă. Totul depinde astăzi atât de opțiunile principalilor actori politici, cât și de reacția societății la tensiunile economice și politice care vor marca anul 2026.
Dacă cei care își iubesc real țara reușesc să coaguleze o Forță a Binelui – fără partizanat politic, fără jocuri de culise – regimul Băsescu va rămâne o catastrofă irepetabilă în istoria României.
În caz contrar, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, răul își va găsi noi modalități de a obține puterea discreționară și de a se manifesta abuziv împotriva democrației și a României.




Diferența majoră față de perioada Băsescu este chiar arhitectura puterii: atunci vorbeam despre concentrarea deciziei și despre un mecanism de presiune instituțională; azi vorbim despre fragmentare, rivalități și veto-uri interne. Fragmentarea poate fi un antidot la abuz, dar poate deveni și o rețetă pentru blocaj și improvizație.
În anii „protocoalelor”, problema nu era doar cine conducea, ci și faptul că regulile jocului erau deformate. Când instituțiile funcționează pe canale paralele, democrația devine decor. Azi nu pare să existe aceeași linie unică de comandă, însă riscul se poate muta: haos, tranzacții opace, decizii luate „pe sub masă” între poli de putere concurenți.
Ideea de “moment de cumpănă” pentru 2026 e realistă: presiunea economică amplifică tensiunile politice și radicalizează discursul. În astfel de momente, societatea devine vulnerabilă la „soluții rapide” și la lideri care cer putere discreționară în numele eficienței. Aici trebuie vigilență.
Mandatele lui Băsescu au reprezentat cea mai neagră perioadă a României după 90. Sper din tot sufletul ca așa ceva să nu se mai întâmple niciodată.
Când spui „Forța Binelui” fără partizanat, miza e grea, dar corectă: societatea are nevoie de principii comune, nu de triburi politice. Totuși, o astfel de forță trebuie să aibă un set minim de obiective măsurabile: transparență, integritate, reguli clare, sancțiuni reale, instituții depolitizate.
Dacă 2026 vine cu tensiuni sociale, va conta enorm cum comunică liderii. Cine aruncă benzină pe foc va câștiga pe termen scurt și va pierde țara pe termen lung. Avem nevoie de lideri care explică, nu manipulează. Despre Petrov nu mai e nimic de spus, dacă există justiție adevărată va înfunda pușcăria.
Un aspect pe care merită insistat: Justiția. Nu trebuie să repetăm greșelile erei Băsescu: justiție folosită ca armă politică. Dar nici să cădem în cealaltă extremă: paralizie, tolerarea corupției, impunitate. Echilibrul înseamnă reguli și proceduri, nu influență.
Lecția Băsescu e despre cum se degradează instituțiile când sunt subordonate unei voințe. Lecția prezentului trebuie să fie despre cum se reconstruiesc instituțiile, chiar și în pluralism tensionat.
Aș adăuga: pericolul nu vine doar de sus, ci și din oboseala colectivă. Când oamenii sunt epuizați, acceptă compromisuri toxice. De aceea, e vital ca discursul public să nu devină isteric, ci lucid și orientat spre soluții.
Mi-aș dori ca tot mai mulți să gândească așa: fără ură, fără răzbunare, fără triburi. Doar cu o exigență clară: statul să lucreze pentru cetățean, nu împotriva lui.
Pluralismul de acum, deși haotic, e preferabil dictaturii mascate din trecut.
Forța Binelui trebuie să vină din rândul oamenilor care își iubesc cu adevărat țara, nu din interese obscure.
Esențială distincția pe care o faceți. Sperăm ca noul președinte să reziste presiunilor și să rămână un mediator onest.
Regimul Băsescu a fost o lecție dură. Să sperăm că societatea civilă a învățat să recunoască din timp derapajele
Istoria se repetă deseori sub alte forme. Să nu strigăm ‘victorie’ prea devreme.
Proiectele mari de infrastructură și stabilitatea cursului valutar vor fi ‘termometrul’ succesului în 2026.
Chiar daca nu e dictatura, haosul din coalitie ne costa multi bani si timp pierdut degeaba. Sper sa nu ajungem iar la aceleasi abuzuri din trecut din cauza incompetentei actuale.
O parte din problemele actuale ale României au legătură directă cu mandatele lui Băsescu, mai ales cele din justiție.
Aș adăuga faptul că în regimul Băsescu institutiile, inclusiv presa, erau folosite ca arme politice impotriva adversarilor in mod direct. Acum avem o fragmentare care blocheaza orice decizie majora, ceea ce e o alta problemă.
Nu cred ca Nicusor Dan are puterea necesara sa schimbe ceva fundamental in sistem. E prea tanar si masinaria de partid il va inghiti imediat daca nu are un sprijin popular masiv.
Perioada Basescu a fost un cosmar pentru democratie si pentru independenta justitiei. Diferenta majora acum este transparenta ceva mai mare, chiar daca e cauzata de certurile intre partidele de la guvernare. Macar aflam si noi ce se intampla in spatele usilor inchise prin aceste scurgeri de informatii.
Cine crede ca PSD, USR si PNL vor colabora vreodata sincer se inseala amarnic. Interesele lor electorale sunt mult prea diferite pentru a forma o viziune comuna pe termen lung pentru tara. Anul 2026 va fi un test de foc pentru toti acesti actori politici.
Cine crede ca PSD, USR si PNL vor colabora vreodata sincer se inseala amarnic. Interesele lor electorale sunt mult prea diferite pentru a forma o viziune comuna pe termen lung pentru tara. Anul 2026 va fi un test de foc pentru toti acesti actori politici.
Deocamdată opoziția nu face nimic pentru că nu are nevoie și doarme liniștită pentru că lucrează Guvernul pentru ea. Rolul ei firesc a fost preluat și deturnat de chiar partidele de la guvernare, ceea ce e o catastrofă. Și știm noi bine cine e opoziția în cazul acesta, răul absolut pentru România. Următoarele alegeri parlamentare vor fi începutul dezastrului pentru noi, mă tem chiar de ieșirea din UE.
Basescu a lasat urme adanci in mentalul colectiv si in modul de functionare al statului roman. Chiar daca acum fetele de la televizor sunt noi, metodele pot fi copiate oricand de cineva dornic de putere absoluta.
Coagularea unei forțe a binelui sună idealist, dar este singura soluție viabilă pe termen lung. Fără o viziune comună care să depășească interesele mărunte de partid, vom rămâne blocați în mediocritate.
Eu cred că problemele economice din 2026 vor reprezenta adevăratul test pentru stabilitatea democratică a României. Atunci vom vedea dacă această coaliție rezistă cu adevărat la presiunea socială sau se destramă rapid și ne trezim cu o guvernare PSD-AUR de-o să ajungem să regretăm sinistra guvernare Băsescu-Boc
Eu sunt ceva mai optimist și cred că fragmentarea puterii este, paradoxal, o garanție a democrației în acest moment. Chiar dacă procesul decizional este mult mai lent, el previne instalarea dictaturii unui singur om. Problema mare e că societatea nu mai are încredere nici cât negru sub unghie în instituții, mai ales în guvern și justiție
Ma tem ca polarizarea actuala e prea mare pentru o coalitie reala a Binelui.
Nu știu dacă situatia e chiar asa diferita de perioada Băsescu. Și acum sunt jocuri de culise, și acum sunt interese ascunse, și acum justiția e un sistem închis și tenebros. În plus, acum au prins la limbă și extremiștii lui pește la conservă care ne vor afară din UE și din NATO. Deci binele comun cred că mai stă o tură
Momentul de cumpănă presupune, metaforic măcar, că totuși situația e într-un anumit echilibru chiar dacă fragil. Așa o fi oare? Sau deja balanța e deja înclinată către dezastru?
Presedintele trebuie sa fie mediator, dar sa nu uite ca el reprezinta POPORUL, nu partidele!
Băsescu a fost un dezastru, dar sa nu idealizam perioada actuala – sunt probleme serioase si acum, mai ales probleme pe care nu le putem controla în niciun fel, precum războiul cu Ucraina sau atitudinea ostilă a americanilor față de UE și chiar față de NATO
Câtă vreme mai suntem în NATO și UE mai e o speranță pentru noi, indiferent de cât de sumbră ar putea părea situația, asta e părerea mea
Justiția trebuie să rămână independentă, orice s-ar intampla. Protocoalele au aratat ce se poate intampla cand justiția devine unealtă politică. Totuși, ideea lui Nicuțor Dan cu referendumul pentru Justiție e o tâmpenie sinistră
Daca nu invatam din istoria recenta vom fi condamnati sa o repetam. Băsescu a fost o lectie, dar am invatat-o? Am învățat-o pe naiba
Președintele Dan are o misiune extrem de dificilă, indiferent de simpatii. Medierea între atâtea interese opuse e ca mersul pe un teren minat
Multa lume confunda haosul politic cu libertatea. Faptul ca se cearta toti nu inseamna automat ca e bine. Inseamna doar ca nu exista o directie clara. Iar faptul ca puterea e impartita nu garanteaza automat corectitudine și poate genera blocaje periculoase. Romania a mai trecut prin asta.
Pericolul nu vine neapărat dintr-un lider autoritar, ci din acumularea de crize. Când instituțiile cedează, apar soluții extreme. Și am văzut asta anul trecut la alegeri
Comentariile sunt închise.